“Eu, Socrate, am învăţat această incantaţie (descântec), acolo, în oaste, de la un medic trac, unul dintre ucenicii lui Zamolxis, despre care se zice că îi face pe oameni nemuritori. Spunea tracul acela că Zamolxis, care este şi un zeu, ne învăţa că după cum nu trebuie să încercăm a trata ochii, fără să ţinem seama de cap, nici capul nu poate fi tratat, neţinându-se seama de corp, tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul, şi iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli: (anume) pentru că ei nu cunosc întregul pe care-l au de îngrijit.Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă. Căci, zicea el, (ucenicul lui Zamolxis, medicul) toate lucrurile bune şi rele – pentru corp şi pentru om în întregul său – vin de la suflet şi de acolo curg (ca dintr-un izvor) ca de la cap la ochi. Trebuie deci, în primul rând să vindecăm izvorul răului, ca să se poată bucura de sănătate capul cu tot restul trupului. Iar acum – zicea el – aceasta e cea mai mare greşeală a oamenilor: că unii medici caută în chip deosebit o vindecare sau cealaltă (a sufletului sau a trupului). Şi mă povăţuia foarte stăruitor să nu mă las înduplecat de nimeni – oricît de bogat, dintr-un neam ales, sau oricît de frumos ar fi – ci să fac altfel.
Deci eu, pentru că am jurat, şi sunt nevoit să-i dau ascultare, îi voi da în adevar ascultare şi dacă vrei – potrivit poveţelor străinului – să-mi încredinţezi mai întîi sufletul tău, pentru a-l vrăji cu incantaţiile tracului, îţi voi da şi leacul pentru cap. Dacă nu, nu-ţi pot ajuta cu nimic, scumpe Charmides”. (PLATON – “Dialoguri”)
Platon (427 î.Hr. – 347 î.Hr.) a fost un filosof al Greciei antice, discipol al lui Socrate și învățător al lui Aristotel. Împreună cu aceștia, Platon a pus bazele Academiei din Atena şi ale întregii culturi occidentale.
La 20 de ani îl cunoaște pe Socrate, rămânând alături de el vreme de 8 ani. La moartea acestuia (399 î.Hr.), nu a putut fi de față, fiind bolnav. Condamnarea nedreaptă a maestrului l-a îndemnat să-l reabiliteze (Apărarea lui Socrate), dialogurile de tinerețe purtând marca puternică a filosofiei socratice.
Fragmentul citat face parte din Dialogul despre înţelepciune cu Charmides. Contextul acestui dialog, relatat de Platon, a fost Războiul Peloponesiac pentru hegemonie dintre Sparta şi Atena (431-404), mai exact ajunul primei bătălii, cea de la Potideea, la care filosoful a participat. Plimbându-se prin Atena, Socrate s-a întâlnit cu unul dintre discipolii săi, Cheferon, înconjurat de un grup de tineri, printre care şi Charmides. Acesta din urmă l-a rugat pe Socrate să-i recomande un leac pentru durerile de cap care-l chinuiau îngrozitor. Răspunsul lui Socrate la această solicitare este textul anterior…
