Populaţia Europei Occidentale îmbătrâneşte, iar rata natalităţii în regiune, care pare tot mai anemică, este cu mult sub nivelul necesar pentru păstrarea constantă a mediei de vârstă. Spectrul care bântuie astăzi Europa de Vest se numeşte perspectiva unui inexorabil declin demografic.
Situaţia demografică a Europei nu este total negativă. Populaţia sa, deşi îmbătrânită, este excepţional de sănătoasă. În consecinţă, oamenii pot rămâne acum productivi şi la vârste mai înaintate decât înainte, poate chiar mai mult decât cetăţenii americani. O “îmbătrânire sănătoasă” s-ar putea chiar dovedi asul din mâneca Europei, care, jucat bine, poate contribui la sporirea competitivităţii internaţionale şi a prosperităţii continentului.
În prezent, în întreaga lume longevitatea este un sinonim atât pentru sănătatea generală, cât şi pentru potenţialul economic: într-adevăr, fiecare an suplimentar în rata speranţei de viaţă este asociat unei creşteri de aproximativ 7% în produsul intern brut pe locuitor. Din fericire pentru cetăţenii Europei Occidentale, longevitatea şi sănătatea sunt exact domeniile în care regiunea are un avantaj faţă de restul lumii, inclusiv Statele Unite.
Europenii, mai longevivi decât americanii
Speranţa de viaţă generală în Statele Unite este cu un an mai redusă decât în Europa de Vest, şi cu trei-patru ani mai mică decât în ţările cele mai sănătoase – şi mai bogate – din Europa Occidentală, ca Norvegia şi Elveţia. Statele Unite stau mult mai prost şi la capitolul “speranţa de viaţă în raport cu starea de sănătate,” standard preferat acum de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care estimează numărul de ani pe care îi trăieşte o persoană fără a suferi de dizabilităţi sau boli care îi afectează capacitatea normală de muncă.
Starea bună de sănătate a vest-europenilor se poate traduce în avantaje competitive. De pildă, aceştia au mult mai multe şanse decât americanii de a supravieţui anilor de activitate. Această diferenţă afectează potenţialul economic, nu în ultimul rând deoarece longevitatea joacă un rol în calculul costurilor şi beneficiilor educaţiei superioare la nivel individual: perspective unei vieţi mai lungi încurajează în general investiţiile în educaţie şi dezvoltarea abilităţilor, şi astfel facilitează o productivitate mai mare.
Din acest motiv, vest-europenii trebuie să identifice moduri de a profita cât mai mult de oportunităţile economice oferite de îmbătrânirea sănătoasă. Aceasta va spori puterea generală de cumpărare şi va spori investiţiile şi economiile, care ar putea accelera creşterea economică pe termen lung.
Pensionarii vest-europeni trăiesc mai mult
În ultima generaţie, vest-europenii şi-au tradus speranţa de viaţă sporită în timp liber. Dat fiind că rata aşteptării de viaţă a sporit constant, media vârstei de pensionare a scăzut. Niciodată până acum vârstnicii din Europa nu au fost mai sănătoşi, şi totuşi acum muncesc mai puţin ca niciodată. Conform Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, între 1970 şi 2004 durata medie estimată a perioadei petrecute ca pensioner a crescut cu aproape nouă ani în Germania şi cu aproape 10 în Spania. În această perioadă, durata în care bărbaţii şi femeile din unele ţări vest-europene au beneficiat de pensii aproape că s-a dublat.
Însă acest trend pică destul de prost. Proiecţiile OCDE sugerează că, dacă acest trend se menţine, forţa de muncă a Uniunii Europene se va reduce cu aproape 0,2% pe an între 2000 şi 2030, iar numărul cetăţenilor de peste 50 de ani va deveni sursa principală de forţă de muncă a regiunii în generaţia următoare. Doar dacă Europa de Vest va reuşi să-şi atragă pe cetăţenii mai în vârstă (în special pe cei între 55 şi 65 de ani) înapoi în activitate, scăderea forţei sale de muncă va fi nu doar oprită, ci chiar se va reuşi o revenire.
Avantaje economice
Încurajarea vârstnicilor să revină în activitate este un pas evident şi necesar pentru a se putea profita de potenţialul economic al stării bune de sănătate în următoarea generaţie. Dar este doar un pas. Folosirea mai completă în economie a acestui avantaj competitiv necesită mai mult: o reexaminare în profunzime a multora dintre politicile de bază, în special a celor privind pieţele forţei de muncă, educaţia şi sănătatea publică.
Pentru a putea beneficia de numărul în creştere de lucrători vârstnici, pieţele vest-europene ale forţei de muncă trebuie să devină mult mai flexibile şi mai raţionale din punct de vedere economic decât sunt acum. Reglementări mai puţin împovărătoare şi obligaţii mai puţin costisitoare vor face ca angajarea tuturor posibililor lucrători, inclusiv a celor mai în vârstă, să fie mai atractivă şi mai puţin riscantă pentru potenţialul angajator. O tranziţie ordonată spre un sistem de pensii cu un nivel mai mare de responsabilitate personală directă în finanţarea pensionării ar fi de asemenea necesară.
În educaţie, societăţile vest-europene se confruntă cu o nouă provocare calitativă: continuarea dezvoltării constante a abilităţilor tehnice, în ciuda îmbătrânirii populaţiei. În prezent, “educaţia de-a lungul întregii vieţi” este un slogan, şi nu o practică. Pentru a sprijini cu adevărat educaţia continuă, vechiul continent are nevoie de o transformare fundamentală nu doar a politicilor sale, ci şi a culturii implicite. Politicile de sănătate publică trebuie şi ele regândite în profunzime: pentru a se maximiza valoarea sănătăţii, scopul nu ar trebui să fie reducerea cheltuielilor medicale, ci mai degrabă reducerea costurilor bolilor.
Presiunile demografice asupra Europei Occidentale sunt fără îndoială mari şi, fără un răspuns creativ, ele vor afecta viitorul continentului. Dar declinul economic relativ nu este în nici un caz inevitabil. Deşi populaţia sa îmbătrâneşte, Europa nu se poate resemna să devină un glorios azil de bătrâni.
