Care sunt temele globale care privesc şi România?
Aş selecta şase subiecte-cheie, iniţiate cu patru decenii în urmă de Aurelio Peccei, fondatorul Clubului de la Roma, dar care dobândesc astăzi caracter de urgenţă şi îmbracă forme noi: resursele, educaţia, cultura, cooperarea, raportul oraş-sat şi tehnologia.
În ceea ce priveşte resursele, în viitorul apropiat mijeşte o criză şi mai grea decât cea actuală, care rezultă din disproporţia între resurse şi populaţie. Lumea este deja divizată între cei care au energie, hrană şi apă şi cei ce nu au. Supravieţuirea omenirii pe singura ei planetă se afirmă riguros: 7% din populaţie foloseşte 20% din resurse, terenul arabil este de 11,5 miliarde hectare pentru o populaţie de 7 miliarde de locuitori, aproape de limita dincolo de care pot izbucni conflicte sociale mari. Preţurile alimentelor de bază cresc alarmant. Se prefigurează o criză a hranei, dar şi a apei. Criza actuală este în mare măsură o reflectare a consumului iraţional şi iresponsabil de resurse. Prin urmare, actualul model de dezvoltare trebuie revizuit radical pentru a-l pune în armonie cu metabolismul naturii.
Ce rol are tehnologia în acest peisaj marcat de noile ameninţări?
Dezvoltarea este determinată în principal de avansul tehnologiei, ducând la un spor de productivitate şi competitivitate. Dar acestea singure nu mai sunt suficiente. De la semnalul de alarmă tras în anul 1972 prin raportul „Limitele creşterii“ realizat de Clubul de la Roma, continuând cu lansarea conceptului de „dezvoltare durabilă“, în 1992, şi până în 2011 lumea continuă să se confrunte cu aceleaşi probleme, numai că acum ele au devenit mai acute.
Noile tehnologii, materiale şi proceduri modifică esenţial modul în care oamenii lucrează, gândesc, se mişcă şi comunică între ei de mai multe ori în cursul aceleiaşi generaţii. Ritmul schimbării este ameţitor şi reclamă soluţii pe măsură. Este nevoie acum de o gândire mai avansată şi de o revitalizare fundamentală a unor reţete vechi, care au funcţionat cu doctrine şi concepte obosite. Conceptul cuprinzător de dezvoltare durabilă include, în afara producţiei de bunuri şi servicii, activarea responsabilă a resurselor disponibile, curmarea risipei, conservarea şi îmbunătăţirea mediului natural, ridicarea calitativă şi utilizarea raţională a capitalului uman. Toate acestea obligă guvernele naţionale şi instituţiile internaţionale să se concentreze mai mult pe obiective de coordonare şi armonizare. În ziua de azi puterea politică nu mai poate opera în afara bogăţiei de cunoştinţe şi experienţe acumulate de cercetători independenţi şi experţi.
Educaţia şi cercetarea sunt componente importante în dezvoltarea unui stat. Care este viziunea dumneavoastră cu privire la aceste domenii?
Stâlpii civilizaţiei sunt ştiinţa, tehnologia şi economia, iar aceştia trebuie să stea bine ancoraţi în educaţie. Cu cât investiţia în educaţie va fi considerată o prioritate cu atât supravieţuirea omenirii va fi mai sigură şi de lungă durată. Criza economică este o dovadă a unei defecţiuni de mentalitate în care ordinea, cinstea şi munca onestă au fost înlocuite de lăcomie şi aroganţă.
Inovaţia este cheia succesului. Această ţintă se atinge prin investiţia în educaţie, formare profesională continuă şi cercetare. Doar inovaţia este generatoare de valoare adăugată, iar aceasta este inseparabilă de calitatea educaţiei.
Cum poate ieşi România din criza economică?
Viitorul va fi al creierului şi al minţii, dacă dorim să supravieţuim. Avem nevoie ca mintea să fie liberă, critică şi independentă. Pentru România, filozofia mea este simplă şi va funcţiona cu certitudine: trebuie să angajăm cele mai bune minţi tinere, să le dăm tot sprijinul necesar şi libertatea intelectuală pentru ca să muncească şi să reuşească în ţara lor. Creierele trebuie puse la lucru.
Pe de altă parte, în condiţiile specifice ale României, mediul rural continuă să aibă un potenţial imens, în primul rând pentru producţia agro-alimentară şi furnizarea serviciilor aferente, dar şi într-un sens socio-economic mai larg. Faptul că o ţară ca România are încă o populaţie rurală de peste 40% este adesea perceput ca o slăbiciune ce trebuie corectată. Ca judoka, eu încerc să privesc lucrurile puţin altfel: cum poţi transforma slăbiciunea în tărie? România dispune de unul dintre cele mai fertile soluri în Europa. Apropierea unei crize alimentare globale ar trebui să ne deschidă ochii asupra acestei realităţi şi asupra perspectivelor care se cer valorificate. Viitorul va fi al celui care va şti să-şi gospodărească resursele cu înţelepciune. Într-o lume în care grâul şi apa vor fi mai preţioase decât petrolul, agricultura poate să devină nişa de succes a României.
Am mai mult respect pentru fapte decât pentru discursurile despre valori şi consider că principalele noastre ţinte sunt să aducem şi să păstrăm în ţară cei mai educaţi oameni şi să ne angajăm într-o muncă serioasă.
Interviu realizat de Roxana Mazilu
Curriculum Vitae:
Dr. Călin Georgescu este director executiv al Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă din România. Fiind o autoritate cunoscută în domeniul Dezvoltării Durabile, al Strategiilor şi Politicilor Publice, a fost numit coordonator al proiectului Guvernului român de a lansa Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă atât în 1999, cât şi în 2008 – în noul context creat de cerinţele Uniunii Europene.
În calitate de membru fondator şi director executiv al Institutului de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare (IPID), dr. Georgescu coordonează începând cu anul 2006 proiectul „Reprofesionalizarea României“, concretizat în trei rapoarte de analiză şi soluţii privind situaţia capitalului uman.
Ocupă în prezent şi funcţiile de raportor special ONU pentru efectele adverse ale transportului de produse şi deşeuri toxice şi periculoase asupra realizării drepturilor omului, reprezentant pentru România al Comitetului Naţional al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), membru al Clubului de la Roma, preşedinte al Consiliului de conducere al Centrului European de Suport pentru Clubul de la Roma din Viena, secretar general al Asociaţiei Române pentru Clubul de la Roma (ARCoR).
