Bruxelles-ul este capitala de facto a Uniunii Europene. Vrem, nu vrem, peste 75% din legislaţia aplicată în România îşi are originea la Bruxelles. Există o dinamică contemporană la nivelul UE – se discută reforma instituţiilor europene şi noile competenţe, iar România trebuie să fie activă în acest mecanism de poziţionare. “Filonul românesc˝ actual nu poate produce rezultate performante în actuala stare de fapt. Statul Român al următorilor 5-10 ani trebuie regândit, iar dacă reuşim să ne folosim optim resursele, vom juca un rol important în Europa! La doar câteva luni până la alegerile europene, mai mult ca oricând, este nevoie de o dezbatere pragmatică, despre dezvoltarea capacităţii României de a influenţa politica europeană. Şi pentru că de fiecare dată când avem alegeri europene ajungem tot la discuţii cu iz naţional, propun încă de acum 10 teme europene concrete pentru campania care precede alegerile europene din 25 mai 2014. Să nu uită, că miliardele de euro, destinate României aşteaptă să fie accesate, cu impact pozitiv pentru cetăţeni şi pentru comunităţile în care trăiesc.
I. Program guvernamental “Experţi pentru o Românie europeană”
Deşi este paradoxal, “procedura macro” de relaţionare naţional-european este în mare majoritate un algoritm tehnic. Este clar că inerţia sistemică nu duce la o rezolvare a problemelor actuale pe care le are România cu Uniunea Europeană. Voinţa politică este importantă, dar trebuie sprijinită de o puternică componentă tehnică, ce necesită expertize multiple în anumite sectoare specifice (legislaţie, social, sector de afaceri, politici sectoriale, comunicare, etc). Nu trebuie blamată o persoană anume, un partid politic şi nici măcar instituţiile statului pentru nerealizarea perfectă a acestui obiectiv. Trebuie intervenit rapid, organic, pentru ca actualele tendinţe să fie corectate. Soluţia propusă este lansarea cât mai rapidă a unui program guvernamental “Experţi pentru o Românie europeană” de consolidare pe două paliere (naţional şi local) a expertizei tehnice europene din România. Avem oamenii potriviţi?
II. Resura umană alocată
Pentru racordarea ţării la UE avem nevoie de aproximativ 5.000 de români la Bruxelles şi 25.000 de persoane în România implicate în mod real în mecanismul comunitar. În prezent avem doar vreo 2.500 la Bruxelles şi maxim 10.000 în Bucureşti (în special în sectorul public). România este o „mină” de resursă cu potenţial enorm pentru a forma fibra de care e nevoie pentru o reprezentare adecvată la nivel european. Este un paradox, avem în România vreo 25 de mastere în domeniul studiilor europene, iar 95% din absolvenţi nu îşi găsesc de lucru relaţionat cu diploma obţinută. Trebuie gândită o strategie pe acest palier, de a coordona cererea şi oferta în domeniul expertizei europene. Pe lângă tinerii valoroşi care s-au pregătit în ţară, să nu uităm nici de resursa umană care s-a format la şcoli în străinătate, mult mai obişnuită cu sistemul de lucru internaţional, şi care poate fi atrasă prin programe şi iniţiative bine puse la punct. Cum se poate finanţa proiectul de „calibrare fină a României la Uniunea Europeană”?
III. Colaborarea şi comunicarea permanentă cu români din Bruxelles-ul European
Racordarea unei ţări de peste 20 de milioane de locuitori la o structură de 500 de milioane, precum Uniunea Europeană, nu este un lucru uşor. Trebuie însă alocată o resursă umană corespunzatoare, fără a subestima acest mecanism. Noi mizăm prea mult doar pe cei 100 de diplomaţi din Reprezentanţa Permanentă de la Bruxelles şi anumiţi eurodeputati, miniştri şi experţi tehnici din ministere. În prezent avem însă vreo 2.500 români care lucrează în mediul european de la Bruxelles, foarte mulţi dintre aceştia derulându-şi activitatea în cadrul Comisiei Europene. Iar aceşti 2.500 de români din Bruxelles trebuie puşi în valoare în avantajul reciproc. Să nu uităm ei sunt acolo fiindcă România este membră a UE, chiar dacă în prezent nu reprezintă România. Clădirea unei punţi de legătură între funcţionarii europeni de la Bruxelles şi Guvernul României este o prioritate europeană pentru România şi eu am semnalat-o de câţiva ani. Am identificat acei 9 directori din Comisia Europeană care sunt de naţionalitate română şi cei 42 de şefi de unitate români şi am început deja demersurile la nivel de Guvern pentru a organiza o întâlnire a premierului cu aceştia. Deci mergem foarte mult pe modelul francez şi german, bineînţeles sunt ţări mai vechi în UE, care invită funcţionarii de rang superior din Comisie în special la o întâlnire tehnică cu reprezentanţii guvernului pentru a prezenta priorităţile ţării respective în anul următor. Cum poate România să gestioneze un astfel de mod de lucru, perfecţionându-se de la an la an?
IV. Sectorul privat – consolidare federaţiilor sectoriale româneşti în Bruxelles
E foarte important ca România să aibă o poziţionare structurată şi sectorială la Bruxelles. Există 3.000 de federaţii industriale care sunt prezente în Bruxelles-ul european. Structurile naţionale româneşti sunt membre ale acestor federaţii europene în majoritatea cazurilor, dar nu sunt active. Activitatea şi relaţionarea cu structura europeană trebuie făcută în mod constant şi sustenabil. Trebuie ca aceste federaţii să urmărească agenda publică europeană, să se implice, să aibă o opinie, să culeagă informaţia din teritoriu, din România, pentru a o transmite în mod coagulat la Bruxelles. Lipsa specialiştilor de politici sectoriale în domeniul european, lipsa unei prezenţe industriale româneşti integrate în federaţiile europene şi statulul de nou membru UE pentru România fac ca nici un român să nu ocupe o astfel de poziţie de vârf în Bruxelles-ul european. Cum să avem influenţă în grupurile industriale reprezentate la Bruxelles?
V. Opinia României pe dosare legislative sectoriale
Uniunea Europeană nu înseamnă doar „temele mari” ale politicii externe. Pentru cetăţeanul de rând importantă este calitatea alimentelor, calitatea apei, siguranţa lifturilor din clădiri, etc. Toate acestea sunt legate de legislaţia europeană. Aceasta trebuie însă anticipată, discutată şi la nivel naţional cu toţi actorii implicaţi. Sunt 3-4.000 de dosare active la Bruxelles, şi 100 de conferinţe pe zi, care nasc dezbateri, coaliţii, iniţiative şi implicit legislaţie. România a fost prea mult oscilantă, nesigură şi nesustenabilă. Sistemul românesc are nevoie de expertiza tehnică pentru anticipare şi susţinerea pragmatică a intereselor naţionale. Cum putem să intensificăm vocea României în dezbaterile europene?
VI. Poziţionarea la nivel de vârf în Uniunea Europeană de după alegerile europene
Este important să organizăm România pentru următorul mandat al Parlamentului European şi al Comisiei Europene. Trebuie urmărit calendarul numirilor şi stabilit procedura de sprijin acordat românilor cu şanse de inserţie. Doar prin enumerarea ascestor intrebari ne dam seama de necesitatea unei colaborari între Statul Român şi românii din Bruxelles. Încă de acum trebuie să gândim profilul viitorului comisar european român, dar şi ce politicieni români pot să conducă comisiile strategice din cadrul Parlamentului European. Trebuie să sensibilizăm factorii de putere de la nivel naţional pentru a nu ne trezi că trocurile politice locale împing spre Bruxelles politicieni care nu pot să fie operaţionali în mediul intercultural al afacerilor europene. Ce portofolii sunt cruciale pentru România? Unde este important să avem români în Cabinetele de Comisari? Avem schimbări la vârf şi în Parlamentul European, dar şi la nivelul Consiliului – cu oportunităţi de a avea români în jurul noilor lideri. Cine sunt românii care îndeplinesc condiţiile de eligibilitate pentru a lucra în aceste Cabinete?
VII. România intră puternic în dezbaterea despre viitorul instituţiilor europene
Traversăm o perioadă în care dezbaterile legate de viitorul Uniunii Europene devin un subiect fierbinte, atât la Bruxelles, cât şi în alte capitale europene. România este unul dintre cele 25 de state membre UE care au decis să semneze Tratatul Fiscal. Unde se plasează însă România în dezbaterea despre viitorul instituţiilor europene şi al Uniunii Europene în general? Care este rolul cheie al României în acest proces de transformare, ce am putea câştiga şi care ar putea fi pierderile? Ce idei, ce bune practici ar putea sugera România pentru ameliorarea arhitecturii instituţionale şi a funcţionarii UE? Ce dificultăţi a întâmpinat în scurta perioadă de 7 ani de membership? Ce soluţii ar fi pentru surmontarea lor? Cât poate influenţa interesul românesc dezbaterea despre viitorul Europei? Cum şi în ce mod? Care este acest interes în context european? Acestea sunt doar câteva întrebări care suscită interesul unei dezbateri la nivel intern în contextul descris anterior. Vocea României trebuie să fie remarcată şi ascultată de către partenerii de dialog, să fie un stat activ în procesul de reformă a instituţiilor UE. Este important ca România să aibă un profil articulat şi la nivelul UE, aşa cum are deja la nivelul NATO. Coerenţă, predictibilitate, de asta are nevoie România raportându-ne la activitatea sa din Uniunea Europeană. Pentru atingerea acestor obiective e nevoie de input academic, e vorba de a implica în timp stakeholderii români, atât pe cei din ţară, dar şi pe cei din mediul capitalei Europei. România trebuie să îşi stabilească un punct de minim şi unul de maxim în dezbaterea despre viitorul instituţiilor europene. Există riscul ca o şovăială politică sau dezinteres să ducă la autoexcluderea României din dezbatere. Cum poate România să joace ca un stat ˝mare˝ al UE?
VIII. Pregătirea Preşedenţiei româneşti a UE
România urmează să îşi înceapă mandatul Presedentiei UE în a doua jumătate a anului 2019. Spre deosebire de strategiile naţionale româneşti, unde se fac cu greu planuri pe un an, la Bruxelles se gândeşte pe termen cel puţin mediu. Aşadar, pentru a ne plia pe metodele de lucru europene, ar trebui să începem deja pregătirile pentru a ne îndeplini sarcinile în 2019. Poate ar fi util să recapitulăm şi să analizăm cei 7 ani de când am devenit parte a Uniunii Europene. Practic, coincidenţa face să ne situăm undeva la jumătatea distanţei dintre cele două evenimente – aderarea şi începerea mandatului Preşedinţiei UE. Cum putem să arătăm partenerilor noştri că suntem buni în managementul cârmei clubului comunitar?
IX. Platforme locale europene – conceptul Casei Europei dezvoltat la nivel local în România
Construcţia Uniunii Europene are nevoie de suportul şi implicarea activă a cetăţenilor. Reducerea distanţei dintre problemele cotidiene şi dezbaterea politică europeană este necesară atingerii acestui obiectiv. Europa este un proiect economic, social, politic şi cultural. Conceptul Casei Europei implică găsirea metodelor de articulare a identităţii naţionale cu cea europeană, proiectarea unui sistem în care atât comunitatea locală, cât şi cea regională îşi au locul în amfiteatrul european. Implicarea întregii comunităţi locale este decisivă în succesul proiectului. Responsabilitatea revine nu doar instituţiilor locale, ci şi sectorului industrial, academic, neguvernamental, precum şi mass media. Dezvoltând platformele locale cu iz european putem sprijini şi proiectul deschiderii birourilor regiunilor românesti în capitala Europei, un proiect pe care România l-a început, dar care necesitã încã sustenabilitate în abordare. Este cetăţeanul conştient de importanţa implicării sale?
X. Eurodeputatul – liderul procesului de integrare a României în UE
Eurodeputatul este reprezentantul vocii cetăţeanului. Rolul acestuia nu trebuie să se mărginească în a activa în anumite comisii parlamentare, iar în week-end în a explica cetăţenilor de pe sticla televizorului activitatea Parlamentului European. Parlamentarul european este liantul între Guvern şi Parlamentul României facilitând întelegerea mai bunã a iniţiativele de la nivel comunitar. Este persoana care comunicã permanent cu sectorul de afaceri şi societatea civilă organizată pentru a simţi în mod real pulsul cetăţeanului. Avem o echipă europarlamentară echilibrată, avem periodic nevoie însă şi de suflu nou, de oameni conectaţi atât la realitatea de la Bruxelles cât şi la cea din România. Această “dublă pălărie”, precum şi complementaritea necesară între voinţa politică şi expertiza tehnică, face ca influenţa la Bruxelles să fie maximă. Care sunt politicienii capabili să vorbească “bruxelleza”?
