Fiindcă la final de an sunt la modă astfel de articole, vă propun 10 tendințe ale căror evoluție va fi interesant de urmărit în 2014.
1 – Exporturile. Luna septembrie 2013 a marcat un record al tuturor timpurilor, cu 4,25 miliarde de euro, adică mai mult decât exporta economia ceaușistă într-un an de zile. Am pus acest reper pentru a sublinia evoluția economiei românești în aproape 30 de ani. Mai au exporturile resurse de crește? Nu foarte mari. Investiții majore nu au fost, Dacia a ajuns la un maxim de producție și cel mai probabil eventualele creșteri în continuare ale brandului se vor regăsi în creșterile altor țări. Ford nu găsește rețeta succesului la Craiova, ei preferând o mașină sofisticată ca B-Max, pe o nișă mai degrabă îngustă. Pe de altă parte, însă, veștile dinspre economia europeană sunt îmbucurătoare și o eventuală creștere a economiilor din UE poate ajuta și economia românească.
2 – Exportul de capital. Conform datelor BNR, băncile din România au repatriat în 2013 5 miliarde de euro, stingând din împrumuturile acordate de băncile-mamă. Cum procentul de credite intrate în default este mult mai mare decât media europeană, și nici din creditele existente nu s-au închis prea multe, este clar că aceștia sunt banii deponenților români, unele bănci fiind destul de agresive în atragerea de depozite. Acest fenomen duce la întârzierea relansării creditării și, la extremă, poate cauza probleme sistemului bancar românesc printr-o eventuală imposibilitate a returnării banilor deponenților. Ca o paranteză, procentul mare de credite neperformante nu mi se pare îngrijorător. O bună parte dintre ele sunt pur și simplu fraude cu complicitatea băncilor, iar gradul de „acoperire” este mult mai ridicat decât în alte țări, România având un cost destul de mare al creditelor. Marje de 3-8% peste valoarea dobânzii de referință nu se întâlnesc în prea multe țări. Exportul de capital nu este însă apanajul băncilor. În total, din economie au ieșit în ultimii doi ani peste 10 miliarde de euro, lucru care se reflectă în penuria de cash din piață. Alte miliarde stau nefolosite la bănci sau sunt irosite prin împrumuturile statului. Banii nu mai circulă prin economie și asta se vede în stagnarea generală.
3 – Cursul valutar. În 2013, cursul valutar s-a apreciat nesemnificativ față de 2012, fiind o diferență de 4 bani. Deprecierea masivă din 2008 este însă departe de a fi recuperată, în ciuda faptului că economia se apropie de PIB din acel an iar exporturile au crescut foarte mult. În teorie, o monedă slabă favorizează exporturile, teorie susținută de creșterea explozivă a acestora odată cu creșterea cursului, însă nu cred că se aplică foarte mult în România. Noi nu producem bunuri cu valoare adăugată mare, ci mai degrabă aici se asamblează componente din alte părți, deci exporturile sunt grevate de importuri, astfel că pentru exportatori cursul nu este un avantaj competitiv. Personal, mă aștept la o apreciere mai semnificativă a cursului în 2014, chiar dacă vremea în care prima cifră va fi 3 este încă departe.
4 – Fondurile europene. Una din realizările foarte mari ale guvernului USL îl reprezintă dublarea absorbției fondurilor europene într-un an de zile. Anul acesta au intrat în țară nu mai puțin de 3 miliarde de euro, urcând absorbția de la 12% în 2012 la aproape 30%. Cele mai bune performanţe le-au avut Programul Operaţional Regional – POR (administrat de Ministerul Dezvoltării, care are o rată totală de absorbţie de 44%) şi Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative – PO DCA (cu o rată de absorbţie de 40%, administrat de Ministerul de Interne). Dacă POR finanţează proiecte de reabilitare de drumuri, de şcoli şi spitale ai căror beneficiari sunt, în general, primăriile şi consiliile judeţene, PO DCA finanţează proiecte menite să ajute la eficientizarea administraţiei publice. Sigur, ministrul Teodorovici își asumase un obiectiv ambițios, de 50%, dar 30% nu reprezintă un eșec, ci un succes. O situaţie specială o reprezintă cazul programului POSDRU (Programul Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane), care a avut la dispoziţie 4,25 miliarde de euro pentru programe de training sau reconversie profesională a angajaţilor sau a şomerilor. Rata de absorbţie de fonduri prin POSDRU a fost de aproape 27%, adică peste 938 de milioane de euro, însă din aceşti bani România va trebui să returneze o parte importantă, din cauza neregulilor. Corecţiile financiare aplicate de instituţiile europene pentru plăţile făcute deja în proiectele POSDRU vor fi de 25% din sumele atrase, bani care vor fi suportaţi din bugetul de stat. În 2014, rămâne de văzut dacă se va păstra rata medie de creștere de 1,4%/lună.
5 – Exportul de personal. Pe lângă exportul de capital, România face și export de personal. Deși fenomenul migraționist încetinește vizibil, el continuă devreme ce nu suntem în stare să utilizăm în mod eficient resursa umană. 2014 reprezintă anul liberalizării piețelor muncii în ultimele state ale Uniunii care mai păstrau restricții și este de văzut dacă asta va duce la apariția unui val nou de emigranți sau, mai degrabă, la relocarea unora deja plecați. În plan intern, am observat un val nou de persoane care se relochează în București, fenomen observabil pe de-o parte prin creșterea aglomerației în trafic pentru prima oară după 2008 (când însă fenomenul nu a fost generat de criza economică, ci de finalizarea studiilor de către 2 generații de studenți, una terminând pe ciclul normal, de 5 ani, cealaltă pe „ciclul Bologna” de 3 ani) dar și pe creșterea chiriilor în cartierele „dormitor” dar și pe vânzarea „ca pâinea caldă” a apartamentelor nou construite în cartierele de la margine de București și care se vând integral în câteva luni.
6 – Piața energetică. Teoretic, în 2014 ar trebui să fie gata strategia energetică a României. Tot în 2014 ar trebui discutate redevențele statului pentru anumite resurse minerale. Între 2009-2013, în România s-a creat o bulă speculativă în energie, în baza unei politici incoerente și a unei scheme mult prea avantajoase de compensare pentru energia „verde”. La un moment dat, primiseră acord de preluare în sisteme proiecte cu o capacitate totală cât 10 reactoare nucleare de la Cernavodă. Cum un parc fotovoltaic are în medie sub 10 MW, iar unul eolian câteva zeci, vă dați seama cam câte proiecte erau planificate până la 7000 de MW. De frica unor revolte ca în Bulgaria, guvernul Ponta a redus schema de compensare așa încât este de văzut câte din aceste proiecte vor ajunge și să producă energie și ce impact va avea dezumflarea acestei bule asupra PIB. Sunt în continuare de urmărit prețurile la energie și gaze și calendarul de liberalizare.
7 – Bacalaureatul. În România, studiile superioare sunt încă importante, deși ele în mod evident nu ajută în carieră din motive care nu fac obiectul acestui material. Este interesant de văzut dacă trendul pozitiv din 2013 – care, indirect este confirmat și de evoluția la testele PISA, unde România a înregistrat un ușor progres.
8 – Alegerile. 2014 va fi un an „scurt”. Dacă europarlamentarele nu contează, prezidențialele din toamnă vor scurta anul cu câteva luni în care proiectele vor fi amânate „să vedem ce-o să iasă” cum se face de obicei. De asemenea, este posibil să avem o schimbare de premier în cazul în care Victor Ponta va fi candidatul USL în locul deja obositului Crin Antonescu. Pe de-o parte, este bine, fiindcă alegerile vor consuma din tensiunile acumulate în societate ca urmare a unei guvernări care a înșelat așteptările, în ciuda puterii imense, nereușind să schimbe ceva în bine în modul în care merge economia și nerealizând nimic din proiectele ample cu care venise – modificarea Constituției, regionalizarea, schimbarea modului în care se face politica.
9 – Agricultura. De câțiva ani, agricultura produce surprize pozitive. Fiecare an din 2010 încoace a fost „un an bun pentru agricultură”. Agricultura şi-a redus continuu ponderea în PIB, de la aproximativ 11% în 2003 la 6,6% în 2008 şi 5,3% în 2012. Pe de altă parte, investițiile și banii europeni au redus dependența de capriciile meteo, astfel încât creșterea nu se mai datorează lui… Dumnezeu, ci inginerilor. Nu ploaia aduce creștere, ci eficiența, utilajele performante, o politică (la nivel european) coerentă. Ocuparea forţei de muncă este în continuare excesivă în agricultură, 29% din populaţia ocupată a României, iar gândirea unor strategii coerente din punct de vedere economic şi social de migrare a forţei de muncă spre industrie este o prioritate. Din păcate, valoarea adăugată brută dată de agricultură/per angajat este mică faţă de alte economii din UE. Trebuie luat în considerare faptul că agricultura este practic nefiscalizată și datele privind producția sunt în mod evident distorsionate din rațiuni de evaziune, astfel că locul codaș în Europa la producție agricolă este unul înșelător. De altfel, cred că aceste creșteri constante ale agriculturii mai au ca explicație și albirea unor producții gri din diverse motive – fonduri europene, subvenții etc.
10. Mugur Isărescu. El și cu Mircea Sandu au mai rămas din conducătorii anilor ’90. Deocamdată, el are o poziție ambiguă cu privire la un nou mandat. Desigur, efectele unei eventuale schimbări nu au cum să se vadă în 2014, însă este important semnalul care va fi dat. Ținând cont că ținta de aderare la moneda comună europeană s-a mutat în intervalul 2020-2023, mult prea departe pentru Mugur Isărescu, logic ar fi un nou guvernator care să conducă BNR spre ea, în măsura în care va mai fi de actualitate.
