Diferitele sondaje date publicităţii în Statele Unite indică faptul că alegerile prezidenţiale din noiembrie vor fi foarte strânse, poate la fel ca acum patru ani când George W. Bush şi Al Gore au fost foarte apropiaţi în punctajul final. În acest moment, unele sondaje îl indică pe democratul John Kerry ca având un minim avantaj, dar bătălia este departe de a se fi tranşat deoarece republicanul George W. Bush recuperează puţin câte puţin. Oricum, ţinând cont de 11 septembrie, războaiele din Irak şi Afganistan, Bush junior nu a pierdut prea mult faţă de 2000 din punctul de vedere al susţinerii electorale. Ceea ce a contat în această aparentă revigorare a candidaturii lui Bush junior a fost diplomaţia pe care a pus-o în mişcare pentru adoptarea rezoluţiei ONU privind Irakul, dar şi, paradoxal, decesul celui mai exponenţial preşedinte republican al ultimei jumătăţi de secol, Ronald Reagan. În ciuda acestui fapt, există un nucleu foarte dur al oponenţilor săi, şi nu sunt puţini cei care îl caracterizează ca fiind un războinic fără minte, de aceeaşi teapă ca Donald Rumsfeld.
Totuşi, realitatea de pe teren este alta. Chiar şi democraţii spun că, în ciuda sondajelor, Bush şi Kerry sunt “umăr la umăr” în lupta pentru Casa Albă.
Ronald Wilson Bush?
Mulţi se întreabă în ce măsură se poate spune despre George W. Bush că este moştenitorul lui Ronald Reagan, dat fiind că asemănările dintre cele două administraţii sunt izbitoare. Este întrebarea care şi-a pus-o de pildă “The Economist”. Prestigiosul săptămânal spune că, asemenea lui Reagan, George W. Bush a redus fiscalitatea şi a majorat substanţial bugetul apărării. Asemenea lui Reagan, se vede angajat într-o luptă pe viaţă şi pe moarte cu răul. Şi că în afara Americii este privit ca “un cowboy periculos, aşa cum era văzut şi Reagan”. Paralelele dintre cei doi au şi rădăcini culturale. Preşedintele Bush este produsul aceleiaşi transformări petrecute în sânul Partidului Republican şi în urma căreia s-a născut politicianul Reagan.
În încheiere, “The Economist” crede că merită amintit faptul că în anii ’80, mulţi liberali americani credeau că Ronald Reagan este “o aberaţie ciudată”. Probleme asemănătoare are acum George W. Bush.
La fel ca Reagan, Bush poate spuneacum că a revigorat economia americană, numărul locurilor de muncă a crescut, există speranţe pentru viitor, chiar dacă deficitul este enorm, dar acelaşi lucru s-a întâmplat în vremea lui Reagan, şi iată istoria poate să judece omul din punctul de vedere a consecinţelor acţiunilor sale, nu pe moment. S-au înşelat în privinţa lui Reagan, iată se pot înşela şi în privinţa lui Bush jr.
Problema lui Bush este să rezolve unele chestiuni de imagine, la care lucrează din greu consilierul său, Karl Rove, considerat un artist al imaginii politice. Totul însă va depinde în final de “evenimentele din octombrie”, adică ultimele scandaluri sau gafe politice care vor îndrepta electoratul spre una sau cealaltă personalitate implicată. Pentru Bush, cheia pare a fi Irakul, unde, dacă se realizează tranziţia spre democraţie, punctele sale vor creşte. Pentru Kerry este important să-şi prezinte clar o strategie de politică externă. Nu în ultimul rând va conta şi elementul religios pe fondul disputelor privind căsătoria între persoane de acelaşi sex şi avortul. Bush s-a declarat împotriva acestora, iar Kerry a fost mai nuanţat. Poate de aceea în timpul vizitei la Roma, Bush a cerut Vaticanului să-i recunoască activitatea pentru apărarea vieţii şi a familiei. Nu este clar ce poziţie va adopta Vaticanul sau dacă Bush va reuşi să creeze un lobby catolic împotriva lui Kerry, declarat ca fiind un catolic liberal.
Pe de altă parte, avem de-a face cu o campanie dură împotriva lui Kerry. O campanie masivă de publicitate care a costat 85 de milioane de dolari a fost declanşată împotriva candidatului democrat. Deja îndoieli la adresa lui Kerry au început să apară. Prin tocarea măruntă a acestuia se speră că procentele sale vor scădea. La începutul lui iulie, campania de spoturi anti-Kerry a încetat. Ea va continua la începutul lui august, după ce acesta îşi va anunţa propunerea pentru postul de vicepreşedinte, persoana cu care va face duet pentru Casa Albă.
Deficit mare, dar economie în progres
Deficitul comercial al Statelor Unite a crescut cu 3,8% atingând un nou record de 48,3 miliarde de dolari în luna aprilie, potrivit Departamentului american pentru comerţ. Situaţia se explică prin creşterea preţului petrolului şi cererea mare de importuri, datorită redresării economice. Potrivit cifrelor oficiale, vânzările cu amănuntul au crescut cu 1,3%, în luna mai, acesta fiind un nou semnal privind redresarea economiei americane. Au fost întrecute aşteptările economiştilor, care estimau o creştere de numai un procent, în condiţiile în care, în aprilie, volumul vânzărilor cu amănuntul scăzuse cu 0,6%. Industria auto a înregistrat cea mai bună evoluţie, vânzările progresând cu 2,7%, în mai, comparativ cu declinul de 2,1%, în aprilie.
O evoluţie pozitivă a vânzărilor s-a mai înregistrat în cazul magazinelor de articole vestimentare, a celor de cosmetice sau din industria muzicală. Pe de altă parte, industria mobilei şi a materialelor de construcţii, restaurantele şi barurile au înregistrat o scădere a vânzărilor.
Mai este factorul Alan Greenspan, reconfirmat pentru al cincilea mandat în funcţia de preşedinte al Rezervei Federale de către preşedintele Bush. Numit de Ronald Reagan, intrat în conflict cu Bush senior, Greenspan este gurul economiei americane. Singurul pericol ar putea veni de la o problemă de sănătate a lui Alan Greenspan, în vârstă de 78 de ani. Cel mai mic incident s-ar putea transforma într-un adevărat seism pe pieţe, aşa cum s-a întâmplat şi acum un an. Popularitatea acestuia în America este mai mare decât a lui Bush sau Kerry şi deci va fi un factor în campanie, de care americanii vor ţine cont.
Cine va face duet cu Kerry?
John Kerry încearcă să-şi găsească un vicepreşedinte pe care ar trebui să îl anunţe la sfârşitul lui iulie. Senatorul de Massachussetts a avut întâlniri cu mai multe personalităţi, dar încă nu se ştie cine va fi numărul 2 al democraţilor. El a mers chiar şi spre republicani, însă senatorul republican John McCain a respins abordările lui Kerry pentru a forma un fel de candidatură pentru “uniune naţională”. John Kerry s-a întâlnit cu Richard Gephardt, unul dintre contracandidaţii săi la nominalizarea democrată. Printre ceilalţi favoriţi figurează senatorii John Edwards, locul 2 în parţialele democraţilor, Evan Bayth, Bob Graham şi Bill Nelson sau guvernatorii Tom Vilsack şi Bill Richardson. Kerry este însă ferm: nu îşi va anunţa perechea deocamdată. Cu siguranţă însă, la marele bal al democraţilor, din 28 iulie de la Boston când va fi oficializat cuplul pentru Casa Albă.
Analiştii sunt de părere că John Kerry nu are o altă strategie de politică externă decât Bush, iar unii spun chiar că nu are nici una. Terorismul este principala sa temă, iar în ultimul timp şi Irakul, dar declaraţiile sale sunt foarte ponderate pe această temă. Declarat susţinător al războiului din Irak, acum Kerry îl critică, prilej pentru unii să îl ridiculizeze. El diferă de Bush doar la nuanţe s-ar putea spune. De pildă, insistă pe refacerea alianţelor cu europenii şi pe diplomaţie, lucruri puse în practică în ultima vreme şi de Bush. Dar în privinţa Irakului este mai degrabă tăcut. Însă toată lumea este de acord că, în nici un caz, Kerry nu poate schimba prea mult situaţia deoarece nu este o soluţie universal valabilă.
