Douã avioane de pasageri distruse, dintre care unul se îndrepta spre reşedinţa prezidenţialã de la Soci chiar când preşedintele Putin se afla acolo şi un atentat în preajma metroului moscovit au prefigurat nãprasnica loviturã care avea sã se abatã asupra Rusiei. Un comando islamist a pãtruns în Osetia de Nord, a ocupat o şcoalã chiar în prima zi a anului şcolar şi a luat ostatici copii, pãrinţi şi profesori, în total în jur de 1500 de suflete. Dupã trei zile de negocieri, un incident neprevãzut a declanşat confruntarea decisivã între terorişti şi forţele de securitate. În schimbul de focuri au murit în jur de 600 de oameni, jumãtate copii.
Televiziunile au transmis scene de coşmar de la faţa locului. Copii ucişi accidental sau executaţi de terorişti, femei care au detonat încãrcãturile explozive pe care le aveau asupra lor, tancuri care trãgeau în plin în clãdirea şcolii, civili înarmaţi care linşau teroriştii prinşi. Un adevãrat infern care a schimbat peste noapte viaţa locuitorilor din Osetia de Nord. Se anunţã pogromuri, creştinii ameninţã cã îi vor îngropa pe teroriştii musulmani alãturi de porci – uriaşã jignire care, cel puţin teoretic, îi împiedicã pe musulmani sã ajungã în Rai.Viaţa din sudul Rusiei a luat-o razna. Ca de altfel în întreg Caucazul. Cine este responsabil?
Islamul wahhabist, religie sau ideologie a terorii
Membrii comandoului care a acţionat la Beslan nu au fost ceceni, ci arabi, inguşi, cerchezi, caucazieni adepţi ai wahhabismului. Mai mult, tacticile folosite de comandoul de la Beslan au respectat întocmai recomandãrile manualului terorii difuzat de Al Qaeda pe Internet: Al Battar, un manual scris de Abdel Aziz Al Moqrin, liderul celulei saudite a reţelei Al Qaeda, ucis în iunie de forţele de securitate de la Riad. Atacul de la Beslan a fost chiar revendicat de o formaţiune apropiatã lui Ayman al Zawahri, numãrul doi al internaţionalei terorii. Avioanele distruse înainte de atacul de la Beslan au fost aruncate în aer de douã femei din Cecenia, membre ale Brigãzii Islambouli, ca şi cea de-a treia “vãduvã neagrã” responsabilã pentru atentatul de la metrou. Mohammed Islambouli, fratele celui care l-a asasinat pe fostul preşedinte al Egiptului, Anwar al Sadat, este una dintre figurile-cheie ale reţelei Al Qaeda şi ale Frãţiei Musulmane. Nu mai avem de-a face cu o mişcare separatistã, ci cu un al doilea front al Jihadului declanşat împotriva creştinilor şi a evreilor de fanaticii wahhabişti.
Purismul islamic – wahhabismul – a pãtruns în Caucazul de Nord în anii ‘1990, iar în 1994 a preluat controlul ideologic. A fost anul în care militanţii islamişti s-au infiltrat în mişcarea separatistã cecenã, dar şi în republicile vecine din Caucaz. Unul dintre cele mai elocvente exemple este Karachevo-Cerchezia, regiune autonomã din cadrul Federaţiei Ruse care se învecineazã cu regiunile Stavropol şi Karsnodarsk, cu Georgia şi cu Kabardino-Balkâria. În Karachevo-Cerchezia trãiesc 450.000 de suflete din 80 de naţionalitãţi. La sfârşitul anilor ’80, reprezentanţii unora dintre aceste minoritãţi – cerchezi, karaci, ruşi, tãtari nogai, abhazi – şi-au creat organizaţii proprii care, la început, evitau politica şi se limitau la prezervarea valorilor culturale ale minoritãţilor respective. Decizia Sovietului Suprem al URSS, din 1990, care a legiferat desprinderea regiunii Karachevo-Balkâria de regiunea Stavropol şi transformarea ei în republicã autonomã, a deschis cutia Pandorei. Localnicii şi-au adus aminte foarte repede de acţiunile represive ale sovieticilor din 1943, dar au realizat şi cã au suficiente resurse naturale pentru a-şi construi un nou trai. ªi totuşi referendumul din toamna anului 1992 a demonstrat cã populaţia nu este adepta separatismului de tip cecen.
Era nevoie de un nou impuls şi acesta s-a materializat foarte curând. Militanţi cerchezi şi karachi au constituit Partidul Renaşterii Islamiste care şi-a fixat ca obiectiv crearea unei republici musulmane în Caucaz, pe teritoriul Cercheziei, Kabardino-Balkâriei, Aderiei şi Abhaziei.
În paralel cu mişcãrile politice, s-a desfãşurat o amplã campanie de acaparare a sufletelor. Numeroşi tineri au fost atraşi spre studiile islamiste, organizate şi finanţate de ţãri arabe. Cei mai mulţi au devenit adepţii mişcãrii wahhabiste. Mai mult, în zona cerchezã a fost înfiinţat un Institut Islamist a cãrui finanţare a suscitat numeroase semne de întrebare. Liderii religioşi locali, marele muftiu Ismail Haji Berdiev şi rectorul institutului, Ismail Haji Bostanov, au promis cã institutul nu va fi finanţat din fonduri suspecte, ci din contribuţiile oamenilor cu stare şi din sumele percepute de profesori pentru orele predate în madrassas din provincie. Cã pânã la urmã fondurile pentru institut au venit tocmai din zone greu de controlat nu a fost o surprizã. A fost o surprizã însã constatarea cã tinerii iniţiaţi stãpâneau mai puţin problemele teologice şi mai mult pe cele politice. Obiectivul lor devenise unul singur: îndepãrtarea localnicilor de orice influenţã occidentalã. Propaganda wahhabistã, respinsã de vârstnici, a fost repede acceptatã de tineri mai ales dupã întemeierea unor cooperative de ajutor care le ofereau între 50 şi 150 de dolari, în condiţiile în care a gãsi un loc de muncã era extrem de dificil. La îndemnul lui Djokhar Dudaev, sute de tineri cerchezi au fost instruiţi în tabere de antrenament din Cecenia. Unii s-au întors, alţii au rãmas în Cecenia. Numeroşi membri ai organizaţiilor islamiste wahhabiste – Jamaat – au participat la rãzboaiele din Cecenia, la atentatele din Daghestan şi Moscova. Cei mai mulţi au fugit în Turcia şi Azerbaidjan dupã ce procuratura şi FSB au început sã demanteleze pas cu pas mişcarea wahhabistã. ªi totuşi, atacul de la Beslan a demonstrat cã regiunea rãmâne un focar al terorismului wahhabist.
Butoiul cu pulbere al Caucazului
Atacul de la Beslan a fost precedat de raidul a 200 de luptãtori islamişti în Inguşetia, raid care a vizat distrugerea autoritãţii candidatului pro-rus în alegerile locale, Murat Ziazikov. A fost un atac coordonat asupra sediului Ministerului de Interne din Inguşetia, a bazei detaşamentului 137 al trupelor de frontierã ale FSB, a depozitelor de armament şi a bazei unitãţii OMON din Karabulak. Teroriştii au încercat chiar sã pãtrundã în Palatul Prezidenţial din Inguşetia. Acţiunea, la care au participat mai multe grupuri, a demonstrat o mare capacitate de coordonare din partea cecenilor. De altfel, într-un mesaj difuzat de Radio Libertatea, postul de radio al mişcãrii separatiste cecene, Aslan Mashadov a anunţat cã luptãtorii sãi vor trece la o etapã superioarã a rãzboiului, de la acte de sabotaj la acţiuni militare.
Ceea ce a surprins în atacul de la Beslan a fost participarea numeroasã a etnicilor inguşi, mai puţin radicali decât cecenii. Este o dovadã a radicalizãrii situaţiei din Inguşetia – unde alegerile din 2002 au fost câştigate de un fost general FSB -, dar şi a destabilizãrii în ansamblu a regiunii Caucazului. Mulţi dintre teroriştii care au fugit din Inguşetia au scãpat în Georgia, fapt care a tensionat şi mai mult relaţiile dintre Tbilisi şi Moscova şi a readus pe tapet instabilitatea din Abhazia şi Osetia de Sud.
Dupã atacul din Inguşetia, autoritãţile ruse au decis crearea unei zone de frontierã între Karachevo-Cerchezia şi Georgia. Unul dintre obiective este blocarea rãspândirii fundamentalismului religios wahhabist prin controlul mult mai strict al structurilor de securitate asupra zonelor unde sunt concentrate organizaţiile wahhabiste – Jamaat. Instituţiile religioase de la frontiera dintre Rusia şi Georgia au ieşit de sub tutela Directoratului Spiritual al Moscheilor şi au devenit instrumente de propagandã ale mişcãrii wahhabiste.
Practic, Rusia nu se poate proteja de atacurile separatiştilor caucazieni decât dacã îşi consolideazã frontiera cu Georgia şi dacã recurge la lovituri preventive în afara teritoriului sãu. Una dintre ţintele vizate este chiar Georgia.
Publicat în : Politica externa de la numărul 20
