Cu ocazia Adunării Uniunii Interparlamentare cu numărul 111, ce a avut loc la Geneva, între 28 septembrie şi 1 octombrie 2004, în cadrul lucrărilor celei de-a Doua Comisii Permanente asupra dezvoltării durabile, finanţării şi comerţului, a luat cuvântul deputatul Florin Iordache, reprezentant al Grupului Parlamentar Român al Uniunii Interparlamentare, abordând tema canalului Bâstroe.
Deputatul român este de părere că locul conservării şi utilizării durabile a diversităţii biologice trebuie să fie în centrul politicilor de dezvoltare din întreaga lume, iar guvernele trebuie să asigure echilibrul între acţiunile economice, sociale şi de mediu, în conformitate cu principiile dezvoltării durabile. Tocmai aceste principii sunt lăsate deoparte de Ucraina, care întreprinde în prezent lucrări de amenajare a canalului Bâstroe, situat în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, pe care România o împarte cu această ţară.
Discursul deputatului evidenţiază faptul că Delta Dunării face parte din patrimoniul natural mondial şi se află sub protecţia specială oferită de UNESCO şi de convenţii internaţionale. Cu toate acestea, Ucraina a trecut peste obligaţiile asumate în urma semnării acordurilor bilaterale cu România şi peste recomandările formulate de organisme internaţionale, ţări europene sau experţi în probleme de mediu, alegând să pună în practică proiectul Bâstroe.
Pentru susţinerea cauzei româneşti, deputatul Florin Iordache semnalează că, pe lângă faptul că Ucraina nu a respectat legea internaţională, nici nu a desfăşurat o evaluare completă, la standarde internaţionale, a posibilului impact negativ pe care realizarea canalului Bâstroe poate să o aibă asupra echilibrului ecologic şi biodiversităţii din Delta Dunării.
De asemenea, cu prilejul acestui discurs, deputatul român a supus atenţiei Adunării Uniunii Interparlamentare o Declaraţie-Apel adoptată de Senatul României asupra subiectului canalului Bâstroe, precum şi câteva recomandări ale Grupului Român, vizând anumite instrumente juridice de maximă importanţă pentru tema biodiversităţii, necesitatea cooperării şi coordonării eforturilor ţărilor interesate să protejeze patrimoniul natural internaţional şi integrarea obiectivelor ecologice în politicile şi programele sectoriale şi trans-sectoriale, dar şi promovarea participării societăţii civile în domeniul conservării biodiversităţii.
