Statisticile oncologice arată că mai mult de una din trei persoane dezvoltă o formă de cancer într-un anumit moment din viaţă. În anul 2000 se înregistrau în lume mai bine de 220.000 de cazuri noi, exceptând cancerele cutanate. Numărul de forme de tumori maligne este în scădere, cum ar fi cancerul de sân, în timp ce altele devin mai rare, cum se întâmplă cu tumorile maligne pulmonare datorită numărului din ce în ce mai redus de fumători. În mod paradoxal, numărul total de cazuri noi de cancere este în creştere, deşi pentru multe dintre formele cele mai frecvente rata de vindecare se îmbunătăţeşte rapid.
Celulele canceroase
Corpul uman are sute de celule cu structură şi comportament diferite. Cancerul apare când o mică porţiune din mecanismul unei celule nu funcţionează bine. Viaţa fiecărei celule este stabilită în avans prin instrucţiuni codificate situate în structuri numite gene aflate în interiorul nucleului celular. Acestea determină comportarea celulei, diviziunea şi moartea ei. În cazul unor instrucţiuni greşite referitoare la multiplicare şi apoptoză (moartea celulară programată), celula poate începe să se dividă necontrolat şi nu mai moare. De asemenea, celulele canceroase nu respectă legile referitoare la limitarea multiplicării în funcţie de spaţiu. O dată cu diviziunea celulei bolnave se transmit mai departe şi informaţiile greşite.
Tratamentul clasic al cancerului
Există trei căi clasice de tratare a tumorilor maligne. Prima cale este cea chirurgicală. Astfel se înlătură cât mai mult din tumora canceroasă. Uneori această etapă de tratament începe cu o fază preliminară, biopsia. De obicei, intervenţia chirurgicală este completată cu cel puţin unul dintre celelalte două tipuri: radioterapia şi chimioterapia.
Radioterapia este metoda prin care se pot distruge celule canceroase cu ajutorul radiaţiilor ionizate asemănătoare razelor X. Acestea pot penetra ţesuturile şi alterează partea din celulă care reglează creşterea şi reproducerea ei. Celulele sănătoase se refac după acest tip de tratament spre deosebire de cele canceroase. Tratamentul cu radiaţii nu este dureros, dar are efecte secundare importante. Pe lângă arsurile produse pe piele, poate duce la pierderea, temporară sau nu, a părului în zona de aplicare a radiaţiilor. Mai produce oboseală, letargie generală şi chiar modificări ale structurii genetice a celulelor, ceea ce în timp poate duce la afectarea celulelor sănătoase. De multe ori, pentru o eficacitate mai mare în timp mai scurt, radioterapia se asociază cu chimioterapia.
Chimioterapia este tratamentul medicamentos prin care se încearcă omorârea celulelor canceroase şi oprirea răspândirii lor. Diverse celule maligne răspund la diverse tipuri de medicamente. Uneori este nevoie de peste opt medicamente diferite pentru obţinerea unor rezultate bune. Medicamentele anticanceroase sunt substanţe toxice pentru celule. Prima dintre substanţele din acestă categoriea fost produsă din gazul mustard utilizat ca armă chimică în primul război mondial. Tratamentul chimioterapic se mai asociază cu pierderea părului, greaţă, vărsături, infecţii, anemie, oboseală extremă, afectarea fertilităţii.
Metode terapeutice noi
Nici una dintre cele trei categorii de mijloace terapeutice expuse mai sus nu este sigură. Dacă în primele faze ale evoluţiei, cele mai multe cancere sunt curabile, ele pot recidiva totuşi la intervale variabile de timp, uneori de câţiva ani după încheierea tratamentului.
Descifrarea genomului uman a revoluţionat nu doar stabilirea cauzelor multor forme de cancer, dar şi mijloacele de tratare a acestora. În ultimii ani s-a încercat realizarea de vaccinuri împotriva unor tipuri ţintite de tumori maligne. Cercetări recente au dus la realizarea unui vaccin care poate preveni recidiva canceroasă la persoane deja tratate pentru o formă oarecare de cancer. Vaccinul, numit NY – ESO- 1/ ISCOMATRIX TM, este o combinaţie între un antigen cancerigen (oncoantigen) numit NY-ESCO-1 şi un medicament cu rol în stimularea sistemului imunitar numit ISCOMATRIX TM.
Primul studiu a cuprins 14 persoane tratate de cancer şi s-a realizat comparativ cu un grup vaccinat placebo. Următorul studiu a fost mai extins. El a inclus 46 de pacienţi din Marea Britanie, Noua Zeelandă şi Australia. 19 pacienţi au primit vaccinul la intervale de câte 3 luni . La 14 dintre ei nu s-au mai identificat celule canceroase la distanţă de doi ani de la vaccin. Ei au dezvoltat anticorpi şi celule T (limfocite cu rol în identificarea oncoantigenelor).
Deşi s-a luat în studiu un număr mic de pacienţi, rezultatele sunt încurajatoare. Confirmarea lor ulterioară deschide drumul unei metode noi de tratare a cancerelor şi creşte speranţa de viaţă a pacienţilor trataţi de tumori maligne.
