Investiţiile în siderurgia românească par să fi devenit afacerea preferată a investitorilor din spaţiul ex-sovietic. Supremaţia este deţinută de oamenii de afaceri ruşi, însă în ultimul timp au început să devină interesaţi de combinatele create în perioada comunistă şi o serie de magnaţi ucraineni. Judeţul Cluj ilustrează cel mai bine această tendinţă. În întregime, societăţile siderurgice au devenit proprietatea investitorilor veniţi din Est.
România, poartă spre UE
Cele mai mari companii siderurgice din Cluj sunt controlate de investitori proveniţi din spaţiul ex-sovietic. Aceştia încearcă să dezvolte producţia locală în speranţa că vor putea să pătrundă pe noi pieţe după aderarea României la Uniunea Europeană. Produsele fabricate în România vor putea fi vândute fără taxe vamale pe piaţa comună europeană, iar companiile ucrainene şi ruseşti vor aduce minereu doar cu taxe vamale minime. Fenomenul se regăseşte şi în alte zone ale României. În general, companiile ruseşti ori ucrainene îşi asigură materia primă din surse proprii pentru că cele mai multe holdinguri deţin societăţi de minerit. Ultima achiziţie din domeniul siderurgic clujean a fost făcută de o societate ucraineană numită Corporation Industrial Union of Donbass. Corporaţia ucraineană a cumpărat cu 4,5 milioane de euro pachetul majoritar de acţiuni deţinut de AVAS la combinatul Fortpres CUG din Cluj. Combinatul are un capital social de 52 de miliarde de lei. Mai mult de 92% din acţiuni au trecut din proprietatea AVAS în cea a investitorilor ucraineni. Fortpres s-a desprins din combinatul CUG la începutul anilor 1990. Firma ucraineană a anunţat că doreşte să cumpere şi combinatul-mamă CUG, deşi acesta a intrat în lichidare voluntară. Iniţial, ex-preşedintele AVAS, Mircea Ursache, declara că cele două societăţi vor fi vândute la pachet, însă acum bunurile CUG sunt vândute la bucată. Astfel, cumpărătorii societăţii CUG vor scăpa de povara datoriilor combinatului. Compania din oraşul Donbass este dispusă să investească 10-15 milioane de euro pentru modernizarea celor două întreprinderi clujene.
Salvate de la faliment de ruşi
Corporation Industrial Union of Donbass nu este singura companie din spaţiul ex-sovietic cu interese în siderurgia clujeană. Acum aproape doi ani, combinatul Industria Sârmei din Câmpia Turzii a fost cumpărat de o firmă rusească cu sediul în Elveţia. Recent, noii proprietari au schimbat numele combinatului în Mechel. Combinatul s-a redresat economic după ce i-au fost şterse, o dată cu privatizarea, majoritatea datoriilor. La un an după ce autorităţile au vândut firma investitorilor ruşi, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a anunţat că a primit acţiuni în contul datoriilor pe care Industria Sârmei le avea la buget. Totul s-a făcut sub masca unei majorări de capital cu suma de 12,1 miliarde de lei. Au fost emise 209.000 de noi acţiuni cu o valoare nominală de 57.950 de lei care au fost acordate AVAS în contul obligaţiilor bugetare restante datorate Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Ca urmare a acestor modificări, în statutul societăţii figurează un capital de 1.634 de miliarde de lei, divizat in 18,2 milioane de acţiuni la valoarea nominală. Preşedintele Consiliului de Administraţie de la ISCT, Victor Trigubko, a informat că Mechel Trading deţine 81 la sută din capitalul social. El a declarat că modernizarea combinatului clujean presuspune o investiţie de 20 de milioane de euro, eşalonată pe cinci ani. Combinatul din Câmpia Turzii a fost privatizat pe 14 martie 2003. Fostul APAPS a vândut combinatul unei societăţi cu capital rusesc înregistrată în Elveţia, numită SC Conares Trading SA. Compania Mechel face parte din acest grup ruso-elveţian care a plătit pentru combinatul ISCT suma de 27 de milioane de euro.
Conares se extinde
Grupul rusesc mai deţine şi fostul Combinat de Oţeluri Speciale Târgovişte, rebotezat Mechel Târgovişte. Rebotezarea a fost însoţită şi de o majorare de capital de 331,4 miliarde lei. 15,7 miliarde lei din această majorare reprezintă reconversia unor datorii preluate de AVAB. Acum, combinatul din Târgovişte este condus de omul de afaceri Viatceslav Şmiga şi are un capital social de 1.132,9 miliarde de lei. Valoarea nominală a unei acţiuni este de 25.000 de lei, însă ele sunt tranzacţionate la Bursa din Bucureşti la un nivel mai mic de 9.000 de lei. Societatea trece prin dificultăţi mari, după ce în anul 2003 a avut pierderi de 760,1 miliarde de lei şi trebuie să concedieze 1.700 din cei 5.000 de angajaţi. În primul semestru al anului 2004, Mechel Târgovişte a suferit pierderi de 6,2 milioane de euro, cu 17% mai mari decât cele înregistrate în perioada similară din 2003. Cifra de afaceri a crescut însă cu 33 la sută, atingând valoarea de 71,9 milioane de euro. 63% din vânzări sunt destinate pieţei interne. Compania a vândut 168.000 de tone de oţeluri speciale. Mechel Târgovişte însă se poate redresa pentru că preţul oţelurilor speciale este în creştere, iar pentru unele sortimente preţurile s-au dublat în ultimii ani. Mechel are 81% din acţiunile Mechel Târgovişte, pentru care a plătit 35 de milioane de dolari. SIF Oltenia are 13,5% din acţiuni şi este cel mai mare acţionar minoritar. În 2004, oamenii de afaceri ruşi au investit în combinat 2,9 milioane de dolari, dintre care 1,5 milioane de dolari au fost cheltuiţi pentru modernizarea companiei. Capitalizarea bursieră a companiei depăşeşte 11 milioane de dolari.
La Slatina, alţi investitori ruşi
Un alt caz de acest gen este cel al companiei Artrom Slatina. Este vorba de unul dintre cei mai importanţi producători de ţevi speciale, tuburi din fontă şi din oţel, destinate industriei petroliere şi celei a construcţiilor de maşini. Acţionarul principal este compania Sinara Handel GmbH din Germania-. Firma deţine 80,56% din acţiunile companiei româneşti. Sinara este reprezentanţa comercială a grupului TMK, principalul producător de ţevi din Rusia şi pe locul doi în lume. Un alt acţionar semnificativ este SIF Oltenia, cu 11,8% din acţiunile Artrom Slatina, iar restul acţionarilor deţin 7,64% din acţiuni. În anul 1999, Artrom a fost cumpărată de societatea Staro GmbH Austria. Ulterior, compania din Slatina s-a confruntat cu dificultăţi financiare majore. Combinatul nu a putut să returneze un credit de 30 de milioane de dolari luat de la fosta Bancorex, iar creanţele au fost preluate de AVAB. În anul 2001, Sinara Handel GmbH a preluat de la AVAB creanţele respective pentru suma de 6 milioane de dolari. Staro Austria a transferat dreptul său de proprietate asupra acţiunilor firmei Sinara, care astfel a devenit acţionar majoritar. Noul acţionar a adoptat în momentul preluării firmei un plan de dezvoltare până în 2005, care prevede creşterea producţiei şi a vânzărilor la 100.000 de tone de ţevi anual şi creşterea exporturilor la valoarea de 32,5 milioane de dolari. Aceste măsuri ar presupune creşterea numărului de salariaţi la 1.000, atingerea unui salariu minim de 300 de dolari plus investiţii de opt milioane de dolari în extinderea capacităţii de producţie şi creşterea calităţii, precum şi cheltuirea a 500.000 de dolari pentru protecţia mediului.
CS Reşiţa, de la americani la ruşi
Grupul rusesc TMK a achiziţionat şi Combinatul Siderurgic Reşiţa, care a avut o evoluţie asemănătoare cu cea a companiei din Slatina. Iniţial, combinatul din Reşiţa fusese achiziţionat de compania americană Noble Ventures. După o serie de neînţelegeri între reprezentanţii companiei americane şi cei ai statului român, condimentate cu proteste sindicale uneori violente, contractul de privatizare a fost reziliat. În noiembrie 2003, Sinara Handel a depus singura ofertă de cumpărare a combinatului. Reprezentanţii grupului TMK declarau atunci că doresc să creeze în România un holding metalurgic. În paralel, a continuat litigiul dintre Noble Ventures şi statul român. Procesul se judecă în SUA, iar România riscă să fie condamnată să plătească firmei americane despăgubiri de 353 de milioane de dolari. O sumă mare, având în vedere să grupul rus TMK a plătit pentru acţiunile combinatului din Reşiţa un euro.
În anul 2004, Combinatul Siderurgic Reşiţa înregistra pierderi de nouă milioane de euro, în mare parte din pricina penalităţilor şi majorărilor la datoriile mai vechi pe care compania le are faţă de bugetul de stat şi SC Electrica.
Însă în intervalul ianuarie-septembrie 2004, combinatul înregistase o creştere a cifrei de afaceri la 1.149 de miliarde de lei, cu 68% mai mult decât în perioada similară a anului 2003, ceea ce poate fi o premisă pentru relansarea companiei. De asemenea, în 2004, capitalul social a fost mărit cu 30,5 miliarde de lei, prin includerea contravalorii unor terenuri în patrimoniul companiei.
La Iaşi şi Oradea, tot ruşi
Un caz atipic de companie siderurgică cu capital rusesc este Technosteel Iaşi. Compania produce bandă laminată cu ajutorul unor utilaje second-hand cumpărate de la Tepro Iaşi şi pe care fostul proprietar dorea să le caseze. Uzina din Iaşi va ajunge la 600 de angajaţi în 2006. Alţi investitori ruşi de la Russkii Aluminium al mai cumpărat firma Alor Oradea, care se confruntă cu mari probleme financiare, însă cele două companii, din Iaşi şi din Oradea, sunt departe de a atinge dimensiunile firmelor deja cumpărate de oamenii de afaceri proveniţi din spaţiul fostei URSS.