Unii l-au numit “jaful secolului” sau “jaful din Moldova”. RAFO, societate mafiotă, este poate simbolul privatizării oculte din timpul unei guvernări măcinate de corupţie. Megaescrocheria prin care rafinăria a ajuns puşculiţa PSD concurează cu şanse reale a lua nenorocitul titlu de “Cea mai gravă fraudă înregistrată în România în ultimii 15 ani” cu Bancorex, FNI sau Jimbolia.
Partidul RAFO are o notă de plată de 16.000 miliarde de lei, şterşi de fostul guvern, ca un grav atentat la buzunarul românilor. Acum, FMI consideră că procedura falimentului este cea mai simplă cale de rezolvare a cazului. FMI cere expres ca în memorandumul ce urmează a sta la baza unui nou acord cu România să figureze lichidarea RAFO, devenită o emblemă a secătuirii sistematice, înainte şi după privatizare, a banului public.
Ca obiectiv economic statul însă trebuie să-şi recupereze creanţele de la această companie. Cabinetul Tăriceanu spune că auditul va arăta soluţia cea mai convenabilă. Preşedintele Băsescu este mai tranşant: “La RAFO a fost delapidare”.Asta în timp ce fostul premier Adrian Năstase a îmbrăcat haina de avocat al celor mici ce muncesc la RAFO. Oricum, orice furt calificat se face de undeva şi de la cineva. Persoanele care s-au ţinut de “prostii” au putut acţiona timp îndelungat în perioada când la Bruxelles actualul preşedinte al Camerei Deputaţilor se angaja că va fi neiertător în combaterea corupţiei. Plus că la Bucureşti se organiza o amplă dezbatere academică despre ce este aceea corupţie şi care sunt rădăcinile ei istorice. Una peste alta, ţara vrea banii înapoi şi pe deştepţii acestui matrapazlâc în puşcărie.
Minerii de la RAFO
La intrarea în Oneşti se întinde pe sute de hectare o platformă petrochimică. Poartă-n poartă cu CAROM stă RAFO Oneşti, alambicul în care s-au “rafinat” timp de ani de zile zeci de miliarde de lei ce n-au mai ajuns niciodată la bugetul de stat. Ne-au spus-o cei 40 de lideri sindicali de aici, deşi sunt doar 2606 salariaţi. Evenimente neaşteptate au adus în atenţia publică un orăşel liniştit de provincie. Oneşti, fost Gheorghe Gheorghiu-Dej, are 60.000 de locuitori. Dar şi zeci de miliarde gaură la bugetul de stat, dosare penale pentru oameni grei ca Tender, Iacubov, Mihai Iacob, transformat în om de presă peste noapte, Ion Vrânceanu, liderul liberalilor vasluieni importat din părţile Bacăului, cel care nu este străin nici de falimentarea Vidişamp Huşi prin deturnarea a sute de miliarde şi care s-a lăudat peste tot cu jeep-ul dăruit lui Stolojan, sau fostul director general, Toader Găurean (nume predestinat), cel cu vilă de miliarde în spatele blocurilor de pe bulevardul Republicii, gard în gard cu vila lui Valentin Anastasiu, fostul boss de la rafinăria Dărmăneşti, cu toţii baroni adevăraţi ai cotidianului, dar care curând pot poza în persecutaţi politic.
Se vorbeşte de firme-căpuşă ale directorilor şi de instalaţii de furat benzină. Chiar Agathon şi Hrebenciuc sunt acţionari la firma Barter Grup SRL, cu rol de căpuşă pe lângă rafinările RAFO şi Dărmăneşti. La firmă, pe ultima sută de metri a mai fost adus între acţionari şi preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie Bacău, Doru Simovici, care s-a ocupat de promovarea afacerii. Acum se ocupă şi de construcţii. Peste 11 miliarde de lei intrate în firmă au adus un profit de 94 milioane.
Datoria RAFO
Datoria RAFO înseamnă 20.000 de apartamente construite de ANL sau 2,5 milioane de lei pentru fiecare pensionar din România, acordul stand-by cu FMI în perioada 2001-2003 (440 milioane de dolari), valoarea BRD la privatizare (400 milioane de dolari), întregul program de modernizare a CFR Călători început în 2202, totalul investiţiilor BERD în România în 2003, întregul program de relansare a învăţământului rural, dar poate acoperi integral pensiile pe 2005 sau costurile autostrăzii Bucureşti-Cernavodă (306 milioane de euro) şi o parte din costurile tronsonului Cernavodă-Constanţa în valoare de 250 milioane de euro.
Iacubov, falit de lux
Protejatul nr. 1 al PSD este după gratii, pus acolo de ceva timp de Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub acuzaţia de complicitate la evaziune fiscală, spălare de bani şi delapidare. Sunt 19 învinuiţi în dosar, nume unul şi unul. Puţini ştiu însă că Iacubov, a cărui arestare a fost cerută de Băsescu încă din timpul campaniei electorale, nu mai este baronul de ieri, iar averea celuilalt protejat, Ovidiu Tender, este estimată la peste 100 milioane dolari, datoriile pe care le are atingând aproape 200 milioane dolari. Iacubov şi-a vândut activele de la RAFO, hotelurile Scandinavia din Mamaia acum doi ani unui cetăţean palestinian, după ce bunul său prieten Dan Matei Agathon l-a ridicat la rang de 5 stele, şi Bulevard din Capitală, la finele anului trecut unui grup de firme din Capitală. Pe cale de a fi înstrăinată este şi staţiunea Slănic Moldova. Mai rămâne complexul turistic şi de agrement de la vechea cetate grecească Histria – Constanţa, de unde s-ar putea recupera ceva bani. În rest, cu excepţia maşinii de lux ultimul răcnet, un Aston Martin decapotabil, de culoare roşie, se poate pune sechestru doar pe datorii, banii lui fiind transferaţi peste hotare, se pare în Monaco. Plus că o parte din veniturile lui au fost trecute în proprietatea fostei neveste, de care a divorţat anul trecut. Sechestru asiguratoriu se vor pune pe societăţile lui Iacubov care au datorii la stat de 10.000 miliarde de lei. Compania Imperial Oil mai deţine doar rafinăria Dărmăneşti, adusă în sapă de lemn. RAFO, cumpărată pe nimica toată de la un alt prieten al său, Ovidiu Muşetescu, ex-ministrul Privatizării, după ce i-au fost şterse arieratele, care au fost trecute la datoria publică, iar patru ani nu a dat nici un ban la stat, acumulându-se din nou datorii de mii de miliarde, a fost vândută anul trecut firmei Balkan Petroleum. Marea datorie a RAFO a fost virată către AVAS, chipurile pentru a se salva locurile de muncă pentru 30.000 de oameni. Poveste similară cu cea a Petromidiei, deşi aceasta avea doar 1441 de angajaţi. Timp în care devalizatorii cu spate politic îşi râdeau în barbă. Pentru ei, România este un fel de El Dorado, unde toată lumea se poate îmbogăţi. Există şi o scuză a guvernanţilor de ieri, de azi sau de mâine: “Nici un guvern postcomunist nu a putut lucra ca la carte în realizarea economiei de piaţă!”
Anul trecut, cu un nou management, societatea a demonstrat că este viabilă. Nu a ieşit pe profit, dar nici în pierdere. Gura târgului spune că salariul mediu net în combinat este de 9 milioane lei. Rafinăria pare a fi funcţionat într-o mare măsură cu aprovizionări nu tocmai clare pe relaţia Est. Nimeni nu mai ştie în ultima vreme cine aprovizionează RAFO cu ţiţei. Să fie Faber Invest, să fie altcineva? În momentul când a fost dat în consemn la frontieră, fostul director şi administrator RAFO Oneşti, Toader Găurean, era reprezentant în România al firmei cu pricina, cu un salariu de 64 milioane lei.
Final cu cătuşe şi viitor sumbru
Corneliu Iacubov şi Toader Găurean rămân în arest, Curtea de Apel respingându-le recursurile formulate, deşi procesul-verbal în baza căruia au fost arestaţi mai mulţi oameni de afaceri nu a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale. Ei sunt acuzaţi de prejudicierea societăţii cu peste 700 miliarde de lei. Între timp, se strânge laţul şi în jurul altor personaje de prim rang din acest proces. Ca şi cum asta nu era de ajuns, amanta preşedintelui PNL Vaslui, Ion Vrânceanu, s-a spânzurat. Paul Ivaşcu, directorul general, şi Marin Anton, consilierul acţionarului principal de la RAFO, susţin că în acelaşi dosar trebuie să răspundă şi persoanele vinovate din Ministerul Finanţelor, care au lăsat să se acumuleze datorii imense fără să intervină. Autorităţile ignoră faptul că există o hotărâre judecătorească de reorganizare judiciară din 8 decembrie care nu poate fi anulată prin ordonanţe de urgenţă, ci tot printr-o decizie similară. Arestarea principalelor persoane care coordonează activitatea RAFO a dus la situaţia hilară ca procurorii care instrumentează dosarul să aprobe plăţile societăţii. Societatea este sub imperiul Legii falimentului. Deşi se apropie termenul când expiră suspendarea OUG, până acum nimeni nu a demarat vreo documentare în acest sens, a unui audit, a unei expertize financiar-contabile dorită de toţi arestaţii. Reorganizarea rafinăriei va continua fără fuziunea dorită cu producătorul de cauciuc Carom. Acţionarii companiei au fost convocaţi la 30 martie pentru a aproba conversia creanţelor bugetare şi garantate în acţiuni, aşa cum a fost stabilit în planul de reorganizare. Unii spun că în România anului 2005 este la modă mai mult să distrugi ceea ce ai decât să construieşti. Doar aşa poate fi interpretat rezultatul anchetelor declanşate de statul român la RAFO în momentul în care analiza economică arată cât se poate de clar că rafinăria moldoveană are un loc bine-meritat în strategia energetică a României. Argumentele aparţin chiar Ministerului Economiei. Lichidarea sau falimentul RAFO este miza unei bătălii aprinse între nume importante ale business-ului românesc. Surse din piaţa petrolieră au indicat că există cel puţin doi pretendenţi cerţi pentru preluarea rafinăriei: Dinu Patriciu, preşedintele Rompetrol, şi Ştefan Vuza, preşedintele grupului Serviciile Comerciale Române (SCR), ultimul făcând statului o ofertă de 90 milioane de euro. Cât îl priveşte pe primul, deşi nu şi-a plătit datoriile de 600 milioane dolari la stat, acesta oferă de zece ori mai puţin, dar dacă, aşa cum afirmă cârcotaşii, războiul dus împotriva lui RAFO este unul comandat politic, Patriciu va câştiga. E doar primul baron al PNL. Balkan Petroleum nu vrea să vândă rafinăria. Doar prin manevre politice, Guvernul, prin intermediul Ministerului de Finanţe, poate să dicteze lichidarea companiei.
