Acum un an, Sorin Ilieşiu a propus societăţii civile un program pentru reforma morală a societăţii româneşti (apărut în presă la 30 aprilie 2005 cu titlul “Proclamaţia pentru România”). Ca urmare, la data de 14 iunie 2005, societatea civilă a adresat autorităţilor APELUL PENTRU ROMÂNIA. În octombrie 2005, Sorin Ilieşiu i-a trimis preşedintelui Traian Băsescu o scrisoare în care îi solicită condamnarea crimelor comunismului la data de 22 decembrie, punându-i la dispoziţie Raportul în baza căruia preşedintele poate cere Parlamentului condamnarea regimului comunist. În luna ianuarie a acestui an, Sorin Ilieşiu revine cu o scrisoare deschisă în care-i solicita preşedintelui să condamne comunismul la data de 11 martie, când se împlinesc 16 ani de la Proclamaţia de la Timişoara care a consacrat idealurile anticomuniste ale revoluţiei. Peste 650 de personalităţi au semnat până în prezent apelul adresat şefului statului.
Sorin Ilieşiu este vicepreşedintele Alianţei Civice, membru al Grupului pentru Dialog Social, membru al Academiei Civice, precum şi al Societăţii Timişoara. Este coautor al filmului “Piaţa Universităţii – România”.
Care este semnificaţia demersului dvs.?
După zeci de ani de nedreptate şi minciună, România are în sfârşit şansa dreptăţii şi a adevărului. Sunt sigur că cei care au primit votul poporului român pentru “Dreptate şi Adevăr” îşi vor onora promisiunea. Altfel electoratul îi va taxa extrem de sever, mai ales că dreptatea şi adevărul sunt “gratis”. Nu avem nevoie de împrumuturi de la FMI sau de la Banca Mondială pentru a spune adevărul şi pentru a face dreptate. Pe de altă parte, condamnarea crimelor comunismului a fost cerută de societatea civilă încă din 1990. Acum, în 2006, această solicitare este în consens cu Rezoluţia adoptată recent de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei privind necesitatea condamnării crimelor comise de regimurile comuniste totalitare. Dar aceste crime trebuie condamnate nu doar pentru a răspunde unei recomandări a Consiliului Europei, ci pentru a răspunde voinţei poporului român, manifestată încă din primele ore ale revoluţiei anticomuniste. Să nu uităm că în decembrie 1989, în absolut toate localităţile României au fost arborate steaguri tricolore din care a fost decupată stema comunistă. Toate fostele ţări comuniste care astăzi fac parte din Uniunea Europeană au condamnat demult caracterul nelegitim şi criminal al comunismului în ţările lor. România a suportat un regim politic de o criminalitate extremă. Raportat la numărul populaţiei, ţara noastră a avut cel mai mare număr de victime supuse exterminării. În mod firesc, România ar fi trebuit să fie prima ţară care să condamne oficial crimele comunismului. Până în present, acest lucru nu s-a întâmplat şi astfel nu a fost posibilă adevărata reformă morală a României. Clasa politică a rămas în urmă cu 16 ani. Comunismul trebuia condamnat oficial imediat după revoluţia anticomunistă. Dacă în ianuarie 1990, Ion Iliescu ar fi cerut Parlamentului provizoriu condamnarea regimului comunist ca fiind nelegitim şi criminal, astăzi am fi fost departe. Mare păcat! Ion Iliescu nu a făcut acest lucru, ci dimpotrivă.
Preşedintele trebuie să ceară Parlamentului o declaraţie solemnă
Cum sugeraţi în mod concret să aibă loc condamnarea comunismului?
Preşedintele Băsescu ar trebui să facă o declaraţie solemnă în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului, în care va cere condamnarea crimelor comunismului de către parlamentari. Aşa cum a arătat Ticu Dumitrescu la lansarea Apelului, va fi absolut necesar un vot deschis, pentru ca toată lumea să ştie cine se împotriveşte condamnării crimelor comunismului. Condamnând crimele regimului communist, preşedintele va dovedi că are voinţa politică de a face un act de dreptate istorică, premisă a reconcilierii naţionale, aşa cum cere din 1990 societatea civilă.
Ce ar mai trebui să presupună condamnarea oficială ?
Condamnarea crimelor comunismului trebuie făcută o dată cu prezentarea principalelor crime comise de acesta. Este incredibil că au fost posibile orori atât de multe şi atât de mari. Multe dintre ele ne-au fost ascunse. Altele le-am trăit, dar le-am cunoscut doar parţial. Majoritatea românilor nu ştiu decât foarte puţin despre acestea. Cei tineri nu ştiu nimic sau aproape nimic. Unii dintre noi consideră în mod greşit că Raportul de condamnare a crimelor şi nelegitimităţii comunismului, propus de mine preşedintelui României, constituie o formă de tergiversare a acestei condamnări. Dimpotrivă, doar astfel vom putea condamna oficial crimele comunismului într-un viitor extrem de apropiat, în deplină cunoştinţă de cauză şi în mod incontestabil. Preşedintele României a declarat că este decis să condamne comunismul în baza unui raport elaborat de o comisie validată ştiinţific care să constate crimele comunismului, la fel cum a fost condamnat şi Holocaustul, dat fiind că un număr uriaş de oameni au fost exterminaţi în ambele cazuri în genocid. Prin meritul excepţional al societăţii civile, raportul solicitat de preşedinte există deja într-o formă ştiinţifică. Raportul a fost practic elaborat în ultimii 12 ani sub forma unui vast material documentar de către echipa de istorici a Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului din cadrul Fundaţiei Academia Civică, supervizată de un consiliu ştiinţific format din personalităţi de vârf ale istoriei comunismului românesc şi mondial.
Cine anume?
Thomas Blanton (National Security Archives, George Washington University, Washington D.C.), Vladimir Bukovski (Cambridge), Stéphane Courtois (Centre National de Recherches Scientifiques, Paris), Dennis Deletant (London University), Helmut Müller-Enbergs (Oficiul Federal pentru Studierea Arhivelor STASI, Berlin), acad. Şerban Papacostea (Bucureşti), acad. Alexandru Zub (Institutul “A.D. Xenopol” Iaşi). O parte din materialul documentar este cuprins în “Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei” de la Sighet, iniţiat de Ana Blandiana şi Romulus Rusan în 1993. Iată argumentele recunoaşterii caracterului obiectiv şi riguros ştiinţific al raportului de condamnare a crimelor comunismului reprezentat de Memorialul de la Sighet: în 1995 a fost luat sub egida Consiliului Europei, în 1997 Parlamentul României l-a declarat ansamblu de interes naţional, în 1998 Consiliul Europei îl considera printre primele trei locuri de păstrare a memoriei continentului, alături de Memorialul de la Auschwitz şi Memorialul Păcii din Franţa. La seminarul internaţional de la Weimar din 2004, a fost recunoscut ca fiind cel mai obiectiv ştiinţific dintre toate memorialele existente în fostele ţări comuniste.
Aţi propus şi o dată pentru condamnarea comunismului ?
Condamnarea comunismului se poate face la data simbolică de 22 aprilie 2006, când aniversăm 16 ani de la demararea celui mai lung miting anticomunist din istorie care a avut loc, nu întâmplător, chiar în Piaţa Universităţii din România.
Aţi primit vreun răspuns de la Preşedinţie ?
Da, pe 26 ianuarie a.c. am primit un răspuns favorabil chiar din partea consilierului Claudiu Săftoiu. Citez debutul scrisorii: “Domnule Ilieşiu, vă pot asigura că domnul preşedinte a citit în totalitate scrisoarea dumneavoastră, în avionul de Strasbourg, cu mare atenţie. De altfel, încă din vară, domnia sa intenţiona să facă o intervenţie publică în acest sens. Din diverse motive, n-a apucat să o şi pună în practică, încă. Vă mulţumim pentru sprijinul dumneavoastră atât de calificat”.
Credeţi că există semnale că preşedintele va lua această atitudine, aşa cum sugera Claudiu Săftoiu?
Astăzi, această voce a societăţii civile este extrem de fermă. Din păcate pentru România, până acum românii nu au avut un preşedinte care să exprime aşa cum se cuvine voinţa populară şi interesele României. Pe de altă parte, axa Bucureşti-Londra-Washington, invocată de preşedintele Băsescu, va urgenta condamnarea comunismului. Vă reamintesc afirmaţiile făcute la Riga, anul trecut, în luna mai, de preşedintele Statelor Unite, George W. Bush: “Acordul de la Yalta a continuat tradiţia nedreaptă a celui de la München şi a pactului Ribbentrop-Molotov. Încă o dată, când au negociat marile puteri, libertatea naţiunilor mici a fost oarecum neglijată. Totuşi, această încercare de a sacrifica libertatea de dragul stabilităţii a lăsat un întreg continent divizat şi instabil. Captivitatea a milioane de oameni din Europa Centrală şi de Est va rămâne în memorie ca una dintre cele mai mari nedreptăţi ale istoriei”. “Nu vom mai repeta greşelile altor generaţii, dând satisfacţie tiraniei sau scuzând-o, sacrificând libertatea pentru a urmări zadarnic stabilitatea. Ne-am învăţat lecţia. Nu putem neglija libertatea nimănui. Pe termen lung, propria noastră securitate şi adevărata stabilitate depind de libertatea altora.” Subliniez încă un lucru extrem de important: Partidul Democrat, din care provine preşedintele, este ataşat valorilor Partidului Popular European. Göran Lindblad, excepţionalul europarlamentar care a iniţiat (la Strasbourg) condamnarea crimelor comunismului totalitar în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, este membru al Partidului Popular European. Preşedintele Băsescu şi Partidul Democrat vor avea credibilitate numai dacă vor urgenta condamnarea crimelor comunismului. Subliniez însă că principala raţiune de a urgenta condamnarea comunismului este că acest lucru va fi spre binele societăţii româneşti. Repet: preşedintele Băsescu îşi va îndeplini aşa cum se cuvine datoria pe care o are faţă de cei care l-au ales în frunte sperând ca Dreptatea şi Adevărul să nu mai fie doar nişte vorbe goale, lipsite de conţinut, aşa cum au fost ele în timpul comunismului când “dreptatea” era de fapt nedreptate, când “adevărul” era de fapt minciună.
Interviu realizat de Andrei Bădin
