“Cinci cu plus!”, a exclamat Vladimir Jirinovski, la 10 mai 2006, pe culoarele Kremlinului după ce a ascultat cuvântarea anuală a preşedintelui Putin, privind starea naţiunii. Cu foarte puţine excepţii, reprezentanţii elitei politice ruse au fost unanimi în a afirma că prin mesajul său preşedintele “s-a întors către popor”, cetăţeanul simplu reprezentând subiectul central al adresei sale.
Întoarcerea spre popor
Dacă se parcurge cu atenţie textul prezidenţial, se poate lesne observa că Vladimir Putin “s-a întors către popor”. Şi nu este pentru prima dată când o face. Este de ajuns de amintit că şi în adresa din 2003, când preşedintele a trasat ca sarcină dublarea Produsului Intern Brut, şi în 2004, când temele centrale ale adresei au fost construirea de locuinţe accesibile ca preţ şi lupta împotriva “castei funcţionarilor”, Vladimir Putin s-a orientat spre popor şi spre bunăstarea sa.
Lupta împotriva funcţionarilor a fost pierdută: în ultimul an, numărul funcţionarilor federali a crescut mult, iar V. Putin nu a ezitat să-şi manifeste nemulţumirea în această privinţă, acuzându-i – la o întrunire care a precedat cuvântarea sa din 10 mai, din faţa Camerelor reunite ale Parlamentului – pe guvernatori că se sustrag de la “treburile cotidiene, transmiţând totul mai jos, adjuncţilor şi consilierilor”, preferând “să nu intre în detalii”. Citind printre rânduri, analiştii ruşi au tras concluzia că este de aşteptat o “rotaţie a cadrelor” în cel mai scurt timp. În cuvântarea sa, Putin a dat de înţeles celor din subordinea sa că va fi un preşedinte “fără milă” faţă de cei care nu vor duce la îndeplinire sarcinile prezidenţiale. Iar în Rusia, cei care trebuie să audă cuvintele prezidenţiale sunt încă mulţi: şi “omul de afaceri cu avere de miliarde”, şi “funcţionarul lipsit de personalitate, care obţine tot felul de avantaje ilegale de pe urma poziţiei sale şi a relaţiilor pe care le are”. “Cine are urechi să audă”, acesta pare să fie mesajul pe care a dorit să-l transmită preşedintele prin intermediul unui limbaj care seamănă, mai degrabă, cu cel al lui Esop. În legătură cu aceasta, unul dintre guvernatorii prezenţi în Sala de Marmură de la Kremlin afirma că “acum, e de ajuns ca preşedintele să spună doar un cuvânt, iar cei cărora le-a fost adresat acel cuvânt vor înţelege imediat. Dacă nu vor înţelege, problema va fi a lor”. Iar, dacă se doreşte a se afla numele celor pe care statul rus va continua să-i “calce pe bătături”, Serghei Mironov, preşedintele Consiliului Federaţiei (Camera superioară a Parlamentului rus) ne oferă răspunsul: “Acesta este ultimul avertisment către cei care încearcă să facă afaceri, dând dovadă de iresponsabilitate socială, îmbogăţindu-se pe seama oamenilor simpli”.
În ceea ce-l priveşte pe “tovarăşul lup, care ştie pe cine să mănânce”, ziariştii şi cei prezenţi în sală, precum şi experţii în probleme ruseşti au înţeles imediat despre cine este vorba. Analiştii americani au afirmat la unison că cel vizat nu era altcineva decât vicepreşedintele SUA, Dick Cheney, care criticase dur Rusia, la Vilnius afirmând că aceasta “foloseşte energoresursele pentru a-şi speria şi şantaja vecinii”. “Excelent!”, a răspuns Putin, afirmând, în continuare, că bugetul militar al SUA este de 25 de ori mai mare decât cel al Rusiei, fapt care a permis Statelor Unite să se transforme într-o fortăreaţă. “Aceasta nu înseamnă – şi-a continuat preşedintele rus ideea – că noi nu trebuie să ne transformăm propria casă, trainică şi sigură”. Foarte mulţi analişti au văzut în această afirmaţie o declaraţie care precede începutul unui nou Război Rece. În ce ne priveşte, credem că lucrurile trebuie nuanţate: Rusia, profitând de conjunctura extrem de favorabilă (preţurile mari la petrol şi gaze), nu intenţionează să mai discute cu Occidentul problema democraţiei. Iar schimbul de replici dintre Moscova şi Washington, din prima jumătate a lunii mai, trebuie privit, mai degrabă, ca o refulare de dinaintea summitului G-8, din iulie, de la Sankt Petersburg. Cu acel prilej, Rusia va deţine pentru prima dată preşedinţia organizaţiei, iar V. Putin a intenţionat să evite un “scandal”, care ar fi putut răbufni atunci.
Parabolele preşedintelui
De departe, din “triada” care a reprezentat principalele teme ale adresei prezidenţiale de anul acesta şi care s-a sprijint pe valorile umane cele mai importante – “a sădi un pom” (cuvinte care trebuie tălmăcite în sensul “Parabolei semănătorului” din Evanghelie şi care înseamnă punerea bazelor dezvoltării economice), “a educa un copil” (problemele demografice şi de familie) “a construi o casă” (stabilitatea şi securitatea) -, cea mai importantă pentru Putin a fost problema demografică: “Ce este important la noi?” a întrebat Putin, uitându-se, în acelaşi timp, în sală, către ministrul Apărării, Serghei Ivanov. “Este vorba, evident, despre dragoste, femei şi copii. Despre familie… La Ministerul Apărării se ştie care este pentru noi problema cea mai importantă: este vorba despre o problemă foarte gravă a Rusiei, problema demografică”. Lucrurile au început să devină mai clare pentru cei prezenţi în sală după ce preşedintele rus a început să-şi facă cunoscut programul privind stimularea natalităţii (facilităţi financiare pentru tinerele familii, pentru tinerele mame, pentru educaţia copiilor, elaborarea unui program care să faciliteze tinerelor familii achiziţionarea de locuinţe, îmbunătăţirea legislaţiei privind migraţia în vederea creşterii natalităţii). Iar cifrele pe care le-a avansat Putin nu sunt pentru 2008 sau 2009, ci pentru anul viitor.
Pe de altă parte, asocierea dintre armată şi problema demografică s-a dovedit o foarte utilă din punct de vedere psihologic. Naşterea unei vieţi este atributul matern, în timp ce apărarea ţării este, cu precădere, unul patern. Or, prin cooptarea acestor două atribute deosebit de importante pentru subconştientul unei naţiuni mesajul prezidenţial a dobândit forţă.
Rugat să comenteze propunerile preşedintelui, Aleksei Kudrin, ministrul de Finanţe, a fost foarte laconic: “Am evaluat propunerile, iar ele vor fi luate în considerare” (este vorba de 30-40 miliarde de ruble, adică 2,2% din Fondul de stabilizare sau 2,6% din bugetul statului). Dacă principalul “finanţist” al Rusiei a fost mai reţinut, nu acelaşi lucru se poate afirma despre Serghei Mironov, care a şi oferit soluţia: “Trebuie cheltuiţi banii din Fondul de stabilizare (un fel de “puşculiţă” a statului, unde sunt depuşi banii obţinuţi din vânzarea petrolului şi gazelor, şi unde s-au adunat câteva zeci de miliarde de dolari – n.a.), iar guvernul nu trebuie să se teamă că aceasta va duce la creşterea inflaţiei”.
Dacă se poate sau nu rezolva problema demografică cu “banii strânşi la ciorap” este destul de dificil de dat un răspuns clar. Complexitatea şi, mai ales, gravitatea ei presupun elaborarea de planuri pe termen mediu şi lung. Fără să-şi propună rezolvarea ei într-un interval de timp foarte scurt, V. Putin, prin mesajul său, a aruncat sămânţa (a lansat propunerea), asemenea semănătorului din pilda sus-amintită. Rămâne de văzut dacă ea a fost aruncată într-un sol fertil sau pietros.
