China s-a schimbat foarte mult de la „Revoluţia culturală” până acum. Nu putem să nu ne întrebăm cum va arăta această ţară peste 10, sau 20 sau 30 de ani. Este fără îndoială una dintre zonele cele mai incitante ale lumii actuale. Un răspuns sigur este că China va fi foarte diferită de ceea ce este astăzi.
Cei care vizitează China în prezent rămân uimiţi de schimbările care au loc în cea mai populată ţară a lumii. De regulă, comentariul tipic pe care îl face un vizitator întors recent din China este că schimbarea “este năucitoare”.
China astăzi
China zilelor noastre se confruntă cu probleme grave, pe care majoritatea vizitatorilor întâmplători nu şi le pot imagina atunci când admiră expansiunea cartierelor de zgârie-nori din oraşe ca Beijing, Shanghai şi Hong-Kong. La picioarele multora dintre zgârie-nori se află numeroase case vechi, ilustrând opoziţia dintre prezent şi trecut. Una dintre cele mai entuziasmante arhitecturi din lume este cea care domină Shanghaiul, capitala financiară a Chinei continentale. Nu cu multă vreme în urmă, oraşul avea aspectul unei colonii britanice plicticoase. Acum, în timp ce zgârie-norii domină oraşul, vechiul centru britanic şi Cartierul Francez îşi recâştigă popularitatea.
Americanii sunt pe bună dreptate îngrijoraţi de deficitul comercial înregistrat în relaţiile comerciale cu China, al cărei PIB a crescut cu aproape 7 la sută anual în ultimii ani. Dar şi China se confruntă cu probleme financiare serioase, dat fiind că sistemul bancar de stat este prea mult dominat de politică şi afectat de credite dubioase. Foarte recent, gigantul financiar Banca Agricolă a Chinei a fost acuzat de fraude în gestionarea unor depozite totalizând 1,8 miliarde dolari şi de acordarea de credite ilegale în valoare de 3,5 miliarde de dolari în 2004.
China şi-a sporit numărul de locuri de muncă în industrie cu 30 de milioane în ultimii ani, adică de două ori numărul total de locuri de muncă din industria americană în 2006. Are loc fără îndoială o schimbare majoră în politica economică, economia chineză sporindu-şi activitatea comercială şi puterea de producţie industrială.
Puţini vizitatori ajung în China fără să fi auzit de blocajele de circulaţie provocate de biciclete în perioada de dinaintea vizitei “revoluţionare” a lui Richard Nixon din 1972. Bicicletele reprezintă încă un mijloc de transport important, deşi în oraşele mari sunt depăşite ca număr de automobile.
Astăzi, Shanghai-ul are autostrăzi rapide sau lente, toate cu un trafic infernal din zori până noaptea târziu. Străzile înguste şi vechi din Beijing şi Shanghai sunt pline de autoturisme, transformându-se într-un adevărat salon auto internaţional. Într-un oraş de 31 de milioane de locuitori, Chongqing, bicicletele au fost interzise. Întâmplător, Chongqing a fost cartierul general al eroului din cel de-al doilea război mondial, generalul Joseph W. Stillwell, şi păstrează încă un muzeu dedicat acestuia.
Distribuţia veniturilor
Numărul chinezilor bogaţi este în creştere. Ambasadorul SUA în China, Clark T. Randt Jr., un diplomat de marcă, spune că există mai mulţi chinezi care câştigă 200.000 de dolari pe an decât americani cu acest venit, dar, desigur, China are o populaţie de 1,3 miliarde de oameni, în timp ce populaţia SUA este estimată la aproape 300 de milioane.
Afirmaţia este însă în contradicţie cu media naţională a venitului anual pe cap de locuitor în China, de 2.000 de dolari. Angajaţii satului olimpic de la Beijing câştigă 1 dolar pe zi, casă şi masă, şi locuiesc în blocuri înghesuite şi murdare, la câţiva metri distanţă de autostrăzile ticsite de maşini scumpe. Cât poate dura acest lucru? Poate chiar mai importante decât bogăţia de dată recentă a ţării sunt discrepanţele în distribuţia veniturilor.
China, o ţară faimoasă cu secole în urmă pentru capacităţile ştiinţifice şi antreprenoriale ale poporului său, demonstrează încă abilităţi comerciale extraordinare, însă noile patente sunt dominate mai mult de furturile de proprietate intelectuală decât de descoperiri majore realizate în secolul XXI.
Cinematografele din Shanghai au rămas fără clienţi, pentru că ultimele producţii americane ajung repede pe piaţă, pe suport DVD, vândute cu un dolar bucata.
Preşedintele Chinei, Hu Jintao, şi-a provocat recent poporul la creativitate, şi intenţionează să investească 8,5 miliarde de dolari pe an în ştiinţă şi tehnologie, dar se pune întrebarea dacă inginerii şi oamenii de ştiinţă chinezi sunt educaţi pentru inovaţie şi creativitate.
Astfel de lucruri sunt mai dificile într-o ţară care restricţionează libertăţile şi drepturile omului.
Corupţia şi protestele
Într-o ţară guvernată de aproximativ 80.000 de membri ai Partidului Comunist, numărul de proteste cu peste 50 de participanţi a ajuns la un total stupefiant de 84.000 în 2005. Deşi cifrele au scăzut uşor în prima jumătate a anului 2006, faptul reprezintă o problemă internă majoră.
Discrepanţele în distribuţia veniturilor şi corupţia, aspectele care generează cele mai multe proteste, sunt probleme mai evidente în provincie, departe de marile oraşe vizitate de cei mai mulţi turişti.
Ştiri disparate au dezvăluit că un număr tot mai mare de proteste au avut la origine cazuri de corupţie în care oficiali municipali au confiscat terenuri de la fermieri şi le-au vândut dezvoltatorilor imobiliari la preţuri discutabile. Fermierii nu sunt înarmaţi, dar adesea îşi poartă bătăliile cu bâte şi pietre sau chiar cu sticle cu acid.
Dacă guvernul chinez acordă o mare atenţie majorităţii problemelor interne, se pare că ignoră problema poluării aerului, care va deveni cunoscută întregii lumi cu ocazia Jocurilor Olimpice din 2008. China este un important importator de petrol. Consumul de petrol a crescut cu 40 la sută în ultimii patru ani, iar China caută noi resurse. Toate acestea au avut impact asupra pieţei ţiţeiului şi se reflectă în preţurile ridicate ale acestui produs pe piaţa mondială.
Un popor împovărat cândva de blestemul “Revoluţiei culturale”, China pune tot mai mult accent pe educaţie: anul trecut au fost înregistraţi patru milioane de absolvenţi de colegiu. Se construiesc universităţi noi, iar cele vechi sunt modernizate. Limba engleză se studiază începând cu clasa a doua.
Majoritatea studiilor având ca temă prăbuşirea comunismului în Europa şi fosta Uniune Sovietică pun fenomenul, cel puţin în parte, pe seama acordării unei doze mici de libertate, care a condus la creşterea dorinţei de mai multă libertate.
Nu există însă libertate a presei, iar încălcările drepturilor omului sunt extrem de frecvente. Cenzura este atotprezentă, deşi oamenii par mai liberi să critice guvernul decât erau acum 40 de ani sau chiar acum 10 ani.
Cu 40 de ani în urmă, oamenii erau obligaţi să poarte “jachete Mao”, cam singurul tip de confecţii care se putea găsi în magazinele de stat. Astăzi moda marilor oraşe este puternic occidentalizată şi plină de culoare.
China este menită să-şi continue creşterea ca mare putere mondială; însă întrebările care se pun sunt: cât de liberă va ajunge ea şi dacă poate comunismul supravieţui într-o lume “aplatizată”?
Această naţiune are fără îndoială numeroase oportunităţi şi probleme interne, dar cum va folosi ea puterea militară tot mai mare de care dispune? China pare să dorească hotare liniştite, dar flota militară pe care şi-o construieşte va fi folosită agresiv, sau pentru protejarea navelor comerciale? Cât de puternică va fi presiunea diplomatică exercitată asupra Coreei de Nord? Cum îşi va îndeplini dezideratul unirii cu Taiwanul? Prin forţă armată sau printr-un plan juridic asemănător celui folosit în cazul Hong-Kong? Planurile Chinei rămân o necunoscută chiar şi pentru cei mai înalţi oficiali occidentali.
