Academicianul Mircea Maliţa şi-a lansat recent la Editura C.H. Beck, în Seria Relaţii Internaţionale, într-o formă grafică de excepţie, trei lucrări deosebite: „Tablouri din Războiul Rece. Memorii ale unui diplomat român”, „Jocuri pe scena lumii. Conflicte, negocieri, diplomaţie”, „Între război şi pace”. O trecere în revistă a anilor puţin cunoscuţi astăzi ai lungului Război Rece, care vor ajuta cititorul, în acelaşi timp, să proiecteze o privire asupra viitorului, dar şi un corolar al unei activităţi diplomatice prodigioase.
Obiectivul urmărit de autor – de a oferi cititorului o viziune asupra relaţiilor internaţionale, ajutându-l să răspundă la întrebările: „Încotro merge lumea? Încotro ne îndreptăm noi?” – este un merit al acestor lucrări. Documentarea insistă asupra elementelor noi de pe scena lumii şi asupra celor previzibile. Este înfăţişată evoluţia metodelor care, prin mijloace existente astăzi şi perfectibile mâine, pot ajuta la prevenirea şi rezolvarea conflictelor, la purtarea negocierilor fructuoase şi la noi unelte (concepte, metode şi abordări) pentru practicarea cu folos a diplomaţiei. Funcţiunea centrală a diplomaţiei, negocierea, este intensă în secolul globalităţii şi integrărilor regionale.
Războiul Rece este pe punctul – dacă nu a şi făcut-o – de a priva cel de-al doilea război mondial de recordul în ceea ce priveşte lucrările consacrate (ediţii de documente, studii, sinteze etc.). Faptul este cu atât mai remarcabil cu cât, pentru a stabili acest record, marii conflagraţii din anii 1939-1945 i-au trebuit câteva decenii. Războiul Rece, care a făcut obiect de investigaţie şi înainte de încheierea lui (practic, în 1989), a cunoscut însă un adevărat boom istoriografic în ultimii şaisprezece ani. Un alt indiciu al viului interes pentru confruntarea Est-Vest în perioada postbelică îl constituie numărul periodicelor axate pe această temă: al doilea război mondial a beneficiat de o singură revistă – „Revue d’historie de la deuxieme guerre mondiale” –, în timp ce despre Războiul Rece scriu trei periodice: „Cold War History”, „Journal of Cold War Studies” şi „Bulletin” al lui Cold War International History Project, patronat de Woodow Center din Washington. În această literatură, referirile la România nu sunt foarte numeroase, şi ele privesc, de regulă, două momente: Declaraţia din aprilie 1964 şi condamnarea intervenţiei Uniunii Sovietice şi a sateliţilor ei în Cehoslovacia, în august 1968. Chiar atunci când a existat un interes mai stăruitor în legătură cu politica externă a României în perioada comunistă (Francois Fejto, Helene Carrere d’Encausse, Jacques Levesque, Stephen Fischer-Galaţi, Joseph Harrington, Bruce Courtey şi alţii), cei preocupaţi nu au avut acces la sursele româneşti şi sovietice – fără de care cercetarea este grav mutilată – şi au trebuit să se resemneze, de regulă, la informaţii de mâna a doua.
Astăzi, când izvoarele româneşti şi sovietice au devenit accesibile (cele sovietice nu în măsura aşteptată, iar în ultimul timp tot mai greu accesibile), interesul pentru politica externă a României în anii 1945-1989 a scăzut fie pentru că, în străinătate, cercetătorii sunt atraşi de studiul acţiunilor desfăşurate de Marile Puteri, fie pentru că, în România, retorica anticomunistă, simplificatorie, stânjeneşte serios investigaţia ştiinţifică, obiectivă, a amintitei perioade din istoria naţională.
În acest climat nefavorabil, apar cărţile de faţă ale academicianului Mircea Maliţa, în dubla ipostază de martor şi actor în şapte episoade ale Războiului Rece, episoade în care România şi reprezentantul ei au jucat un rol deloc neglijabil. Cu inteligenţa şi rigoarea matematicianului, înzestrat cu un acut spirit de observaţie şi cu acea cultură solidă, graţie căreia se desluşeşte sensul evenimentelor istorice, academicianul Mircea Maliţa îşi introduce cititorul în lumea oamenilor politici şi diplomaţilor din cele două „lagăre” – „socialist” şi „capitalist” – şi din „lumea a treia”, angrenaţi cu toţii într-un păienjeniş de manevre, având ca fundal confruntarea Est-Vest, urmărită în paginile acestor cărţi, de la Criza rachetelor (1962) la Războiul de Yom Kippur şi consecinţele sale economice (1973).
Cititorul va constata singur valoarea paginilor ce urmează: este o mărturie de primă însemnătate, cu informaţii necunoscute din alte surse şi fără de care nu se va putea scrie istoria politicii externe a României din acea perioadă
„Volumele academicianului Mircea Maliţa oferă noi temeiuri pentru a cunoaşte şi înţelege atitudinile divergente ale autorităţilor române în raport cu disciplina de bloc, impusă de Uniunea Sovietică. Contribuţia domniei sale la istoria politicii externe româneşti în perioada Războiului Rece este capitală”, notează academicianul Florin Constantiniu.
„Cadran Politic”
