Cetăţenii statelor mici au mereu complexul de a se compara sau a face analogie cu cetăţenii statelor mari, puternice. Românii nu fac excepţie. Dacă americanii au ales schimbarea, unii lideri politici autohtoni vorbesc, deja, despre nevoia unui RO Obama la Cotroceni. De fiecare dată când sunt alegeri în România, noi avem nevoie de o schimbare. La prezidenţiale, din mai ’92 încoace nici un preşedinte nu a reuşit să obţină două mandate consecutiv. De ce? Pentru că nu a demonstrat că merită să fie reales. Majoritatea românilor au aşteptat de fiecare dată alegerile cu dorinţa de schimbare. Schimbarea schimbării schimbărilor, cam aşa decurg alegerile la noi. La ultimele alegeri prezidenţiale, cum spunea regretatul Octavian Paler, “am avut de ales între două boli, între ciumă şi sida”. La alegerile de anul acesta vom avea de ales probabil între sida şi un handicap….
O altă caracteristică a locatarilor de la Cotroceni este dorinţa continuă de a schimba legea fundamentală a ţării, Constituţia. În mai puţin de douăzeci de ani românii au fost chemaţi de două ori la urne pentru a schimba Constituţia. Cele două legi fundamentale au fost create de fiecare dată după chipul şi asemănarea liderului vremii, adică a lui Ion Iliescu şi în varianta a doua puţin şi după chipul lui Adrian Năstase, nicidecum după chipul poporului român. Acum preşedintele Băsescu doreşte şi el schimbare. Pentru a fi corecţi, trebuie să spunem că excepţie face Emil Constantinescu care nu a candidat pentru un al doilea mandat consecutiv, şi nici nu şi-a propus cât timp s-a aflat la Cotroceni să modifice Constituţia. Poate nu întâmplător domnia sa nu era liderul vreunui partid şi poate de aceea, în timpul mandatului său, a putut fi preşedintele tuturor românilor.
Cum găsim un RO Obama pentru România atâta timp cât peisajul politic românesc nu seamănă deloc cu cel american, iar cultura politică de tip democratic lipseşte cu desăvârşire (excepţie fac elitele, prea puţine şi disparate, din păcate)? Acolo, de peste 200 de ani există o Constituţie lăsată de Părinţii Fondatori, şi nici unui preşedinte nu i-a venit ideea să o schimbe. Ei şi cetăţenii lor au respectat-o şi o respectă ca pe Biblie. Preşedinţii americani au fost şi ei jucători, dar au jucat după reguli, atât scrise, cât şi nescrise. Însă, în SUA spre deosebire de România, preşedinţii au fost şi sunt aleşi din rândul elitelor. Cât de bine sunt definite elitele în România? Poate se va realiza un sondaj şi vom vedea că la noi această categorie este interşanjabilă cu persoane publice, VIP-uri, parlamentari, sportivi, oameni de afaceri etc., că elita se confundă cel mai adesea cu notorietatea. Presupunând că se va găsi un candidat din elita românească, ce garanţie avem că el va fi ales, atâta timp cât, după ultimele alegeri parlamentare uninominale, a ieşit la lumină mita electorală? Cei mai mulţi români sunt atât de săraci că alegerile, de orice tip, pentru ei sunt mană cerească. Au asigurată fie o pungă consistentă cu alimente, fie o pereche de pantofi, fie un telefon mobil ş.a. Aşadar, canditatul nostru provenit din rândul elitei româneşti trebuie să aibă mulţi bani pentru susţinerea campaniei la prezidenţiale. Dacă PSD, PNL şi alte partide mai mici vor susţine un candidat comun, provenit din rândul elitei, în cazul acesta am putea vorbi de un RO Obama cu şanse pentru Cotroceni. Altfel, vom continua să avem un guvern de 70 la sută pentru (ne)liniştea noastră în vederea treversării „cât mai uşor a crizei”, prin scăderea veniturilor şi puterii de cumpărare, scoaterea oamenilor în pensie, în şomaj, în stradă… Vom merge la urne să schimbăm Constituţia în vederea unei reforme profunde, astfel încât să avem parlament unicameral ca substitut al Marii Adunări Naţionale, şi să ne alegem un preşedinte dacă se poate pe viaţă, pentru a avea perpetuu „procesul de la Târgovişte”.
