Atunci când editorii diferitelor jurnale l-au criticat pentru răspunsurile vagi la întrebările privind bugetul de stat, Arnold Schwarzenegger (cea mai recentă găselniţă a campaniilor electorale de spectacol din California) a răspuns că “publicului nu-i pasă de cifre”. Dar a început să se adapteze cerinţelor acestei arene de lupte. La proxima conferinţă de presă a sosit înconjurat de experţi cu greutate din domeniul economic, incluzându-l pe miliardarul finanţist Warren Buffett şi pe George Shulty, un fost Secretar al trezoreriei americane şi fost Secretar de Stat sub Reagan.
Coincidenţa nu este întâmplătoare: aceeaşi oameni care au avut încredere în fostul actor Reagan ar putea să îl susţină şi pe multi-campionul mondial de body-building şi actorul din “Terminator” Schwarzenegger.
Când a păşit pentru prima dată pe pământ american pe la sfârşitul anilor ’60, se pare că Arnold nu îşi putea explica de ce strădaniile sale în ale afacerilor – fabricarea de cărămizi pentru casele americanilor bogaţi – nu păreau de loc a avea succes. L-a întrebat pe un prieten, om de afaceri de succes, care ar putea fi explicaţia, iar acesta i-a răspuns că problema o constituie engleza lui, “fracturată” de accentul austriac. Aşa i-a venit ideea să se prezinte pieţei drept “specialist european în bricolaj”.
Acesta a fost primul contact dur al lui Schwarzy cu lumea marketingului şi începutul dezvoltării unui instinct pentru auto-publicitate. Încă de pe atunci, când era un simplu emigrant pe pământ american, el a mărturisit prietenilor săi ambiţia de a ajunge într-o zi Guvernator al “Statului de Aur”.
Deşi nu prea pare a fi luat în serios de mulţi, Schwarzenegger continuă cu cerbicie să spere. Spoturile publicitare de 2 milioane de dolari pe săptămână se construiesc pe baza imaginii sale de macho din filmele bine-cunoscute: într-unul din ele repetă replica faimoasă din Termonator – “I-ll be back!” sau “Hasta la vista, baby!”, în altul, spune: “Interesele speciale sufocă oraşul Sacramento. Lucrurile stau aşa: banii intră, favorurile ies. Oamenii pierd. Trebuie să trimitem un mesaj clar: Game over! (Jocul a luat sfârşit)”
Fireşte, dat fiind caracterul special al alegerilor în America şi gradul de surpriză pe care ni-l rezervă de obicei, nu ar fi de mirare ca străduinţa fostei vedete de filme dure să aibă succes. Mai ales când Ruddy, producătorul lui “Naşul”, ne asigură că “atunci când Arnold îşi pune ceva în cap, nimic în lume nu îl poate opri. S-ar putea să nu câştige, dar se va şti că a trecut pe aici – şi asta, în stil mare.”
Atunci când editorii diferitelor jurnale l-au criticat pentru răspunsurile vagi la întrebările privind bugetul de stat, Arnold Schwarzenegger (cea mai recentă găselniţă a campaniilor electorale de spectacol din California) a răspuns că “publicului nu-i pasă de cifre”. Dar a început să se adapteze cerinţelor acestei arene de lupte. La proxima conferinţă de presă a sosit înconjurat de experţi cu greutate din domeniul economic, incluzându-l pe miliardarul finanţist Warren Buffett şi pe George Shulty, un fost Secretar al trezoreriei americane şi fost Secretar de Stat sub Reagan.
Coincidenţa nu este întâmplătoare: aceeaşi oameni care au avut încredere în fostul actor Reagan ar putea să îl susţină şi pe multi-campionul mondial de body-building şi actorul din “Terminator” Schwarzenegger.
Când a păşit pentru prima dată pe pământ american pe la sfârşitul anilor ’60, se pare că Arnold nu îşi putea explica de ce strădaniile sale în ale afacerilor – fabricarea de cărămizi pentru casele americanilor bogaţi – nu păreau de loc a avea succes. L-a întrebat pe un prieten, om de afaceri de succes, care ar putea fi explicaţia, iar acesta i-a răspuns că problema o constituie engleza lui, “fracturată” de accentul austriac. Aşa i-a venit ideea să se prezinte pieţei drept “specialist european în bricolaj”.
Acesta a fost primul contact dur al lui Schwarzy cu lumea marketingului şi începutul dezvoltării unui instinct pentru auto-publicitate. Încă de pe atunci, când era un simplu emigrant pe pământ american, el a mărturisit prietenilor săi ambiţia de a ajunge într-o zi Guvernator al “Statului de Aur”.
Deşi nu prea pare a fi luat în serios de mulţi, Schwarzenegger continuă cu cerbicie să spere. Spoturile publicitare de 2 milioane de dolari pe săptămână se construiesc pe baza imaginii sale de macho din filmele bine-cunoscute: într-unul din ele repetă replica faimoasă din Termonator – “I-ll be back!” sau “Hasta la vista, baby!”, în altul, spune: “Interesele speciale sufocă oraşul Sacramento. Lucrurile stau aşa: banii intră, favorurile ies. Oamenii pierd. Trebuie să trimitem un mesaj clar: Game over! (Jocul a luat sfârşit)”
Fireşte, dat fiind caracterul special al alegerilor în America şi gradul de surpriză pe care ni-l rezervă de obicei, nu ar fi de mirare ca străduinţa fostei vedete de filme dure să aibă succes. Mai ales când Ruddy, producătorul lui “Naşul”, ne asigură că “atunci când Arnold îşi pune ceva în cap, nimic în lume nu îl poate opri. S-ar putea să nu câştige, dar se va şti că a trecut pe aici – şi asta, în stil mare.”
