„Reducerea cheltuielilor bugetare în detrimentul bugetelor de apărare este o opțiune greșită” – atenționează europarlamentarul Norica Nicolai – vicepreședinte al Subcomisiei pentru securitate și apărare din cadrul Comisiei pentru Afaceri Externe a PE, membru al delegației Comisiei parlamentare de cooperare UE-Rusia
– Au existat deja numeroase atenționări privind faptul că prinsă în vârtejul crizei și al indeciziilor, UE și-a neglijat nepermis de mult propria securitate și capacitate de apărare. Cum ați defini impactul crizei economice asupra bugetelor de apărare din țările membre UE, asupra programelor aflate în derulare, și dacă chiar putem vorbi de un semnal de alarmă în acest sens ?
– Într-adevăr, toate bugetele țărilor membre în domeniul securității și apărării, în această perioadă de criză, au fost reduse. Opțiunea de a încerca reducerea cheltuielilor bugetare în detrimentul bugetelor de apărare este în opinia mea una greșită, pentru că nu toate țările au capacități semnificative care să le permită să reacționeze în situația unui conflict și, implicit, foarte multe țări au abdicat de la această componentă a suveranității naționale reprezentată de securitate și apărare. Dacă nu este un semnal de alarmă, este cu siguranță un subiect care merită o atenție sporită din partea celor îndrituiți.
– Ați avut recent (pe agenda unei ședințe de lucru a subcomisiei de apărare din cadrul CE, pe care chiar dvs ați prezidat-o) o discuție cu Rick Froh menită să aducă clarificări asupra operațiunilor desfășurate de NATO în Libia. Care au fost concluziile acestei discuții cu reprezentantul Alianței Nord-Atlantice ?
– În cadrul discuției din cadrul SEDE la care faceți referire, principala concluzie s-a referit la incapacitatea membrilor europeni ai NATO de a susține pe termen îndelungat o campanie militară: cu excepția Franței, Germaniei și Marii Britanii, celelalte țări europene nu au capacitatea de a se implica în conflict. Deși coordonarea statelor membre în cadrul NATO a fost apreciată ca fiind pozitivă, cele mai multe discuții s-au îndreptat înspre necesitatea întăririi mecanismelor de cooperare din cadrul Politicii Externe și de Securitate Comună (PESC).
– Există o întreagă dezbatere în aceste zile la nivel european privind politicile de luptă împotriva terorismului, cooperarea, măsurile ce trebuie aplicate fără a atenta la drepturile fundamentale ale cetățenilor. În ce măsură legislația existentă poate asigura toate aceste aspecte, și mai mult – poate ea fi aplicată fără pericolul unor derapaje și excese ?
– Dezbaterea cu privire la lupta împotriva terorismului și a limitelor ei în raport cu drepturile omului este una veche, generată de adoptarea de către SUA a deja celebrului “Patriot Act”. Până astăzi, legislațiile de prevenire și combatere a terorismului au înfrânt multe reguli care privesc protecția unor drepturi fundamentale ale omului. Din păcate, până azi, nu avem nici o legislație relevantă care să asigure un echilibru rezonabil, nici măcar o concluzie în plan teoretic.
Cert este că nu putem gândi această relație prin prisma primordialității uneia dintre opțiuni, adică securitate vs. drepturile omului, ci trebuie să găsim un echilibru acceptabil între necesitatea de a proteja securitatea indivizilor și a statelor și respectul față de drepturile fundamentale.
În opinia mea, în această dezbatere s-au înregistrat și derapaje sau excese, existând tendința unora de a legifera aceste excese (a se vedea dorința unor servicii de informații de a se implica în procesul de justiție prin competențe de urmărire penală sau interceptarea excesivă și nejustificată a unui număr foarte mare de cetățeni).
– Iată, se pare că privitor la aderarea Rusiei la WTO s-a găsit o formulă de compromis constructiv care a obținut acordul din partea Georgiei. Cum comentați ?
– Am salutat decizia Georgiei de a susține aderarea Rusiei la WTO, aceasta fiind o decizie corectă din punct de vedere politic și utilă în eforturile Georgiei de a rezolva conflictul din Abhazia și Oseția.
– Ce ne puteți spune despre noul acord de cooperare Georgia – UE ?
– Cred că Georgia este una dintre cele mai motivate țări din Caucaz în privința parteneriatului cu Uniunea Europeană. Prin recentul raport, în conformitate cu art. 49 din Tratatul UE, Georgia este considerată o țară europeană.
Cred că, după modelul Georgiei, în beneficiu reciproc, atât UE cât și țările din Caucaz trebuie să își consolideze parteneriate aprofundate și strategice. Eu cred că Georgia este unul dintre partenerii de succes ai politicii de vecinătate a UE.
– Aparent Georgia pare să câștige terenul pe care Ucraina l-a pierdut în relațiile cu UE. Este Ucraina o cauză pierdută ?
– Ucraina nu este o cauză pierdută. Este în interesul Uniunii Europene ca Ucraina să îi fie o țară apropiată în cadrul politicilor de vecinătate. Deși schimbarea politică de la Kiev nu pare să fie favorabilă apropierii de UE, eu cred că este doar o aparență, generată de superficiala cunoaștere a politicii ucrainene, iar actualul leadership de la Kiev este motivat să își întărească poziția în relația cu UE. În acest context, rezoluția Parlamentului European în cazul Timoșenko a fost o eroare, motivată de dorința unui grup politic de a-și susține un reprezentant al familiei politice din Ucraina.
– Vor exista pași concreți în rezolvarea conflictului din Transnistria la reluarea negocierilor în formatul 5+2 de la Vilnius ?
– Sunt mai degrabă sceptică în privința unei eventuale reușite a negocierilor 5+2 de la Vilnius, în sensul în care acestea să ducă la o serie de pași concreți pentru rezolvarea conflictului transnistrean. Contextul geopolitic al zonei nu cred că este favorabil în momentul de față unei decizii. În materie de Transnistria, mulți dintre partenerii implicați mai mult dansează decât înaintează, iar acest conflict, alături de altele, va rămâne în continuare înghețat, după părerea mea.
Interviu realizat de Gabriela Ioniță
