Acupunctura provine din străvechea practică medicală chineză de înţepare cu ace sau presarea anumitor puncte de pe corp care au proprietăţi specifice. Acupunctura se aplică extensiv pentru o varietate de scopuri medicale, mergând de la prevenirea şi tratamentul afecţiunilor acute sau cronice, până la alinarea durerilor şi anestezia în intervenţiile chirurgicale.
Istorie
Acupunctura este principala practică în sistemul medical chinez din ultimii 5.000 de ani. În perioada neolitică (10.000-4.000 î.Hr.) şamanii au fost principalii deţinători ai “secretelor” îngrijirii sănătăţii. Prima dovadă materială a practicii “medicale” din acea perioadă sunt acele din piatră cioplită sau lustruită (Bian Shi).
Acele manufacturate sistematic pentru aplicaţii în acupunctură apar însă în China la începutul perioadei cunoscute sub numele dinastiei Han (2500 î.Hr.).
Practica acupuncturii a fost analizată şi documentată începând cu primul text cunoscut sub numele “Huang Di Nei Jing” (Scrierile de Medicină Internă ale Împăratului Galben) scris cu mai bine de 2.500 ani înainte de Hristos. Deşi nu sunt dubii referitoare la faptul că bazele principiilor fundamentale ale acupuncturii au fost puse în China antică, recente descoperiri arheologice europene sugerează că originile s-ar putea afla şi în alte zone geografice sau/şi de civilizaţie.
Ediţia din octombrie 1998 a revistei “Science” publica un raport despre “Omul de gheaţă din Tirol”, de departe cel mai vechi şi bine păstrat trup mumificat (5.200 de ani). În reportaj se menţiona despre prezenţa pe corpul mumiei a 15 grupuri de tatuaje aflate pe spate şi picioare.
Poziţionarea şi aspectul tatuajelor corespund bine cunoscutului meridian de acupunctură Bl (Vezica Urinară). Acest meridian este folosit deseori pentru tratamentul afecţiunilor spatelui. Tomografiile mumiei arată că Omul de gheaţă suferea de artroză a vertebrelor lombare. Această descoperire sugerează că terapia prin acupunctură ar fi putut fi originară din Europa Centrală şi apoi dezvoltată în China antică.
Începând cu secolul al VI-lea îmbunătăţirea comunicaţiilor de pe continentul asiatic a făcut ca acupunctura să fie introdusă în Japonia după ce mai devreme fusese introdusă în Peninsula Coreea; în paralel cu budismul, acupunctura a fost introdusă ca o formă de medicină religioasă.
În secolul al XVII-lea, Waichi Sugiyama, în căutarea unui procedeu simplu, rapid şi mai puţin dureros de introducere a acelor, a inventat tubul de acupunctură: un mic cilindru prin care acul este introdus în piele. Acest mod de înţepare/introducere a acelor de acupunctură este folosit astăzi în Japonia şi în lumea întreagă de circa 90% din practicanţii acupuncturii.
Acupunctura a fost introdusă în Europa de către călugării iezuiţi francezi în secolul al XVII-lea. În 1671, călugărul iezuit Harviell scrie un tratat de acupunctură a lobului urechii (auripunctură) care a fost dezvoltată ulterior în Franţa.
Cartea respectivă nu a fost acceptată în Europa occidentală, din cauza imobilităţii modului de gândire de la acea vreme, un mod liniar sau, dacă doriţi, obtuz, care considera de necrezut că un ac introdus în pavilionul urechii poate vindeca, de exemplu, mâna sau piciorul. Din păcate, acest mod de gândire se păstrează uneori şi astăzi. Oricare ar fi părerile unora sau încercările explicării mecaniciste a acesteia, astăzi, acupunctura este unul dintre cele mai comune procedee medicale, fiind folosită cu precădere în menţinerea şi recăpătarea sănătăţii triadei trup-minte-suflet conform principiilor holistice.
Din ce în ce mai multe sisteme de apărare a sănătăţii folosesc acupunctura ca terapie complementară a anumitor tratamente clasice (alopate). Acupunctura este luată în considerare şi de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) ca un element important în sistemele de apărare a sănătăţii.OMS precizează însă că recomandările oficiale privind folosirea acupuncturii pentru diferite afecţiuni ţin de competenţa organizaţiilor naţionale în domeniu.
Cum lucrează acupunctura?
Acupunctura constă în înţeparea anumitor puncte situate la nivelul pielii, puncte ce se află de-a lungul unor meridiane energetice care formează o reţea complexă.
Corpul uman are 12 meridiane energetice principale, câte unul pentru fiecare organ (plămân, inimă, rinichi, splină-pancreas, ficat), pentru fiecare viscer (intestin subţire, intestin gros, stomac, vezică biliară şi vezică urinară) şi alte două meridiane care răspund de anumite funcţii ale organismului (circulaţia sângelui, activitatea psihică, funcţiile metabolice, termoreglarea etc.) şi o multitudine de meridiane secundare.
În momentul înţepării unui punct de acupunctură, pleacă o informaţie spre creier, iar acesta, la rândul lui, transmite informaţia organului afectat (procedeul se numeşte feed-back energetic).
După părerea noastră, putem însă nuanţa explicaţia de mai sus, explicaţie pe care o împărtăşim doar parţial.
În primul rând, acupunctura presupune o introducere sigură şi nepericuloasă pentru sănătate a unor ace sterile, metalice, foarte fine, în pielea şi ţesuturile corpului prin puncte sau zone care se numesc puncte de acupunctură. Această terapie presupune deblocarea bio-energiilor (Qi) din corp.
Un ac funcţionează ca un minuscul paratrăsnet (cel inventat de Franklin).
Putem compara: interacţiunea (prin paratrăsnetul cu pricina) dintre energia electrostatică atmosferică (de obicei în preajma sau în timpul furtunilor şi a ploilor de vară) şi obiecte de pe pământ (sau apa mării) cu interacţiunea (prin acul de acupunctură) dintre câmpurile energetice vitale (Qi = bio-energie) ale sistemelor (organe, ţesuturi, etc.) care se află în interiorul corpului şi cele care se află în afara lui (un aspect al acesteia este aura)
Prin administrarea simultană a acupuncturii şi a anumitor medicaţii convenţionale, mulţi dintre medicii de astăzi care au pătruns tainele medicinii tradiţionale chineze şi-au adus numeroşi pacienţi într-o stare de completă vindecare a multor tipuri de afecţiuni. Aceştia au putut constata că, utilizând acupunctura, pot scădea substanţial consumul de medicamente, astfel scăzând efectul secundar al acestora.
Datorită complexităţii acestui sistem bio-energetic, indicaţiile acupuncturii nu au practic limite, orice afecţiune putând beneficia de acest tratament.
Ca metodă de stres-management, acupunctura poate induce o relaxare profundă ajutând astfel la vindecarea multor afecţiuni rezultate din stres sau din probleme emoţionale.
Acupunctura doare?
Principala întrebare legată de acupunctură este legată de durerea care poate apărea la înţepare. Se spune că nu doare (cel puţin aşa pretind pacienţii care au încercat-o!), deşi uneori, la contactul acului cu pielea, se poate simţi o mică durere. Unii pacienţi spun că simt o atingere mai curând asociată cu mângâierea decât cu durerea, după câteva minute de la înfigerea acului în piele.
Acest fenomen, ne explică medicii alopaţi, se petrece datorită eliberării serotoninei şi endorfinelor în timpul tratamentului. După tratament, majoritatea pacienţilor spun că sunt plini de energie, euforici şi au multe idei.
Contraindicaţii
Acupunctura nu este indicată:
* este interzisă înţeparea anumitor puncte la femeile însărcinate (LI4, KI3);
* la bolnavii de cancer nu se înţeapă direct tumora dacă aceasta este situată la suprafaţă;
* nu se înţeapă rănile;
* în cazul bolilor de piele, nu se înţeapă suprafaţa afectată, excepţie făcând vitiligo.
Indicaţii:
Acupunctura poate trata boli ca:
* bronşite, astm bronşic, infecţii ale căilor respiratorii;
* angină pectorală, arteroscleroză, hipertensiune arterială, aritmie cardiacă, astenie neurocirculatorie;
* esofagită, gastrită, gastroenterită, ulcer gastric, ulcer duodenal, colecistită, pancreatită, constipaţie, spasm intestinal, spasm gastric;
* afecţiuni reumatismale şi ale aparatului locomotor;
* afecţiuni ginecologice;
* boli de piele;
* pareze, paralizii.
De asemenea acupunctura este folosită pentru:
* controlul greutăţii;
* renunţarea la fumat;
* ameţeli şi stare de vomă ca urmare a chimioterapiei sau a altor terapii intensive;
* durere de dinţi postoperatorie.
Programările la medicul acupuncturist nu necesită referinţa medicului dumneavoastră de familie.
Ce aşteptăm de la prima vizită la cabinetul de acupunctură?
O consultaţie constă în analiza pulsului, a limbii, a irisului şi o anamneză amănunţită (interviu/chestionar), deoarece acupunctura tratează cauza în special şi organismul ca pe un tot unitar.
Sunt luate în considerare şi analizate orice referiri la factorii de stres şi problemele de ordin emoţional şi sufletesc ale pacientului. Numărul de şedinţe se stabileşte în funcţie de gravitatea afecţiunii fiecărui pacient şi de modul în care reacţionează fiecare organism.
