Şi în estul ţării s-au construit adevărate imperii financiare. O radiografie a mediului de afaceri din această parte de ţară o prezentăm şi noi, aducându-i în prim-plan pe toţi cei care învârt legal sau ilegal sute de miliarde.
Mulţi ani la Galaţi afacerile mari, mai mult sau mai puţin legale, se învârteau în jurul combinatului siderurgic şi erau legate de tabla şi benzenul de aici, la Brăila ele vizau agricultura din Insula Mare, iar la Constanţa, porturile şi tot ce mişuna în acest perimetru. După căderea comunismului şi după privatizarea mai mult forţată de interese subiective a unor citadele industriale, cele mai grase contracte au migrat spre o serie de instituţii publice conduse de diverşi politicieni (Primărie, Consiliul Judeţean, Prefectură etc.). Pe baza unor contracte corecte sau păguboase, încheiate de stat cu diverse firme, s-au scurs până acum anual sute de mii de miliarde, care au intrat direct în conturile unor firme, o parte aparţinând unor diverşi mahări sau având legături cu mediul politic.
Sfidările Republicii Mazăre
Jonathan Scheele a simţit pe propria piele sfidarea Republicii Mazăre. În întreaga sa carieră de diplomat, comisarul european nu a mai avut parte de un asemenea tratament. Nimeni, până acum, nu i-a mai adus acuzaţii şi nu i-a trântit uşa în nas. A trebuit să vină la Constanţa, pentru a trăi o atare experienţă. Oficialul european a înţeles ceea ce ştiu mai toţi localnicii: în străvechea cetate a Tomisului şi în judeţul de la mare, viaţa se mişcă după legi pesediste şi interese altfel decât aiurea în ţară. Nicăieri altundeva în România, administraţia locală nu a pus tălpi unei investiţii susţinute cu 4,48 milioane de euro, dintr-un credit european nerambursabil. Substratul blocării investiţiei şi pierderii finanţării este cu totul altul: un anume interes. Este evident faptul că stoparea construcţiei pavilionului expoziţional, o investiţie de importanţă naţională, făcută cu banii UE, are substratul luării în beţe cu Cotroceniul, Palatul Victoria şi Europa, de alte culori politice decât cea unde cotizează majoritatea conducătorilor administraţiei constănţene. Nicuşor Constantinescu, preşedintele CJ, şi primarul Radu Ştefan Mazăre vor trebui să suporte consecinţele şi să răspundă pentru faptele lor în faţa Ministerului Finanţelor, Curţii de Conturi, Parchetului şi Poliţiei. Faptul că Jonathan Scheele va solicita retragerea celor 1,2 milioane euro investiţi deja de europeni în proiectul de la Marea Neagră este o mare problemă pentru contribuabilii constănţeni. Până acum, ei au achitat toate oalele sparte de administraţia Mazăre. Problema cea mai gravă constă în faptul că, de acum înainte, finanţările europene vor ocoli municipiul şi judeţul Constanţa. Ceea ce se petrece la Constanţa nu este o întâmplare. Faptul că a fost jignit Jonathan Scheele şi, prin persoana lui, a fost sfidată UE este în sprijinul Republicii Mazăre. Populaţia şi agenţii economici sunt sfidaţi de cinci ani de administraţia locală. Vânzarea terenurilor prin licitaţii cu cântec, achiziţii publice făcute în spatele uşilor închise, potopul de amenzi abuzive revărsat asupra agenţilor economici şi populaţiei, distrugerea spaţiilor verzi şi a parcurilor, taxa de protecţie şi taxa de barieră, mizeria şi lipsa totală de transparenţă a actului administrativ sunt doar câteva din aşa-zisele binefaceri ale regimului Mazăre. Fără pasivitatea şi complicitatea instituţiilor statului, toate acestea n-ar fi existat. Dacă Poliţia, Parchetul şi PNA şi-ar fi făcut datoria, n-ar fi existat Republica Mazăre şi nu s-ar fi ajuns până acolo încât, în numele PSD, lui Jonathan Scheele şi UE să li se trântească uşa în nas la Constanţa. În acest timp, din mall-ul subteran, care urma să fie proiectat în zona peninsulară a Constanţei după modelul celui de la Bucureşti, a rămas doar un tunel. O altă propunere aberantă a arhitectului Dorin Ştefan vizează pentru zona istorică parcaje subterane strecurându-se printre vestigii, de vreme ce zona din punct de vedere istoric şi-a pierdut funcţiunea principală de locuire şi de interes comercial, iar ideea unui tunel există din 1930. Numai că un asemenea tunel este inutil din punct de vedere al arheologilor. Sub oblăduire partinică, se încearcă construirea unui drum de acces care să facă legătura între Portul Tomis şi staţiunea Mamaia, apoi, după modelul bucureştean, să se aducă metroul uşor pe axa Năvodari-Eforie. Administraţia Mazăre se luptă şi cu bătrânii, Paraschiva Dănilă, bătrâna de 76 de ani care a primit o amendă de trei milioane lei pentru că-şi creştea în curte cinci găini, fiind un caz simbolic.
La Galaţi, instituţiile statului, la comanda partidului
Primele efecte ale orientării dominante a partidelor spre funcţii în defavoarea concentrării pe politici este declanşarea unui proces de colonizare a spaţiului economic, administrativ şi instituţional de către partidele care vin la guvernare şi bineînţeles clientelismul. De aceea CJ Galaţi a fost şi este considerat o mană cerească pentru toţi cei care şi-au dezvoltat firmele şi implicit şi-au mărit cifra de afaceri prin intermediul banilor de la stat, daţi pe filieră partinică. Imediat ce cameleonul politic Eugen Durbacă, trecut deja prin vreo nouă formaţiuni, a venit la conducerea CJ, contractul firmei ce se ocupa de curăţenie a fost reziliat şi a fost selectată societatea vrânceană Cristal, în spatele căreia se află o apropiată de preşedintelui. Alte două firme care-şi sporesc acum cota de afaceri cu bani de la buget sunt Luxten Lighting SA, care are contracte cu primăria municipiului de 10 milioane euro pentru iluminatul public, şi Transpec SA, care are în obiectiv semaforizarea oraşului de la Dunăre. Să nu uităm că la prima firmă a lucrat şi actualul ministru Vasile Blaga, firmă care la Constanţa a câştigat licitaţia în tandem cu o societate administrată de o persoană care se ocupă şi de alte firme aflate în sfera de interese a clanului Mazăre, iar la Bacău, pe vremea primarului Sechelariu, a montat instalaţia de nocturnă de pe stadionul ce-i purta numele. SC Ratna SRL şi SC Prolacta Tecuci au fost firme de succes în guvernarea Năstase, ocupându-se de distribuirea produselor lactate către preşcolarii din judeţ. Vega 93 Galaţi, care a acordat 250 milioane pentru campania PSD, a rămas o societate care a reuşit să obţină contracte cu statul şi după căderea vechiului guvern. Anul trecut în topul celor de la ”Banii noştri” al celor mai bine cotaţi afacerişti şi firme, din Galaţi figura şi gruparea lui Cornel Istrate, care ajunsese la o cifră de afaceri de 15 milioane de euro. Societatea Romlotus a reuşit să facă bani cu CJ în urma unor cereri de oferte şi negocieri cu sursă unică. S-a vehiculat că administratorul Gheorghe Tudorie este un apropiat al fostului ministru al Comunicaţiilor şi şef de campanie al PSD, Dan Nica, dar firma sa a câştigat contracte mari cu statul şi după ce Alianţa a venit la guvernare. Tot în perioada de glorie a PSD, societatea TC Inf fusese catalogată drept cel mai bun angajator din judeţul Galaţi. Mai mulţi politicieni din PSD afirmau că prin înfiinţarea Parcului de Soft, societate care a stors statul de peste 34 miliarde de lei, Galaţiul a devenit un centru de tehnologia informaţiei şi comunicaţii recunoscut de specialiştii din domeniu. Iar una din firmele care îşi desfăşoară şi în acest an activitatea acolo este TC Inf. Asociatul majoritar al acestei societăţi este Constantin Saulea, fost şef al departamentului de Telecomunicaţii din cadrul SIDEX, deşi societatea are capital franco-german. TC Inf SA a cotizat la PSD în campania de anul trecut cu 400 milioane lei. Sigur, acestea sunt câteva exemple care demonstrează că politica nu are nimic comun cu afacerile decât în clipa obţinerii profitului.
Publicat în : Politici regionale de la numărul 29
