Alegerile generale din Irak sunt programate pe 30 ianuarie, când o Adunare Naţională formată din 275 de membri va fi aleasă pentru a elabora prima constituţie a ţării, care trebuie finalizată până în august şi urmată de alegeri naţionale în decembrie.
Alegerile din Irak, programate pe 30 ianuarie, atrag atenţia asupra posibilităţii unor “atacuri spectaculoase,” pentru intimidarea electoratului şi toată lumea se întreabă dacă musulmanii sunniţi, care cer de mult o amânare a alegerilor, se vor prezenta până la urmă la urne. Dar întrebarea pe care şi-o pun irakienii, de la sunniţi la şiiţi, de la cei hotărâţi să voteze până la cei care jură că nu vor merge la vot, este: Cine sunt candidaţii?
Majoritatea observatorilor se aşteaptă ca şiiţii, care alcătuiesc 60% din populaţia de 26 milioane de oameni a Irakului, să domine alegerile în faţa unei minorităţi sunnite care a deţinut puterea în timpul regimului lui Saddam Hussein. Liderul spiritual al şiiţilor, marele ayatollah Ali Al-Sistani, născut în Iran, care este foarte respectat şi a reprezentat “vocea raţiunii” în ce-i priveşte pe şiiţi, a cerut tuturor şiiţilor să se prezinte la vot.
Sunniţii reprezintă aproape 20% din populaţia Irakului şi până acum au ameninţat că vor boicota alegerile, susţinând că acestea ar trebui amânate, că nu sunt legitime şi că sunt organizate cu scopul de a prelungi ocupaţia americană. Cererea lor, ca alegerile să fie amânate şi ca americanii să avanseze un termen pentru retragerea trupelor, a fost ignorată. În ciuda unui apel oficial pentru boicotarea alegerilor, lansat de Partidul Islamist Irakian şi de Asociaţia Intelectualilor Musulmani, nu toţi sunniţii sunt de acord cu acest lucru, considerând aceste alegeri o ocazie foarte importantă de a fi reprezentaţi în noul guvern irakian .
Campanie electorală bazată pe sloganuri
În jurul Bagdadului, panouri mari leagă beneficiile votului cu imaginea unei mâini ce lasă să cadă un buletin de vot într-o urnă. Lipite pe pereţi şi în staţiile de autobuz sunt afişe mai mici menţionând un număr, unele prezentând şi câte un chip zâmbitor, multe din ele pe clericul şiit atât de popular, marele ayatollah Ali Al-Sistani, care promovează coaliţia şiită, numărul 169 pe buletinele de vot. Campaniile electorale aproape nu includ menţiuni despre platforma vreunui candidat, ci tind să se bazeze pe sloganuri mai degraba generale: “Pentru a cinsti sângele vărsat de mii de mar tiri, votaţi pentru Irak.”
Sunt programe radio şi TV care fac referire la alegeri, transmiţând spoturi electorale sau chiar dezbateri pe teme electorale, dar, date fiind restricţiile de folosire a electricităţii, irakienii nu prea reuşesc să le urmărească. Publicaţiile abordează şi ele tema alegerilor, dar în termeni generali, întrucât mulţi candidaţi încă se tem de apariţiile publice.
Deşi autorităţile au interzis circulaţia anumitor vehicule, pentru a diminua posibilitatea exploziilor cu maşini-capcană, iar aeroportul va fi închis trei zile în perioada alegerilor, unele zone ale ţării vor fi nesigure, indiferent câte măsuri de securitate vor fi luate. Secţiile de votare vor fi păzite de 300.000 de gărzi, iar forţele americane vor fi amplasate în apropiere şi mobilizate doar în caz de necesitate. SUA doresc să joace un rol secundar în alegeri, lăsând sarcina asigurării securităţii votului pe seama irakienilor.
Ameninţările menite să-i intimideze pe cei care ar putea vota sunt variate, de la cele mâzgălite cu graffiti pe zidurile de beton, până la cele mult mai serioase: angajaţii unui spital din Bagdad au găsit un cadavru atârnat de un cârlig de măcelărie, cu un bilet pe care scria: “Iată ce veţi păţi dacă veţi merge la vot.” Şi totuşi, mii şi mii de irakieni sunt aşteptaţi în cabinele de vot pe 30 ianuarie, chiar dacă încă nu au realizat ce importanţă au alegerile sau nu s-au hotărât cu cine să voteze.
Cine candidează?
Pentru ocuparea celor 275 de fotolii în Adunarea Naţională, candidează 7471 de persoane, propuse de peste 120 de partide. Legea prevede că fiecare partid are dreptul să prezinte o listă cu cel puţin 12 nume, dar care să nu depăşească 275 de propuneri, din care cel puţin o treime trebuie să fie femei. Unele partide au format coaliţii reprezentând: fundamentaliştii islamici -Islamic al-Dawa, grupurile exilate conduse de Ahmed Chalabi – Congresul Naţional Irakian, Shia – Consiliul Suprem al Revoluţiei Islamice din Irak, Kurzii – Uniunea Patriotică din Kurdistan. Partidele reflectă diviziunile religioase şi etnice din ţară. Consiliul Suprem al Revoluţiei Islamice din Irak, reprezentând aproximativ 60% din electorat, aşteaptă votul partidelor Shia, atât religioase, cât şi laice. Kurzii vor susţine partidul care-i reprezintă. Există însăîngrijorări cu privire la prezenţa sunniţilor la vot, întrucât unele partide sunnite au cerut boicotarea alegerilor, iar absenţa acestora din viitorul parlament ar avea drept consecinţe stabilitatea şi chiar legitimitatea viitoarei Adunări Naţionale.
Partidele mici, cum este Partidul Comunist Irakian, un oponent al prezenţei trupelor americane în Irak, este posibil să obţină câteva locuri în parlament.
Liderii Partidului Baas au interdicţie de a candida pentru viitorul parlament, atât din partea unor partide, cât şi individual.
