Evenimentele care au agitat viaţa politică din ultimele luni, începând cu referendumul pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu, continuând cu introducerea moţiunii de cenzură şi consecinţele eventuale ale acestui demers au diminuat în mare parte interesul PSD faţă de alegerile europarlamentare.
De altfel, un oarecare dezinteres faţă de scrutinul european poate fi constatat la toate partidele politice, în condiţiile în care scena politică românească se află sub o continuă presiune şi într-un perpetuă stare de provizorat.
Mai mult decât oricare altă formaţiune politică, pentru PSD alegerile pentru europarlamentari reprezintă o miză foarte importantă, dat fiind faptul că în ultimii ani partidul s-a situat pe un trend descendent. Rezultatele la acest scrutin pot da un semnal important pentru evoluţia partidului în general, dar şi pentru situaţia actualei echipe de conducere a PSD, în mod special. Aşadar, miza poate fi, nu în ultimul rând, una internă. Un procent bun ar recredibiliza actuala conducere a partidului şi ar crea premise bune pentru alegerile de anul viitor.
Din experienţa campaniilor electorale pentru Parlamentul European desfăşurate în celelalte state UE, s-a constatat că alegerile pentru legislativul european nu reprezintă un interes deosebit pentru cetăţenii comunităţii europene. Acest aspect se află în strânsă legătură cu o mai veche problemă a Parlamentului European –cea care ţine de gradul de reprezentativitate, legitimitate a acestei instituţii, percepută ca fiind prea puţin conectată la problemele şi interesele cetăţenilor europeni. Nici România nu va face excepţie de la această situaţie. Cu toate acestea, putem presupune că alegerile pentru parlamentari europeni vor avea o semnificaţie mai specială în actualul context politic intern din România. Pentru partidele româneşti în general şi pentru PSD în special, rezultatele de la aceste alegeri vor da un semnal şi vor crea premisele pentru alegerile generale din 2008.
În cazul campaniilor electorale din Uniunea Europeană s-a constatat că există două elemente decisive în configurarea opţiunilor electoratului. Este vorba despre mesajul electoral şi despre echipa de candidaţi.
Alegerea tipului de mesaj cu care să se meargă în campanie comportă unele dificultăţi, în condiţiile în care România se află la primul scrutin de acest tip, iar problematica europeană este una destul de străină electoratului românesc. Pentru PSD alegerea şi selectarea tipului de mesaj trebuie să se facă printr-o adaptare a problematicii europene la particularităţile şi specificul naţional. Mai mult decât oricare alt partid din România, PSD este conectat la familia social-democrată şi la grupul PES din Parlamentul European. Prin comparaţie, PNL are relaţii strânse dar nu suficient de mediatizate în România cu ALDE, iar PD s-a înscris relativ recent în grupul popular european. PSD a reuşit, în ultimii ani, să-şi consolideze relaţia cu partidele social-democrate şi socialiste europene, iar odată cu trimiterea unui grup de europarlamentari la grupul PES, contactele s-au aprofundat. Un avantaj considerabil pentru PSD este faptul că socialiştii europeni nu au fost implicaţi în mari scandaluri de corupţie.
În ceea ce priveşte tipul de mesaj, PSD se va axa, în mod firesc pe componenta sa socială. Teme europene relevante în alte state precum Constituţia Europeană, deficitul democratic în UE, ostilitatea faţă de extindere sunt abstracte pentru publicul românesc. Deoarece pentru majoritatea românilor participarea la Uniunea Europeană presupune alocarea de fonduri şi libertate de mişcare pe piaţa muncii, este de aşteptat ca PSD să marşeze pe teme ce vizează aceste aspecte. Deschiderea pieţii muncii pentru români, cu un tratament egal pentru firmele româneşti pe piaţa europeană, în special în domeniul serviciilor, mai mulţi bani europeni pentru modernizarea României şi pentru sprijinirea firmelor şi fermierilor, o politică agricolă comună care să nu penalizeze noile state membre, prin menţinerea subvenţiilor agricole pentru fermieri sau accesul nediscriminatoriu pentru tinerii din România în universităţile din Uniunea Europeană – iată doar câteva teme pe care PSD le va folosi în campania sa electorală pentru Parlamentul European.
În ceea ce priveşte echipa de candidaţi pentru legislativul european, PSD a încercat să îmbine profesionalismul unora cu experienţa celor care au reprezentat partidul la grupul PES. Proiectele actualilor europarlamentari nu au fost mediatizate în România, motiv pentru care se va demara un proces de creştere a vizibilităţii lor, în special printr-o serie de iniţiative cu impact naţional. Este posibil ca social democraţii să mizeze pe faptul că socialiştii europeni sunt un grup puternic în Parlamentul European, cu puternice conexiuni în zona de decizie comunitară. Astfel, un grup mai numeros de social-democraţi români la grupul PES ar însemna influenţă şi un acces mai mare în zona decizională a Uniunii Europene. În dezbaterilele din Uniunea Europeană, grupul socialist a pledat pentru o accelerare a procesului de integrare europeană, aspect ce este compatibil cu tendinţele electoratului român, iar PSD se poate să marşeze pe această opţiune.
Pentru PSD selectarea candidaţilor pentru Parlamentul European a fost un proces destul de complex. Deşi iniţial a existat percepţia că Bruxelles-ul este un fel de exil pentru persoane considerate ca fiind în dizgraţia actualei conduceri a PSD, aceasta s-a diminuat în condiţiile în care social democraţii au înţeles miza colaborării cu familia lor politică din PES. Lista finală a inclus membri PSD care nu au avut probleme cu justiţia şi care, mai mult sau mai puţin, au activat la Bruxelles, deci cu o experienţă relativă în problematica europeană.
Sondajele au relevat faptul că electoratul român este, încă, unul preponderent pro-european, dar prea puţin receptiv la temele pur europene. Receptivitatea românilor este una orientată majoritar către problematica internă. Prin urmare, pentru PSD este lesne de înţeles că strategia sa trebuie să pună priorităţile existenţiale (interne) ale electoratului în acord cu priorităţile europene şi în special cu agenda Grupului PES.
Este o certitudine că, deşi îşi propune o campanie pozitivă, PSD va încerca să sancţioneze incapacitatea Guvernului de a folosi beneficiile integrării, în condiţiile în care costurile integrării se plătesc încă din prima zi. Incapacitatea guvernului actual de a construi o strategie post-aderare, de a informa publicul român asupra problematicii comunitare, precum şi frecventele certuri dintre PNL şi PD care au deturnat atenţia puterii de la problemele pe care le ridica integrarea României în structurile comunitare către scandalurile interne vor fi, de asemenea, aspecte ce vor fi reproşate adversarilor politici. PSD va insista, cu precădere pe fostul parteneriat PNL-PD şi ineficienţa acestuia în gestionarea relaţiei cu Uniunea Europeană, altfel spus pe efectele produse de instabilitatea guvernului Tăriceanu I asupra procesului de integrare europeană. Desigur, vulnerabilitatea PSD este legată de statutul său –incert – de partid în opoziţie. Reacţiile sale – pe teme ce ţin de implicarea guvernului Alianţei DA în problematica europeană şi consecinţele acesteia pentru România – au fost destul de slab receptate de electoratul român. Agenda internă (cu scandalurile adiacente) a fost, în cele mai multe cazuri, puternic mediatizată din perspectiva atacurilor PSD la adresa partidelor Alianţei DA. Se poate presupune că PSD va insista pe efectele negative ale instabilităţii guvernamentale din Alianţa DA asupra agendei europene a României.
Deşi estimează un procent de cel puţin 25% din opţiunile electoratului, este cert că rezultatele PSD la aceste alegeri vor depinde, în mare măsură, de modul în care acesta se va situa pe scena politică şi cum se va raporta la celelalte partide. Statutul său incert pe eşichierul politic reprezintă o vulnerabilitate deopotrivă în raport cu electoratul dar şi în relaţia cu familia social democrată europeană. Menţinerea conflictelor interne în PSD şi incoerenţa strategiei de raportare la celelalte partide politice va avea efecte extrem de negative asupra mesajului social democrat. Lipsa unui mesaj unitar, dar şi un leadership ezitant şi conflictual va avea mai ales consecinţe asupra electoratului tradiţional al PSD, asupra capacităţii de mobilizare a organizaţiilor teritoriale şi, implicit asupra rezultatelor campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare.
În concluzie, putem aprecia că rezultatele PSD la alegerile europarlamentare vor depinde în mod decisiv de clarificarea statutului său şi de o stabilizare a sa pe eşichierul politic. Oscilaţiile şi confuziile leadership-ului vor afecta capacitatea sa de mobilizare şi, implicit, rezultatele la vot.
