Economia austriacă este stabilă, OMV-ul scade sau urcă preţul benzinei indiferent de culoarea celor care conduc Austria, ERSTE nu-şi va schimba dobânda din cauza comportamentului politic a lui H.C. Strache, iar societatea de asigurări VIG nu va creşte prima de asigurare la societatea ASIROM din România pe care o deţine chiar dacă Jörg Haider mai lansează ceva panseuri cu iz xenofob.
Alegerile parlamentare anticipate din Austria au pus capăt unei gâlceve politicianiste care a durat mai bine de doi ani – un guvern format din două partide, până ieri, mari şi „populare“, social-democraţii şi conservatorii, o perioadă caracterizată de presa vieneză ca fiind plină de rateuri legislative şi bâlbe administrative. Gafele de comunicare ale fostului cancelar au devenit subiect de discuţie în toate berăriile republicii. Toată această situaţie conflictuală fără sfârşit l-a afectat pe omul de rând, iar pe 28 septembrie a fost rândul alegătorilor să-i sancţioneze pe cei vinovaţi.
Partidul popular austriac (ÖVP) care a declanşat alegerile înainte de termen, nu a reuşit, însă, să le şi câştige. Social-democraţii, (SPÖ), partidul unor nume ilustre din istoria contemporană a Austriei, precum Bruno Kreisky, care şi-a „descoperit“ peste noapte (în perspectiva anticipatelor) un nou lider, Werner Faymann, a câştigat alegerile la limită, reuşind astfel cel mai slab rezultat de după război. Vremurile în care un lider carismatic, precum Bruno Kreisky, conducea cu mare succes partidul socialist (social-democrat) sunt definitiv apuse. Când doi se ceartă, al treilea (cât şi al patrulea) partid câştigă. Partidele aşa-zis mari, cu scoruri de peste 30% la alegerile parlamentare de acum doi ani, au devenit mai mici şi au făcut loc unui aşa-zis „al treilea“ val: partide care funcţionează după reguli democratice, greşit descrise de către mass-media din România ca fiind de „extremă dreaptă“.
Apartenenţa ideologică a acestor partide este stângaci conturată, ele corespund mai degrabă speciei unei “mişcări” politice. Aşa-zisul extremism al acestor mişcări se regăseşte cu precădere în limbajul electoral mai deocheat al liderilor, mai ales în timpul campaniilor electorale. Succesul partidului libertăţii (FPÖ) şi al formaţiunii surori de discurs populist-xenofob şi cvasi-naţionalist BZÖ (Alianţa pentru viitorul Austriei) au adus în prim-planul vieţii politice două nume: bine cunoscutul Jörg Haider şi deocamdată mai puţin cunoscutul H.C. Strache.
Odată cumetri politici, celor doi le-a reuşit să devină peste noapte nişte staruri politice. Cu toate acestea, trebuie amintit că ambii politicieni se supun regulilor democraţiei şi, cel puţin de când cu alianţele politice italiene iniţiate de Berlusconi, nu vor mai agita nici spiritele la Bruxelles, aşa cum s-a întâmplat in 2000. Astăzi, procentele cumulate, obţinute de către cele două partide rezultate din FPÖ-ul lui Jörg Haider însumează mai mult decât cele care au inflamat inutil şi ridicol UE în 2000.
De remarcat că o mare parte din cei 186.000 de alegători tineri, cu vârste cuprinse între 16-17 ani, care au avut de data aceasta pentru prima dată ocazia să voteze, le-au dat votul. Pe de altă parte, pensionarii nu şi-au dezamăgit nici de data asta partidul şi au votat cu social-democraţii. Cu puţine zile înaintea scrutinului, Parlamentul austriac oferea „cadouri electorale“: taxele de admitere în învăţământul superior au fost astfel abolite, TVA-ul la medicamente a fost redus, iar pensionarilor li s-au mărit pensiile. Măsurile, dorite de electorat, au asigurat probabil partidului social-democrat fotoliul de cancelar. Formarea noului guvern de la Viena va depinde însă de capacitatea partidului care a declanşat alegerile, ÖVP, de a se adapta. Schimbările de la vârful acestui partid (principalul perdant al scrutinului din 28 septembrie) sant iminente. Cineva va trebui să răspundă pentru pierderea a aproape 10% din electorat, cel mai slab rezultat al conservatorilor (ÖVP) din ultimii 50 de ani. Pe de altă parte, maturitatea clasei politice austriece, inclusiv a unui Jörg Haider (aflat de mai bine de 20 de ani „în cursă“ pentru fotoliul de cancelar) nu va permite ca nivelul de trai să scadă sau ca încrederea partenerilor europeni să fie zdruncinată.
Oricât de regretabil ar fi acest rezultat electoral pentru unii, Austria de astăzi este şi va rămâne partenerul economic stabil şi privilegiat al României, iar Viena, „capitala succesului economic“ românesc.
