Pe data de 2 martie 2008 Kremlinul şi-a ales un nou conducător. Vladimir Putin, liderul care a condus Federaţia Rusă timp de opt ani, se pregăteşte să părăsească postul de preşedinte al celui mai întins stat din lume.
Potrivit sondajelor de opinie cursa prezidenţială a avut un favorit clar. Într-o atare situaţie, când opţiunea ruşilor este deja cunoscută, apar alte necunoscute şi aspecte ce necesită lămurire. Ce va face Putin în continuare? Cât de puternic va fi preşedintele recent ales? Este posibilă o confruntare între cei doi pe viitor şi generarea unei crize politice în Rusia?
Alegeri fără miză
Campania  prezidenţială din Rusia a debutat neoficial acum câteva luni. Pe 26  noiembrie 2007 Comisia Electorală Centrală de la Moscova a anunţat că pe  data de 2 martie 2008 ruşii sunt invitaţi să participe la alegerile  prezidenţiale. Imediat ce a fost anunţată decizia C.E.C., partidele  ruseşti, deşi prinse în  cursa alegerilor parlamentare, au ţinut să-şi  prezinte favoriţii. La început au fost vehiculate mai multe  personalităţi celebre ca potenţiali candidaţi printre care Gari  Kasparov, Vladimir Bukovski, Boris Nemţov sau Mihail Kasianov, însă  aceştia au fost eliminaţi ulterior din cursa prezidenţială. Un caz  aparte l-a constituit Mihail Kasianov care a fost respins de C.E.C. pe  motiv că a falsificat 15% din voturile de susţinere. Astfel că, pe data  de 2 februarie, când campania prezidenţială a început oficial, în cursa  pentru preşedenţia Rusiei au rămas patru lideri politici: favoritul lui  Putin şi al partidului aflat la putere, Rusia Unită, Dmitri Medvedev,  comunistul Ghenadi Ziuganov, conducătorul Partidului Democrat-Liberal  Vladimir Jirinovski şi democratul Andrei Bogdanov.
Potrivit  sondajelor de opinie, favorit cert şi caştigător încă din primul tur al  scrutinului electoral este considerat Dmitri Medvedev. Ratingul acestuia  este mult peste cel al contracandidaţilor săi. În zilele de 16 şi 17  februarie VŢIOM (Centrul de cercetare a opiniei publice ruseşti) a  adresat unui eşantion de 1600 de persoane din 42 de regiuni ale  Federaţiei Ruse întrebarea: “Pentru cine aţi vota la următoarele  alegeri?” Răspunsul alegătorilor a fost prompt: 62% l-au preferat pe  Medvedev, 8% pe Ziuganov, 7% pe Jirinovski şi doar 1% pe Bogdanov. Mai  mult decât atât, Valeri Fiodorov, directorul centrului VŢIOM, a anunţat  într-o conferinţă de presă pe data de 21 februarie că, dacă în acest  moment ar avea loc alegerile, candidatul partidului Rusia Unită ar  obţine 72,9% din voturi.
De ce este favorit Medvedev?
Pe  17 decembrie 2007 partidul Rusia Unită a anunţat oficial că susţine  candidatura lui Dmitri Medvedev la alegerile prezidenţiale din martie.  Până la acel moment au existat numeroase comentarii în legătură cu un  posibil candidat. Analiştii politici şi mass-media încercau să descopere  în fiecare cuvânt rostit sau mişcare întreprinsă de Putin răspunsul la  întrebarea cine va conduce Rusia începând cu anul 2008. Au fost sugerate  mai multe variante: Serghei Ivanov, Viktor Zubkov sau Dmitri Medvedev.  În ultimă instanţă, cu sprijinul total al preşedintelui Putin, membrii a  patru partide, Rusia Unită, Rusia Justă, Partidul Agrarian şi Partidul  Forţa Civică, au decis ca Dmitri Medvedev sa fie reprezentantul acestora  la alegerile prezidenţiale.
Alegerea lui Medvedev a fost oarecum  aşteptată, ţinând cont că atât Vladimir Putin, cât şi opinia publică din  Rusia îi acordă o încredere mai mare decât lui Ivanov sau Zubkov.
Cel  mai influent partid politic de la Moscova, Rusia Unită, este divizat în  două curente: liberal şi conservator. Curentul liberal îl are în  prim-plan pe Dmitri Medvedev, iar cel conservator pe Serghei Ivanov. În  ultimul timp s-a observat o uşoară apropiere a preşedintelui Putin de  liberali, în detrimentul conservatorilor.
Totodată merită menţionat  faptul că traiectoria politică a lui Medvedev este strâns legată de cea a  lui Putin. Cei doi sunt foarte apropiaţi, unindu-i o relaţie de 17 ani  care a început încă de pe culoarele primăriei din Sankt-Petersburg şi  care a continuat mai apoi la Moscova în guvern, în administraţia  prezidenţială sau în buna colaborare dintre Gazprom şi Kremlin.
În  ceea ce priveşte opţiunea electoratului, atunci ea este lesne de  înţeles. Într-o ţară unde partidul de la putere a câştigat alegerile cu  64% din voturi, iar preşedintele acesteia, care de fapt este membru al  formaţiunii politice învingătoare, are un capital politic de 62%, este  cert că persoana susţinută unanim de partid şi preşedinte are cele mai  mari şanse să obţină voturile cetăţenilor.
Practic, voturile lui  Medvedev din martie aparţin partidului majoritar în Dumă şi  preşedintelui actual Putin. Însă acest fapt nu înseamnă că Medvedev nu  şi-a adus aportul în vreun fel. Dimpotrivă, populaţia rusă are o părere  bună despre favoritul lui Putin şi al Rusiei Unite. Iar la acest capitol  Serghei Ivanov nu a putut să ţină pasul cu Dmitri Medvedev în lupta  pentru preşedinţie din interiorul partidului. Cota de popularitate a lui  Dmitri Medvedev a fost în ultimul an într-o continuă creştere atât în  sânul partidului din care face parte, cât şi în rândul cetăţenilor ruşi.
Un atu semnficativ în acest sens este că, spre deosebire de Ivanov,  Medvedev nu a fost în centrul vieţii politice şi nu s-a confruntat cu  probleme de anvergură care ar fi determinat scăderea popularităţii sale.  În plus, Medvedev a ştiut să se facă plăcut. Jurist de profesie şi  intelectual desăvârşit, el a dovedit că deţine calităţile necesare unui  preşedinte. Manager apreciat, politician calculat, cu un discurs simplu  şi concis, Medvedev a reuşit în aproape două luni să atragă electoratul  şi să demonstreze că Rusia Unită a făcut o alegere reuşită în privinţa  sa.
În campania electorală Medvedev a arătat că nu are rivali. El se  fereşte să intre în metehnele politicianismului şi se adresează ruşilor  cu un program economic şi social bine formulat. Apariţiile sale în  public sunt intens mediatizate, astfel încât mult mai experimentaţii  oponenţi politici Ghenadi Ziuganov şi Vladimir Jirinovski nu-i pot ţine  piept. În aceste condiţii, altădată anonim, acum Dimitri Medvedev are o  popularitate mai mare decât a celor doi vechi politicieni. Conform  sondajelor realizate la mijlocul lunii februarie de VŢIOM, cota de  popularitate a lui Medvedev este de 39%. De cealaltă parte Ziuganov are o  cotă de popularitate de 11%, iar Jirinoski de 9%.
Cum se vede viitorul puterii în Rusia?
La  Moscova nimeni nu punea la îndoială faptul că după 2 martie actualul  prim-vicepremier Dimitri Medvedev va deveni preşedinte, iar Vladimir  Putin va fi numit prim-ministru. Această părere este tot mai mult  confirmată de declaraţiile celor doi lideri. Într-un gest de complezenţă  pentru încrederea care i-a acordat-o Putin, Medvedev a anunţat că,  atunci când va deveni preşedinte, îi va cere acestuia să devină  prim-ministru. În continuare poziţia lui Medvedev nu s-a schimbat, iar  pe data de 14 februarie Vladimir Putin, în sala rotundă a Kremlinului,  în cadrul ultimei conferinţe de presă maraton pe care a susţinut-o, a  declarat că nu va plânge deoarece i-a trecut timpul să lucreze în  calitate de preşedinte, ci se va bucura că va avea posibilitatea să-şi  ajute ţara din altă funcţie, adică cea de prim-ministru.
Însă ce fel  de prim-ministru va fi Putin? Va reuşi datorită popularităţii pe care o  are să distrugă credinţa ruşilor în puterea prezidenţială şi să mute  centrul gravitaţiei politice de la Kremlin la Casa Albă? Deocamdată în  Federaţia Rusă prerogativele preşedintelui sunt mai mari decât ale  prim-ministrului. Oricum, Vladimir Putin este convins că şi în  calitate de premier va avea o putere importantă, enumerând ca atribuţii  formarea bugetului, asigurarea apărării şi securităţii ţării,  articularea politicii economice şi sociale. În ceea ce-l priveşte pe  preşedinte, el a menţionat că acesta stabileşte liniile generale ale  politicii interne şi externe, şi este “garantul Constituţiei”. Rămâne de  văzut dacă Putin se va limita la aceste prerogative sau va încerca să  le extindă. Momentan neagă orice speculaţie de acest gen, afirmând că  are un respect deosebit faţă de Constituţie şi că nu va încerca vreodată  să o încalce pentru interese personale.









