Home » Politică externă » Alegerile prezidenţiale din Rusia: favorit clar, viitor incert!

Alegerile prezidenţiale din Rusia: favorit clar, viitor incert!

Pe data de 2 martie 2008 Kremlinul şi-a ales un nou conducător. Vladimir Putin, liderul care a condus Federaţia Rusă timp de opt ani, se pregăteşte să părăsească postul de preşedinte al celui mai întins stat din lume.

Potrivit sondajelor de opinie cursa prezidenţială a avut un favorit clar. Într-o atare situaţie, când opţiunea ruşilor este deja cunoscută, apar alte necunoscute şi aspecte ce necesită lămurire. Ce va face Putin în continuare? Cât de puternic va fi preşedintele recent ales? Este posibilă o confruntare între cei doi pe viitor şi generarea unei crize politice în Rusia?

Alegeri fără miză

Campania prezidenţială din Rusia a debutat neoficial acum câteva luni. Pe 26 noiembrie 2007 Comisia Electorală Centrală de la Moscova a anunţat că pe data de 2 martie 2008 ruşii sunt invitaţi să participe la alegerile prezidenţiale. Imediat ce a fost anunţată decizia C.E.C., partidele ruseşti, deşi prinse în cursa alegerilor parlamentare, au ţinut să-şi prezinte favoriţii. La început au fost vehiculate mai multe personalităţi celebre ca potenţiali candidaţi printre care Gari Kasparov, Vladimir Bukovski, Boris Nemţov sau Mihail Kasianov, însă aceştia au fost eliminaţi ulterior din cursa prezidenţială. Un caz aparte l-a constituit Mihail Kasianov care a fost respins de C.E.C. pe motiv că a falsificat 15% din voturile de susţinere. Astfel că, pe data de 2 februarie, când campania prezidenţială a început oficial, în cursa pentru preşedenţia Rusiei au rămas patru lideri politici: favoritul lui Putin şi al partidului aflat la putere, Rusia Unită, Dmitri Medvedev, comunistul Ghenadi Ziuganov, con­du­cătorul Partidului Democrat-Li­beral Vladimir Jirinovski şi democratul Andrei Bogdanov.
Potrivit sondajelor de opinie, favorit cert şi caştigător încă din primul tur al scrutinului electoral este considerat Dmitri Medvedev. Ratingul acestuia este mult peste cel al contra­can­dida­ţilor săi. În zilele de 16 şi 17 februarie VŢIOM (Centrul de cercetare a opiniei publice ruseşti) a adresat unui eşantion de 1600 de persoane din 42 de regiuni ale Federaţiei Ruse între­barea: “Pentru cine aţi vota la urmă­toa­rele alegeri?” Răspunsul alegătorilor a fost prompt: 62% l-au preferat pe Medvedev, 8% pe Ziuganov, 7% pe Jirinovski şi doar 1% pe Bogdanov. Mai mult decât atât, Valeri Fiodorov, directorul centrului VŢIOM, a anunţat într-o conferinţă de presă pe data de 21 februarie că, dacă în acest moment ar avea loc alegerile, candidatul partidului Rusia Unită ar obţine 72,9% din voturi.

De ce este favorit Medvedev?

Pe 17 decembrie 2007 partidul Rusia Unită a anunţat oficial că susţine candidatura lui Dmitri Medvedev la alegerile prezidenţiale din martie. Până la acel moment au existat numeroase comentarii în legătură cu un posibil candidat. Analiştii politici şi mass-media încercau să descopere în fiecare cuvânt rostit sau mişcare întreprinsă de Putin răspunsul la întrebarea cine va conduce Rusia începând cu anul 2008. Au fost sugerate mai multe variante: Serghei Ivanov, Viktor Zubkov sau Dmitri Medvedev. În ultimă instanţă, cu sprijinul total al preşedintelui Putin, membrii a patru partide, Rusia Unită, Rusia Justă, Partidul Agrarian şi Partidul Forţa Civică, au decis ca Dmitri Medvedev sa fie reprezentantul acestora la alegerile prezidenţiale.
Alegerea lui Medvedev a fost oarecum aşteptată, ţinând cont că atât Vladimir Putin, cât şi opinia publică din Rusia îi acordă o încredere mai mare decât lui Ivanov sau Zubkov.
Cel mai influent partid politic de la Moscova, Rusia Unită, este divizat în două curente: liberal şi conservator. Curentul liberal îl are în prim-plan pe Dmitri Medvedev, iar cel conservator pe Serghei Ivanov. În ultimul timp s-a observat o uşoară apropiere a preşedintelui Putin de liberali, în detrimentul conservatorilor.
Totodată merită menţionat faptul că traiectoria politică a lui Medvedev este strâns legată de cea a lui Putin. Cei doi sunt foarte apropiaţi, unindu-i o relaţie de 17 ani care a început încă de pe culoarele primăriei din Sankt-Petersburg şi care a continuat mai apoi la Moscova în guvern, în administraţia prezidenţială sau în buna colaborare dintre Gazprom şi Kremlin.
În ceea ce priveşte opţiunea elec­to­ratului, atunci ea este lesne de înţeles. Într-o ţară unde partidul de la putere a câştigat alegerile cu 64% din voturi, iar preşedintele acesteia, care de fapt este membru al formaţiunii politice învingătoare, are un capital politic de 62%, este cert că persoana susţinută unanim de partid şi preşedinte are cele mai mari şanse să obţină voturile cetăţenilor.
Practic, voturile lui Medvedev din martie aparţin partidului majoritar în Dumă şi preşedintelui actual Putin. Însă acest fapt nu înseamnă că Medvedev nu şi-a adus aportul în vreun fel. Dimpotrivă, populaţia rusă are o părere bună despre favoritul lui Putin şi al Rusiei Unite. Iar la acest capitol Serghei Ivanov nu a putut să ţină pasul cu Dmitri Medvedev în lupta pentru preşedinţie din interiorul partidului. Cota de popularitate a lui Dmitri Medvedev a fost în ultimul an într-o continuă creştere atât în sânul partidului din care face parte, cât şi în rândul cetăţenilor ruşi.
Un atu semnficativ în acest sens este că, spre deosebire de Ivanov, Medvedev nu a fost în centrul vieţii politice şi nu s-a confruntat cu probleme de anvergură care ar fi determinat scăderea popularităţii sale. În plus, Medvedev a ştiut să se facă plăcut. Jurist de profesie şi intelectual desăvârşit, el a dovedit că deţine calităţile necesare unui preşedinte. Manager apreciat, politician calculat, cu un discurs simplu şi concis, Medvedev a reuşit în aproape două luni să atragă electoratul şi să demonstreze că Rusia Unită a făcut o alegere reuşită în privinţa sa.
În campania electorală Medvedev a arătat că nu are rivali. El se fereşte să intre în metehnele politicianismului şi se adresează ruşilor cu un program economic şi social bine formulat. Apariţiile sale în public sunt intens me­diatizate, astfel încât mult mai expe­rimentaţii oponenţi politici Ghenadi Ziuganov şi Vladimir Jirinovski nu-i pot ţine piept. În aceste condiţii, altădată anonim, acum Dimitri Medvedev are o popularitate mai mare decât a celor doi vechi politicieni. Conform son­da­jelor realizate la mijlocul lunii februarie de VŢIOM, cota de popularitate a lui Medvedev este de 39%. De cealaltă parte Ziuganov are o cotă de popularitate de 11%, iar Jirinoski de 9%.

Cum se vede viitorul puterii în Rusia?

La Moscova ni­me­ni nu punea la îndoială faptul că după 2 martie actualul prim-vicepremier Dimitri Medvedev va deveni preşe­din­te, iar Vladimir Putin va fi numit prim-ministru. Această părere este tot mai mult confirmată de declaraţiile celor doi lideri. Într-un gest de complezenţă pentru încrederea care i-a acordat-o Putin, Medvedev a anunţat că, atunci când va deveni preşedinte, îi va cere acestuia să devină prim-ministru. În continuare poziţia lui Medvedev nu s-a schimbat, iar pe data de 14 februarie Vladimir Putin, în sala rotundă a Kremlinului, în cadrul ultimei confe­rinţe de presă maraton pe care a susţinut-o, a declarat că nu va plânge deoarece i-a trecut timpul să lucreze în calitate de preşedinte, ci se va bucura că va avea posibilitatea să-şi ajute ţara din altă funcţie, adică cea de prim-ministru.
Însă ce fel de prim-ministru va fi Putin? Va reuşi datorită popularităţii pe care o are să distrugă credinţa ruşilor în puterea prezidenţială şi să mute cen­trul gravitaţiei politice de la Kremlin la Casa Albă? Deocamdată în Fede­raţia Rusă prerogativele preşe­dintelui sunt mai mari decât ale prim-minis­trului. Oricum, Vladimir Putin este con­vins că şi în calitate de premier va avea o putere importantă, enumerând ca atribuţii formarea bugetului, asigu­ra­rea apărării şi secu­ri­tăţii ţării, articu­larea politicii eco­no­mice şi sociale. În ceea ce-l priveşte pe preşedinte, el a menţionat că acesta stabileşte liniile generale ale politicii interne şi externe, şi este “garantul Constituţiei”. Rămâne de văzut dacă Putin se va limita la aceste prerogative sau va încerca să le extindă. Mo­mentan neagă orice spe­culaţie de acest gen, afirmând că are un respect deosebit faţă de Constituţie şi că nu va încerca vreodată să o încalce pentru interese per­so­nale.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 54
© 2010 REVISTA CADRAN POLITIC · RSS · Designed by Theme Junkie · Powered by WordPress