Spre surpriza multora, liderii PNL şi PD, reuniţi în Alianţa pentru Dreptate şi Adevăr (D.A), au reuşit să finalizeze, în această vară, listele electorale pentru Parlament şi, mai ales, programul de guvernare. Cele două proiecte vor fi aduse la cunoştinţa opiniei publice în luna septembrie. Contrar aşteptărilor fără echivoc ale liderilor PSD, contrar opiniilor exprimate insistent în lunile iulie şi august de jurnaliştii şi analiştii fideli partidului de guvernământ şi depăşind chiar aşteptările electoratului, co-preşedinţii D.A., Traian Băsescu şi Theodor Stolojan, şi-au dominat fără drept de apel colegii din cele două partide pe care le conduc şi au reuşit ceea ce au promis alegătorilor: alcătuirea listelor electorale fără scandal şi, mai ales, înnoirea substanţială a lor cu persoane tinere. Cu aceste date, Alianţa D.A. este pregătită să învingă PSD la alegerile parlamentare şi prezidenţiale din noiembrie 2004.
“Am câştigat o bătălie, mai rămâne să câştigăm războiul”
PD şi PNL promit mai mulţi Emil Boc pe liste
Naşterea unei noi clase politice. Toate partidele şi-au însuşit acest deziderat, nu pentru că ar dori cu adevărat să opereze cu oameni noi, ci doar pentru că acest lucru este solicitat de cetăţenii României, sătui de aceeaşi hrebenciuci, bivolari, cozmânci şi alte sute ca ei, maeştri în devalizarea banului public şi în menţinerea ţării noastre la periferia Europei. Preşedintele PD, Traian Băsescu, a fost primul care, în anul 2001, a înlocuit vechea gardă care conducea partidul din anul 1991 şi a promovat tineri între 30 şi 40 de ani în fruntea democraţilor. Vedeta seriei de noi politicieni democraţi a fost, incontestabil, Emil Boc, un clujean care la doar 37 de ani a ajuns cel mai valoros parlamentar al actualei Legislaturi şi care l-a înfrânt la alegerile locale din luna iunie pe puternicul lider PSD, Ioan Rus, ex-ministrul de Interne, în lupta pentru cucerirea capitalei Ardealului, Cluj. Modelul lui Băsescu a fost urmat, sub altă formă, de liberalul Valeriu Stoica, cel care a ştiut să se retragă din fruntea partidului, la mai puţin de 50 de ani, să-l instaureze preşedinte al PNL pe charismaticul Theodor Stolojan, actualul candidat la preşedinţie al Alianţei D.A., şi să dea semnalul schimbării.
În paralel, liderii PSD, marea lor majoritate cu o vechime de 14 ani în structurile puterii şi cu o imagine total compromisă de scandaluri de corupţie, nu au ştiut cum să-şi solidifice poziţiile de forţă în partid. Schimbările de structură şi de personal efectuate de democraţi şi liberali începând din anul 2001, chiar dacă nu foarte profunde, au provocat doar amuzament liderilor PSD care au mizat pe o slăbire a celor două partide rivale. Şocul produs partidului de guvernământ de pierderea alegerilor locale în faţa liberalilor şi democraţilor comasaţi în Alianţa D.A. a debusolat liderii PSD care, abia în al doisprezecelea ceas şi doar mânaţi de disperarea de a prezenta electoratului o altă imagine a partidului, au recurs la o înnoire de faţadă a personalului pesedist. Aşa se face că, în timp ce liderii Alianţei D.A. îşi alcătuiau listele de parlamentari fără mari tragedii, liderii PSD jucau în faţa alegătorilor filmul “alegeri preliminarii”, în urma căruia vor defila însă pe listele electorale ale partidului aceiaşi hrebenciuci şi cozmânci consacraţi, asezonaţi cu “tinerele speranţe” pesediste: neconvingătorul antrenor al echipei naţionale de fotbal, Anghel Iordănescu, Gabriel Oprea, cel mai slab demnitar al Cabinetului Năstase, dar specialist în afaceri imobiliare, şi diferiţi artişti plastici veterani, ejectaţi de lumea culturală, dar prieteni de familie cu premierul Adrian Năstase.
Theodor Stolojan s-a angajat să promoveze liste parlamentare ale PNL înnoite în proporţie de 75 la sută. Liberalii din conducere nu au înghiţit cu plăcere acest avânt de împrospătare propus de Stolojan şi susţinut puternic de liderul PD, Traian Băsescu, ajungând să-şi acuze preşedintele că a intrat în zodia Băsescu. La rândul său, liderul democraţilor a jurat în faţa conducerii Alianţei că nu va contrasemna nici o listă electorală pentru Parlament dacă va regăsi pe ea nume compromise. Victima, puternic mediatizată, a acestei răfuieli între Stolojan şi Băsescu, pe de o parte, şi liderii consacraţi ai PNL, pe de altă parte, a fost liberalul Viorel Cataramă, om de afaceri, unul din sponsorii partidului, a cărui imagine este compromisă de scandalul prăbuşirii fondului de investiţii SAFI, unde zeci de mii de oameni şi-au pierdut banii. Incapacitatea liderilor PNL de a înţelege că defilarea cu aceleaşi nume urâte de public nu face decât să le scadă credibilitatea a fost retezată cu duritate de Băsescu şi Stolojan, care l-au exclus fără drept de apel pe Cataramă de pe liste. Liberalii conservatori, dominaţi de interese de clan şi având mai multă personalitate decât omologii lor din PD care nu comentează în faţa şefului lor, au reuşit să promoveze pe listele parlamentare nume care nu caracterizează în nici un fel politica de înnoire a clasei politice propuse de Stolojan şi Băsescu: vârstnicul Radu Câmpeanu, lider de tristă amintire al PNL în anii 1990-1992, Teodor Meleşcanu, migrator politic descendent din fostul PDSR, Dan Radu Ruşanu, acuzat de presă de afaceri dubioase. În plus, conducerea PNL este puternic presată din teritoriu să promoveze în Parlament avocaţi contestaţi sau oameni de afaceri care au legături dubioase cu cele mai compromise personaje ale PSD gen Corneliu Iacobov. Introducerii nefericite a acestora pe listele parlamentare ale Alianţei D.A., încă nefinalizate, Theodor Stolojan îi contrapune o galerie de tineri care au dovedit că pot face o politică modernă: economistul Ionuţ Popescu, istoricul Adrian Cioroianu, Cristian Boureanu, Raluca Tatarcan, etc, persoane cu vârste între 30 şi 40 de ani.
Este de remarcat că, în comparaţie cu PSD, care goneşte să adune pe liste, precum PRM, nume de vedete din sport sau show-biz, despre care te poţi întreba justificat de unde vor găsi capacitatea intelectuală pentru a iniţia proiecte de legi economice, juridice sau sociale, PD şi PNL au apelat doar la persoane din propriile partide care au obţinut cu organizaţiile lor judeţene scoruri bune la alegerile locale ori s-au remarcat printr-o activitate politică aplicată în Opoziţie. Mai dur decât partenerul său liberal, Traian Băsescu şi-a revendicat dreptul de veto absolut asupra listelor electorale ale PD. Uşor defavorizaţi în faţa liberalilor la raportul prezenţei pe listele parlamentare comune ale Alianţei D.A. (1,3 la 1 în favoarea PNL),democraţii au acceptat fără prea mari comentarii deciziile şefului lor, Traian Băsescu: promovarea masivă a tinerilor politicieni de până în 40 de ani şi avansarea numelor din organizaţiile judeţene. “Vreau să le dau drumul să înoate, să se lupte. Care rezistă, rezistă, care nu, asta e, va dispărea”, îşi caracteriza politica în faţa colegilor liderul PD. Cu toate zbaterile presei afiliate PSD, jurnaliştii nu au descoperit, din partea celor înlăturaţi, nici o declaraţie de război la adresa lui Băsescu. “Vreau mai mulţi boci, căutaţi bocii”, le striga Băsescu democraţilor săi, făcând aluzie la Emil Boc, cel care, după doar patru ani de Parlament, a ajuns modelul întregii clase politice. Acţiunea propusă de Băsescu, similară cu a prinţului din “Cenuşăreasa” care a umblat prin tot regatul pentru a găsi piciorul perfect, potrivit pantofului de cristal, a dat rezultate parţiale. Democraţii tineri, propuşi de Băsescu pe liste, au în comun cu modelul consacrat, Emil Boc, deocamdată, doar vârsta: Cozmin Guşă (singurul pesedist care, în 14 ani, a plecat din vârful partidului lui Adrian Năstase de bună-voie trântind uşa în nasul liderilor PSD pe care i-a acuzat de corupţie generalizată), avocatul Aurelian Pavelescu, Anca Boagiu sau Roberta Anastase şi Lavinia Şandru care s-au remarcat, deocamdată, doar prin chipuri de miss. Cu toate minusurile sau plusurile inerente oricărui om, tinerii avansaţi pe liste de democraţi şi liberali au dat dovadă de o dezinhibare proprie vârstei şi vor putea impune, dacă vor şti să înoate, aşa cum sugera Băsescu, o nouă mentalitate, europeană, extrem de necesară clasei politice româneşti care a fost 14 ani tributară gândirii meschine post-comuniste, de clan.
“Caut un premier. Dau în schimb o guvernare O.K.”
“Nici un fost demnitar care a făcut parte din guvernele dintre 1997-2000 nu va pătrunde în noul guvern al Alianţei care se va crea după alegerile din 2004”, a ameninţat, din nou, Traian Băsescu, producând o nouă supărare în rândul liberalilor şi democraţilor consacraţi. Acesta a fost un alt motiv pentru ca liberalii să-l acuze, pe şoptite, pe Theodor Stolojan, că este dominat de liderul PD, deşi preşedintele PNL, mai reţinut, îşi exprimase aceeaşi dorinţă ca Băsescu. Vicepreşedintele PNL Călin Popescu Tăriceanu nu şi-a ascuns dorinţa de a deveni viitorul premier al guvernului Alianţei. “Exclus!” a tranşat sec Băsescu. Tăriceanu a deţinut ministerul Industriilor între 1997-1998, fără rezultate spectaculoase. “Am câştigat o bătălie, alegerile locale, mai avem de câştigat un război, alegerile parlamentare şi prezidenţiale. Ne trebuie oameni noi”, a insistat vehement preşedintele PD, stopând o nouă revoltă în Alianţă.
Cel mai vehiculat nume de ipotetic premier este al democratului Adriean Videanu, om de afaceri, care şi-a dat demisia din Parlament pentru a nu intra în coliziune cu legea conflictului de interese. Nominalizarea unui democrat în funcţia de premier afectează orgoliile liberalilor care şi-ar fi dorit să aibă, în cazul câştigării alegerilor generale, şi mândria de a fi produs un preşedinte de stat, Theodor Stolojan, şi de a fi avansat un prim-ministru. Calculele celor doi co-preşedinţi ai Alianţei D.A. sunt, însă, mai pragmatice. Şeful statului – PNL, premierul – PD, guvernarea se împarte în mod egal. Puterea lui Stolojan şi Băsescu de a domina orgoliile tipice clasei politice dâmboviţene ale liberalilor şi democraţilor s-a văzut la întocmirea listelor pentru Parlament şi se va vedea şi la repartizarea funcţiilor în noul guvern. Cei doi au declarat că nici un parlamentar PNL sau PD nu va deţine şi un mandat de ministru, preferând să coopteze tehnocraţi în Cabinet.
Programul de guvernare, cel mai important element cu care un partid poate convinge electoratul că merită să fie votat, a început să fie elaborat la foarte scurt timp după câştigarea alegerilor locale şi are un caracter liberal, reformator din punct de vedere economico-financiar, dar cuprinde şi o dimensiune socială puternică. El este conceput în comun de democraţi şi liberali, coordonatorii lui fiind democratul Adriean Videanu şi liberalul Varujan Vosganian. Despre viitorul Guvern al Alianţei D.A. nu se ştie, deocamdată, decât că va fi mult mai mic în comparaţie cu Cabinetul Adrian Năstase, care se poate lăuda că a atins şi el o performanţă: este cel mai numeros dintre toate guvernele europene.
“Dosarul Flota”- instrument politic de luptă al PSD şi PNA contra D.A.
Noi crize pot afecta, înainte de noiembrie 2004, cele două blocuri care îşi dispută câştigarea alegerilor din această toamnă, PSD şi Alianţa D.A. Cine va conduce PSD, PNL sau PD după un succes electoral? La PSD, lucrurile sunt extrem de tensionate, iar singura preocupare a liderilor vechi şi noi este lupta între ei pe viaţă şi pe moarte pentru putere în partid. Din 2005, orice s-ar întâmpla la alegeri (Adrian Năstase câştigă cursa prezidenţială sau o pierde, PSD rămâne la putere sau trece în opoziţie) Ion Iliescu va prelua conducerea partidului. Astfel, PSD este condamnat, din propria voinţă şi din incapacitatea de a se reforma, să rămână un partid anchilozat, dominat de interese clientelare extrem de puternice care nu au produs decât suferinţă electoratului. Liderii PNL se agită, de pe acum, să identifice noul preşedinte al partidului, în cazul în care Stolojan câştigă alegerile prezidenţiale, la bursa zvonurilor figurând Paul Păcuraru sau anonimul Gheorghe Flutur. Traian Băsescu a declarat că va renunţa la funcţia de lider al PD după alegeri, dar afirmaţia sa face parte din politica de intimidare a democraţilor: nu faceţi ce vă propun eu, descurcaţi-vă singuri. Cel puţin pentru PNL şi PD, partide care s-au reformat în ultimii patru ani, este total neproductiv să se concentreze mai mult pe cine le va conduce după 2005 decât să se axeze pe convingerea cetăţenilor că sunt mai performante decât anacronicul PSD.
Speriaţi de iminenţa pierderii şi a alegerilor parlamentare şi prezidenţiale după cele locale, liderii PSD, care public au recunoscut că vor recurge la o campanie electorală negativă, au comandat justiţiei, recte Parchetului Naţional Anticorupţie, redeschiderea, a nu ştim câta oară, a istoricului “Dosar Flota” care îl incriminează (şi) pe Traian Băsescu de vânzarea ilegală a navelor româneşti. Speranţa lor, că imaginea liderului PD, principala locomotivă electorală a Alianţei, va fi total compromisă şi va crea tensiuni între liberali şi democraţi, nu s-a adeverit. Opinia publică este mai interesată de proiecte care să-i certifice faptul că România va scăpa de sărăcia cruntă şi de corupţia instituţională ce o caracterizează după patru ani de guvernare PSD decât de scandaluri interminabile. Departe de aşteptările alegătorilor, strategii şi liderii pesedişti au pregătit pentru această toamnă electorală o serie de atacuri dure, mai ales la adresa lui Theodor Stolojan, adevăratul contracandidat al lui Adrian Năstase la preşedinţie, dar şi a lui Traian Băsescu, uitând că întreg partidul de guvernământ este zguduit de acuzaţii de corupţie şi de lupta internă pentru putere.
Deocamdată, spre surprinderea multora şi contrar aşteptărilor PSD, PD şi PNL nu au fost scuturate decât de câteva frustrări ale unor politicieni care se consideră, precum cei de la PSD, veşnici şi inamovibili. Meritul coerenţei de care au dat dovadă democraţii şi liberalii în această perioadă se datorează exclusiv celor doi lideri, Băsescu şi Stolojan, care se pare că au învăţat ceva din istoria guvernării de dreapta din 1997-2000. Aceasta a pierdut alegerile nu din lipsă de performanţă sau din cauza scăderii nivelului de trai, ci din cauza scandalurilor interminabile din interiorul coaliţiei alcătuite din PNŢCD, PNL, PD, UDMR, UFD şi PSDR. Iată unul din motivele pentru care cei doi lideri ai D.A. nu par interesaţi de o lărgire a Alianţei cu minusculul PUR al patronului televiziunii Antena 1, Dan Voiculescu, lăsând liderilor PSD încă o problemă pe cap: retezarea de pe listele pesediste a unor membri fideli ai partidului pentru a oferi necesarului PUR locuri eligibile contra imagine pozitivă la o televiziune de mare impact.
Jocurile privind alianţele politice sunt departe de a fi definitive. PUR a anunţat că este interesat să rişte singur la alegerile parlamentare şi cochetează cu o înţelegere post-electorală cu Alianţa D.A. Aceeaşi declaraţie de interese au făcut-o şi liderii UDMR, formaţiune care, fără scrupule, se asociază cu oricine câştigă puterea. PSD-ului i-a mai rămas coabitarea, declarată deja, cu PRM, atât dacă ar recâştiga puterea şi ar rămâne la guvernare, cât şi dacă ar intra în opoziţie.
Sondajul IMAS din luna iulie, institut fidel PSD în ultimii trei ani şi jumătate, a relevat că Alianţa D.A. devansează deja partidul de guvernământ cu peste cinci procente, iar directorul IMAS, Mircea Kivu, aprecia că este puţin probabil ca aceste date să se schimbe fundamental până la alegerile din noiembrie 2004. Şi totuşi, vorba lui Traian Băsescu după succesul la alegerile locale rămâne valabilă: “Am câştigat doar o bătălie, mai rămâne să câştigăm războiul.”
