Momentuladerării la NATO a constituit fără îndoială un punct de referinţă în evoluţia politicii de apărare a României, o confirmare a eforturilor în reformarea sectorului desecuritate şi îndeplinirea angajamentelor faţă de aliaţi.
Integrarea în structurile Alianţei şi conectarea la procesele de transformare din interiorul NATO au un rol catalizator pentru trecerea la o nouă abordare a necesităţilor şi a modalităţilorde asigurare a securităţii naţionale. În fapt, apărarea intereselor României se realizează în cadrul sistemului de securitate colectivă al Alianţei prin participarea la misiuni alături de forţele statelor aliate şi prin angajarea în operaţii de stabilizare şi reconstrucţie în diferite zone ale lumii.
Necesitatea profesionalizării forţelor armate
Noul statut al Armatei României, de membru NATO, complexitatea misiunilor, tehnologizarea şi informatizarea echipamentelor militare impun trecerea la profesionalizarea armatei, iniţiată şi realizată de Ministerul Apărării Naţionale şi susţinută la nivel guvernamental.
Ca proces de realizare a unei armate moderne, compatibilă cu cele din statele membre NATO, profesionalizarea implică atât aspecte cantitative ce ţin de creşterea numărului militarilor profesionişti, prin renunţarea la serviciul militar obligatoriu, cât şi de ordin calitativ, concretizate în asigurarea standardelor de pregătire, modernizarea structurilor organizaţionale şi de personal, a procedurilor deinstruire şi de formare a luptătorului eficient. Forţele Navale au fost deja profesionalizate, Forţele Aeriene vor finaliza acest proces până la finele anului curent, iar Forţele Terestre la sfârşitul anului 2006.
Transformarea structurală
Armata României îşi concentrează eforturile de transformare pe pregătirea unor structuri moderne, mobile, foarte bine instruite, echipate şi dotate, care pot fi susţinute din punct de vedere al resurselor, capabile să acţioneze oriunde este nevoie, în interiorul sau în afara graniţelor naţionale, pentru a răspunde la întregul spectru de misiuni şi scenarii anticipate. Viitoarea structură de forţe trebuie să asigure îndeplinirea angajamentelor faţă de NATO, dar şi crearea unor capabilităţi care să asigure îndeplinirea unor misiuni pe teritoriul naţional şi constituirea structurilor de generare şi regenerare.
Din acest punct de vedere transformarea Forţelor Terestre va urmări constituirea de mari unităţi şi unităţi, complet profesionalizate, care pot participa la un spectru larg de misiuni specifice. La nivelul Forţelor Aeriene accentul va cădea pe dezvoltarea capabilităţilor de a lansa muniţii de precizie, aer-aer şi aer-sol, transportul aerian strategic, iar Forţele Navale vor avea în vedere continuarea procesului de operaţionalizare şi modernizare/achiziţionare al navelor şi de creştere a capacităţii expediţionare.
Produsul principal al transformării Armatei României îl va reprezenta structura de forţe constituită din forţe dislocabile şi forţe de generare şi regenerare.
Forţele dislocabile sunt destinate îndeplinirii întregii game de misiuni, conform angajamentelor internaţionale în domeniul securităţii şi apărării la care România este parte şi cuprind forţe luptătoare, de sprijin, de suport logistic şi pentru operaţii speciale, structurate modular, cu disponibilităţi acţionale şi de transport în orice teatru de acţiuni militare, capabile să se autosusţină şi să-şi asigure protecţia, compatibile cu armatele statelor aliate.
Forţele de generare şi regenerare sunt destinate sprijinului forţelor dislocabile şi îndeplinirii unor misiuni pe teritoriul statului naţional şi în proximitatea acestuia şi cuprind structuri luptătoare, de sprijin de luptă şi suport logistic, precum şi structuri de învăţământ militar şi instrucţie din toate categoriile de forţe ale armatei.
În anul 2015, în funcţie de resursele alocate, Armata României va avea un efectiv de aproximativ 80.000 de oameni.
Contextul de securitate şi politica de apărare
Îndeplinirea obiectivelor politicii de apărare presupune conectarea permanentă la evoluţiile mediului de securitate internaţional, dezvoltarea şi adaptarea direcţiilor de acţiune, combaterea riscurilor şi ameninţărilor la adresa intereselor naţionale de securitate. Intensificarea ameninţărilor asimetrice, în special a terorismului, a avut un impact semnificativ asupra procesului de transformare a forţelor armate, dezvoltării capabilităţilor militare şi a misiunilor pentru a putea răspunde eficient în potenţialele situaţii de criză generate de acest gen de ameninţări.
Terorismul reprezintă cel mai important risc asimetric, o ameninţare la adresa securităţii naţionale şi a stabilităţii internaţionale. Conform principiului indivizibilităţii securităţii şi al asigurării securităţii prin cooperare (indivisible and cooperative security), România a sprijinit şi continuă să fie parte a eforturilor internaţionale de luptă împotriva terorismului.
În acest context trebuie privită participarea României în Irak şi Afganistan, unde sprijină eforturile comunităţii internaţionale de stabilizare şi reconstrucţie. România şi-a extins contribuţia militară la eforturile aliate de combatere a terorismului prin participarea la operaţiunea NATO Active Endeavour cu o fregată, începând din octombrie a.c. alături de forţe ale altor state la misiuni specifice în Marea Mediterană. Această abordare reflectă o adaptare rapidă a politicii naţionale de apărare şi de securitate şi definirea unui rol propriu al României în misiunile de combatere a terorismului.
Obiectivele fundamentale ale politicii de apărare a României sunt optimizarea capacităţilor de apărare, respectarea angajamentelor asumate în calitate de stat membru NATO, participarea la Politica Europeană de Securitate şi Apărare, promovarea stabilităţii în Balcani şi zona Mării Negre, angajarea specifică în lupta împotriva terorismului.
Mulţumim oficialilor din Ministerul Apărării Naţionale pentru realizarea acestui material.
