Autismul nu este o boală, ci o tulburare complexă de dezvoltare care afectează percepţia şi atenţia. Ea apare de obicei în primii trei ani ai copilăriei şi continuă de-a lungul întregii vieţi. Rezultat al unei tulburări neurologice care afectează funcţionarea creierului, autismul interacţionează cu dezvoltarea normală a creierului în ariile relaţiilor sociale şi capacităţii de comunicare. Copiii şi adulţii cu autism au în mod tipic dificultăţi în comunicarea verbală şi nonverbală, relaţionarea socialăşi activităţile de relaxare şi joacă. Autismul se numără printre cele cinci tulburări de dezvoltare globală (PDS – Pervasive Developmental Disorders) caracterizate prin “tulburări severe şi globale în câteva arii ale dezvoltării” inclusiv interrelaţiile sociale şi comunicarea. Celelalte tulburări sunt Sindromul Asperger, Sindromul Rett, tulburările de integrare ale copilăriei şi tulburările globale de dezvoltare nespecifice.
Autismul este cea mai comună dintre cele cinci PDS afectând circa 2-6 din 1.000 de indivizi ( 2001), iar numărul este în creştere cu aproximativ 10-17% pe an. Această afecţiune se întâlneşte de 4 ori mai frecvent la băieţi decât la fete.Ea a fost descrisă pentru prima dată de dr. Leo Kanner în 1943. Deşi autismul este definit printr-un anumit mod de comportament, simptomele şi caracteristicile sale se pot prezenta încombinaţii variate, cu intensitate de la mediu la sever. Clasic, persoanele cu autism prezintă trei tipuri de simptome: scăderea interacţiunii sociale, probleme de comunicare verbală şi nonverbală şi limitarea activităţii şi interesului. De asemenea, aceşti bolnavi răspund adesea anormal la sunete, atingeri sau alţi stimuli senzoriali. În acest fel autiştii par închişi într-un univers propriu diferit de cel real şi inaccesibil celorlalţi. Ei prelucrează informaţiile şi răspund la ele într-un mod neaşteptat, unic. Pot repeta cuvinte sau fraze în loc de răspuns la întrebări, se pot ataşa în mod nefiresc de obiecte, prezintă rezistenţă la schimbare, preferă să stea singuri şi au dificultăţi în a se amesteca în mulţime, au o aparentă rezistenţă sau lipsă de rezistenţă la durere, nu au frica reală de pericol, nu răspund la procesele de învăţare, râd sau plâng nemotivat, atenţia le poate fi captată de elemente inexistente pentru ceilalţi, pot utiliza gesturi în loc de cuvinte, au dificultăţi în exprimarea propriilor nevoi etc.
Cauzele, tratamentul şi prognosticul autismului
Studii recente sugerează existenţa unei predispoziţii genetice pentru autism. La unii copii pot interveni şi anumiţi factori de mediu. Persoanele cu autism prezintă anomalii în anumite regiuni cerebrale care sugerează că această afecţiune este rezultatul unei tulburări de dezvoltare precoce a creierului fetal. Au fost incriminate în acest proces diferite substanţe toxice la care ar fi expuse gravidele şi vaccinurile, în special triplul vaccin împotriva rujeolei, parotiditei şi rubeolei, teorie infirmată de studii realizate de curând.
Speranţa de viaţă este aceeaşi cu a persoanelor sănătoase. Dezvoltarea fizică poate fi normală sau aproape normală. Circa o treime din copiii cu autism potprezenta epilepsie. Riscul este foarte mare la copiii cu tulburări cognitive severe şi deficienţe motorii.
Câteva indicii pentru diagnosticul autismului pot fi observate de la vârste foarte fragede. Astfel, lipsa gânguritului şi a oricăror gesturi până la 12 luni, lipsa rostirii oricărui cuvânt până la 16 luni, nerostirea propoziţiilor proprii formate din două cuvinte până la 2 ani, lipsa relaţionării sociale prin limbaj la orice vârstă pot constitui semne ale dezvoltării ulterioare a autismului.
Autismul nu se vindecă. Dar se pot obţine ameliorări ale comportamentului şi o dezvoltare relativ normală prin terapii educaţional-comportamentale şi diverse medicamente simptomatice.
De asemenea, cercetătorii britanici consideră că simptomele autismului pot fi ameliorate diminuând problemele digestive care însoţesc tulburarea. Acest efect s-ar putea obţine cu ajutorul alimentelor probiotice.
Bacteriile probiotice
Termenul “probiotic”a început să fie folosit în jurul anilor ’90, dar a depăşit cu greutate sfera limbajului tehnic. Acest cuvânt se referă la folosirea microorganismelor într-un mod pozitiv astfel încât să se obţină beneficii pentru sănătate. Bacteriile probiotice sunt consumate mai ales în alimente specialgândite pentru acţiuni de însănătoşire, aşa-numitele alimente nutraceutice, alimente funcţionale sau alimente cu utilizare specifică în sănătate (FoSHUs – Foods for Specified Health Uses). Un exemplu îl reprezintă consumul de bacterii vii din iaurt pentru îmbunătăţirea florei intestinale şi ajutarea digestiei. Astfel de colonii bacteriene inofensive pot fi introduse în diferite medii pentru a disponibiliza resurse variate şi a preveni dezavantajele înmulţirii unui singur tip de bacterii dăunătoare, tehnică numită excludere competitivă. O propunere recentă se referă la menţinerea unei danturi sănătoase populând cavitatea bucală cu bacterii inofensive care previn dezvoltarea bacteriilorproducătoare de carii. O tehnică similară a fost utilizată în fermele piscicole pentru a preveni îmbolnăvirea peştilor de către bacterii.
Termenul “probiotic” nu este în totalitate nou. El a fost utilizat o vreme sub forma învechită de “prebiotic”.
Intestinul uman conţine în jur de 100 de specii diferite de bacterii, între care şi bacterii benefice procesului de digestie, cum ar fi Lactobacillus şi Bifidobacterium. Aceste specii îndeplinesc şi alte roluri în favoarea organismului, cum ar fi creşterea imunităţii şi lupta împotriva bacteriilor patogene (care induc boli). Efectul creşterii numărului microorganismelorprobiotice la nivel intestinal în unele colite (boli inflamatorii intestinale) pare să fie similar celui al inactivării bolii prin folosirea radiaţiilor gamma. De asemenea, efectul acestor microbipe sistemul imun s-a dovedit experimental că este asemănător utilizăriioligonucleotidelor imunostimulatorii (molecule sintetice de ADN) care cresc capacitatea de apărare a organismului sau creşterii imunităţii obţinute prin diverse substanţe injectate sau administrate oral.
Bacteriile probiotice în autism
Autiştii au şi probleme digestive ca meteorism abdominal (balonare), dureri de burtă şi diaree. Acestea se datorează unui număr mare de bacterii “rele” în intestinul acestor pacienţi, bacterii cunoscute sub numele de Clostridii. Diminuarea numărului microorganismelor în intestinul autiştilor diminuează anumite simptome asociate autismului.
Studii comparative realizate între loturi de copii cu autism care au primit în alimente bacterii probiotice numite Lactobacillus 299v şi cei care au primit produse placebo au arătat avantajele alimentaţieinutraceutice pentru tratamentul autismului. Alimentaţia funcţională a îmbunătăţitdezvoltarea histologică a peretelui intestinal şi a acţionat favorabil asupra pH-ului (a scăzut aciditatea) din tubul digestiv, ceea ce a ajutat considerabil în lupta împotriva infecţiei intestinale. Bacteriile probiotice au rezistat zile la rând în intestin şi nu s-au asociat cu nici o problemă de sănătate.
Efectul probiotic al unor bacterii este folosit ca adjuvant şi în tratamentul altor boli. În Suedia, de exemplu, probioticele se recomandă de obicei după intervenţiile chirurgicale pentru creşterea imunităţii şi refacerea florei intestinale modificată de administrarea antibioticelor. De asemenea astfel de microorganisme sunt folosite ca adjuvant în tratarea colitelor, colonului iritabil, diareei, cancerului intestinal şi sunt în curs de desfăşurarestudii privind efectele benefice ale probioticelor în tratamentul altor boli.
