Anunţată ca o victorie sigură, înfiinţarea Partidului Civic Maghiar pare să bată pasul pe loc, deşi iniţiatorii susţin că strângerea de semnături este în fază finală. Descurajarea vine şi de la faptul că în Ungaria, FIDESZ, formaţiunea lui Victor Orban, principala susţinătoare a separatiştilor transilvăneni, a pierdut alegerile.
Partid nou, aspiraţii vechi
Primarul din Odorheiu Secuiesc, Szasz Jeno, şi fostul deputat Szilagy Zsolt, principalii artizani ai PCM, sunt voci care se fac tot mai puţin auzite pe scena politică. Însă dezamăgirea minorităţii maghiare faţă de UDMR ar putea compensa incapacitatea separatiştilor de a se face auziţi. Povestea legitimităţii dată de preşedintele Traian Băsescu lui Szasz Jeno a fost aproape uitată atât de politicieni, dar şi de populaţie, care vede că nimic nu s-a schimbat. Liderul UDMR, Marko Bela, îşi permite acum să trateze cu acelaşi dispreţ mişcările celor nemulţumiţi de activitatea Uniunii, deşi a fost o perioadă în care o posibilă sciziune a maghiarimii reprezenta un pericol real. Liderii UDMR ştiu că au obţinut foarte multe drepturi pentru minoritatea pe care o reprezintă, de la retrocedări până la folosirea limbii materne în instituţiile publice, singurul deziderat neîmplinit încă fiind autonomia, care figurează şi în programul politic al UDMR. Întârzierea votării Statutului Legii minorităţilor nu face decât să dea apă la moară separatiştilor, care mereu au reproşat conducerii Uniunii (aceeaşi de la înfiinţare) că s-a îndepărtat de idealurile maghiarimii. Primarul din Odorhei, Szasz Jeno, s-a declarat nemulţumit de lentoarea cu care lucrează UDMR la proiectul de autonomie. În opinia lui, din cauza dezamăgirii, din Transilvania au plecat în ultimii ani peste două sute de mii de maghiari. Szasz pledează pentru o politică de determinare a maghiarilor să rămână în România, pentru a nu avea soarta evreilor şi a saşilor, care au fost vânduţi pe bani grei în regimul comunist. El a spus că poate şi maghiarii ar fi fost vânduţi dacă ar fi avut cine să-i cumpere.
Unde sunt corupţii?
O altă armă folosită de separatişti este demascarea corupţiei din UDMR. Acuzele nu sunt noi, însă devin tot mai vehemente. Szasz Jeno susţine că nici măcar ministrul Justiţiei, Monica Macovei, nu ştie câtă curupţie există în Uniune. El a făcut referire expresă la senatorul Verestoy Attila, pe care l-a acuzat de faptul că a făcut un pact cu politicienii români în interes personal. “Verestoy a intrat la negocieri cu partenerii aflaţi la putere pentru universitatea de stat în limbă maghiară şi a ieşit cu licenţă de export la lemn”, a spus primarul din Odorhei. Dat fiind faptul că afacerile lui Verestoy se fac tocmai în ţinutul păstorit de Szasz, este posibil ca acesta să ştie mai multe decât spune. Dar şi el este la rândul lui acuzat de către liderii Uniunii că a deturnat fondurile primite din Ungaria prin Fundaţia Ilies. Este vorba despre 40 de milioane de forinţi, sumă pe care, deşi curatorul fundaţiei din Ungaria o consideră pierdută, nu a revendicat-o niciodată prin instanţele româneşti deoarece nu a vrut să se ajungă în situaţia ca “două fundaţii maghiare să se judece la Bucureşti”.
Priorităţi: autonomie şi integrare
Preşedintele Consiliului Naţional al UCM, Szilagy Zsolt, fost deputat UDMR, consideră că aderarea şi integrarea României la UE este la fel de importantă ca obţinerea autonomiei Ţinutului Secuiesc. Cele trei formaţiuni, Consiliul Naţional Secuiesc (CNS), Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania (CNMT) şi Uniunea Civică Maghiară (UCM), deşi au aproape aceeaşi structură şi aceiaşi oameni, dau semne că nu mai sunt atât de unite. Pentru a salva cât de cât situaţia şi pentru a nu fragmenta şi mai mult minoritatea maghiară, s-a decis ca Partidul Civic Maghiar să se formeze ca o structură total diferită. Deşi în mod sigur la nivel de conducere se vor regăsi aceiaşi oameni. Lipsiţi de sprijinul moral, dar şi material, primit constant până acum din partea FIDESZ, autonomiştii din România trebuie să-şi găsească resursele în interior. Ei cred că au totuşi un real sprijin şi în preşedintele Băsescu, chiar şi numai de conjunctură; pentru ca preşedintele să se poată răzbuna pe liderii Uniunii, care l-au susţinut pe Adrian Năstase la alegeri.
Având în vedere că PD este cel mai mare contestatar, după PRM, al anumitor prevederi din Statutul privind Legea minorităţilor, este greu de crezut că Traian Băsescu ar fi vreun susţinător înfocat al ideilor separatiste.
Aspiraţii locale
Iniţiatorii noii formaţiuni susţin că au strâns aproape toate semnăturile necesare înscrierii partidului. Pentru a nu suferi un nou eşec, ca atunci când au vrut să înscrie UCM ca partid politic, unioniştii au evitat ca pe listele lor să fie şi nume româneşti. Pentru a se înscrie ca partid au nevoie de 25.000 de semnături de susţinere din 18 judeţe plus municipiul Bucureşti. Ceea ce va fi, dacă nu imposibil, foarte greu deoarece nu există atât de multe judeţe în care să trăiască populaţie de etnie maghiară. A fost desemnată o echipă care să elaboreze programul şi statutul viitoarei formaţiuni, care nu intenţionează să participe la eventuale alegeri anticipate, ci numai la alegerile locale. Autonomiştii maghiari nu resping deloc discuţiile cu liderii UDMR, doar că impun anumite condiţii. Liderul Marko Bela a desconsiderat mereu toate încercările celor plecaţi din Uniune de a forma alternative la UDMR şi i-a condamnat de câte ori a avut ocazia. Politicianul nu ezită să declare că pactul cu oricare formaţiune politică românească s-a făcut în interesul minorităţii maghiare, că de fapt liderii UDMR s-au sacrificat pentru prosperitatea poporului. Prosperitate pe care maghiarii nu o găsesc nici în faptul că pot saluta în primărie în limba maternă, nici în satisfacţia de a-şi izola copiii în şcoli cu predare în limba maghiară. Chiar dacă nici ceilalţi nu le oferă mari garanţii, etnicii maghiari se văd puşi în situaţia de a decide între a renunţa, la fel ca mulţi români, la dreptul de a vota sau cel de a merge pe o formaţiune nouă. Care eventual le-ar putea oferi certitudinea că-şi vor câştiga autonomia, care să-i facă independenţi de corupţia românească. Imaginea politicienilor maghiari s-a erodat la fel de mult ca a celor români, doar că în cazul lor există o masă mare, nostalgicii, care se poate manevra foarte uşor doar rostind cuvântul magic: autonomie.
