Într-un comunicat de presă al BNR de la mijlocul lunii februarie se anunţă că “în anul 2005, contul curent al balanţei de plăţi a înregistrat un deficit de 6.891 milioane euro, mai mare cu 35,1 la sută decât în anul 2004”. Deşi previziunile ne-au pregătit “psihologic” de luni bune, ele au fost tratate superficial atât de BNR, cât şi de Ministerul Finanţelor Publice, principalii responsabili ai unei creşteri periculoase.
Ce ne spun cifrele?
Creşterea deficitului de cont curent cu 35,1%, în mărime absolută de la 5,1 la 6,9 miliarde euro, se datorează ratei superioare de creştere a plăţilor de la 30,6 la 38,5 miliarde euro (26%) faţă de cea a încasărilor de la 25,5 la 31,6 miliarde euro (24%). Deşi creşterea în ansamblu de 35% este periculoasă, diferenţa de 2% dintre ritmurile diferite de creştere nu trebuie să inducă o stare alarmistă, de pericol iminent. Mult mai important este trendul, situaţia balanţei de plăţi fiind necesar a fi privită pe termen lung pentru ca Banca Naţională şi Ministerul Finanţelor să poată preveni o creştere “în avalanşă”.
Creşterea îmbucurătoare a exporturilor de bunuri cu 3,3 miliarde euro a fost umbrită de cea a importurilor cu 5,8 miliarde euro, conducând la un deficit între exportul şi importul FOB (free on board) de 7,8 miliarde euro. Dacă la acesta adugăm încă 0,4 miliarde deficit din servicii, provenit din transporturi, ajungem la un minus de 8,2 miliarde de euro. Aşadar, aici sunt problemele.
De ce?
Nivelul şi dinamica comerţului sunt expresiile dezvoltării economice ale unei ţări. Ţările dezvoltate ale Uniunii Europene, SUA, Japonia etc. au nu doar producţia şi PIB-ul pe locuitor mai ridicat, ci şi un volum mai ridicat al schimburilor economice cu străinătatea.
Sunt ţări care au balanţa de plăţi cronic deficitară. De exemplu SUA, care cheltuie masiv peste graniţă în investiţii de capital, în bazele strategice şi în turism. Cronicizarea deficitului în această ţară a fost posibilă şi datorită poziţiei-cheie pe care o deţine dolarul american, SUA acoperindu-şi deficitul cu propria monedă.
Un deficit al balanţei de plăţi pe termen lung provoacă o depreciere a monedei naţionale, iar românii au simţit asta pe pielea lor în anii ’90. În anul 2005 însă leul nu numai că nu s-a depreciat, ci chiar a crescut în raport cu euro şi cu dolarul american cu 10%. Însă aici – atenţie mare! – cauzele sunt multiple: scăderea propriu-zisă a acestor valute, intrarea capitalurilor speculative şi efectul întârziat al creşterii superioare a PIB-ului românesc faţă de cel mediu al Uniunii Europene. Se impune, aşadar, o sporire a atenţiei acordate de către BNR şi Ministerul de Finanţe pe factori de influenţă.
România nu este în acest moment într-o situaţie comparabilă cu cea a Statelor Unite, dar nici cu cea a ţărilor care au în mod tradiţional balanţa de plăţi excedentară (Germania, Japonia etc.). Structura exporturilor şi a importurilor este deosebit de importantă, pentru impulsionarea economiei româneşti prezintă interes nu atât soldul balanţei comerciale, cât mai ales structura acesteia. Însă soldul negativ provine dintr-un excedent al importului de bunuri de consum asupra exportului, sursele economice îngustându-se. Un import de echipamente şi tehnologii performante, care să aducă creştere economică, este de preferat.
Creşterea importurilor
Creşterea economiei româneşti în actualul deceniu a determinat nu doar mărirea volumului importurilor şi exporturilor firmelor, ci şi pe cea a consumului populaţiei – resimţită în importul autoturismelor şi al produselor electronice şi electrocasnice.
Anul 2005 a fost declarat de APIA (Asociaţia Producătorilor şi Importatorilor de Automobile) ca fiind “un an al recordurilor”. Datele prezentate de această asociaţie sunt elocvente: creşterea pieţei auto a fost de peste 40%, la categoria autoturisme fiind de 48,5%. Astfel România a ajuns a doua piaţă din regiune după Polonia. Vorbim de o piaţă de 2,5-3 miliarde euro. Un automobil nou la 100 de locuitori, faţă de Polonia 1/153, Ungaria 1/54 şi Cehia 1/78.
Dacia Logan a avut un real succes atât în ţară, cât şi în străinătate: aproape 60.000 unităţi vândute, exporturile la autoturisme crescând de 3,5 ori. Cu toate acestea, vânzările de autoturisme autohtone, având o creştere de numai 30,5%, ajungând la 113.489 bucăţi, aproape au fost ajunse de cele din import care, înregistrând o creştere cu 75,5%, au atins 102.043 bucăţi. Din nefericire majoritatea au avut ca destinaţie consumul, ponderea achiziţiilor efectuate de societăţile de transport fiind infimă.
Situaţia se prezintă similar pentru produsele electronice şi electrocasnice.
Creşterea veniturilor populaţiei prin introducerea cotei unice, scăderea euro în raport cu moneda naţională şi mai ales scăderea dobânzilor şi îmbunătăţirea condiţiilor de creditare de către bănci au adus o creştere importantă a consumului, bună parte din acestea fiind din import.
Revenim astfel la situaţia negativă a structurii importurilor şi exporturilor. Exportăm puţin, produsele se află la un nivel tehnologic inferior, cu valoare adăugată redusă. În schimb importăm produse de un nivel superior, cu valoare adăugată ridicată.
Importurile au fost de asemenea influenţate în 2005 de creşterea preţului petrolului, dar şi de căderea producţiei agricole interne.
Datoria externă
Nivelul datoriilor externe pe termen mediu şi lung la 31 decembrie 2005 era de 24,4 miliarde euro, prezentând o creştere de 33,4% faţă de sfârşitul anului 2004.
Vestea bună vine de la scăderea ponderii datoriei externe publice şi public garantate în total de la 56% la 46%. Datoria negarantată public a ajuns la peste 12 miliarde euro, înregistrând o creştere de 54%; de menţionat că aici sectorul privat deţine 95% din total. Sunt efectele benefice ale scăderii riscului de ţară, transpus în scăderea dobânzilor la împrumuturile contractate.
Rata serviciului datoriei externe, care exprimă raportul dintre serviciul datoriei externe pe termen mediu şi lung şi exportul de bunuri şi servicii, s-a menţinut la un nivel constant 18,2% în 2005 faţă de 18,4% în 2004.
Gradul de acoperire al rezervei oficiale a BNR (valută şi aur) asupra importului mediu lunar de bunuri şi servicii a fost la finele anului trecut de 6,4 luni de import faţă de 5,2 luni la 31 decembrie 2004.
Meci între supergrei
Asistăm la un meci de categoria supergrea între BNR şi Ministerul de Finanţe. Măsurile nu se corelează, declaraţii şi previziuni diferite, cauzele şi efectele nu coincid.
După plecarea/debarcarea lui Ionuţ Popescu, relaţiile par a fi şi mai reci. Unii analişti au luat partea BNR, alţii pe a Ministerului de Finanţe. Departe de a fi un meci doar între doi jucători, dreptatea reprezintă aici o noţiune relativă, mai ales în contextul bâlbâielilor de ambele părţi. Dacă meciul va continua mult, nu ştiu să spun cine va câştiga. Dar ştiu cine va pierde: economia românească.
