Pensiile reprezintă o problemă atât socială, cât şi economică, iar această situaţie este valabilă în întreaga Uniune Europeană, şi nu numai. Schimbările indicilor demografici, sociali şi de sănătate a populaţiei, coroboraţi cu evoluţia economiei mondiale previzionează un viitor incert. Situaţia grea a pensionarilor din România în ultimele două decenii a indus deja o temere. Cu toate acestea, conform primelor semnale, puţini români iau în calcul o pensie privată. Motivele ţin în primul rând de nivelul de trai.
Până în prezent Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP) a autorizat o singură companie să administreze fonduri de pensii private, este vorba de ING Asigurări de Viaţă. Foarte curând se vor alătura acesteia alte două nume importante – Aviva şi Allianz, ale căror dosare se află aproape de finalizare. Ulterior sunt de aşteptat şi alte companii – atât autohtone, cât şi străine – să se alăture pe noua piaţă.
Cernerea valorilor
Conform proiectul normei privind autorizarea societăţii de pensii ca administrator al fondurilor de pensii facultative şi al unui fond de pensii administrat privat, societăţile de pensii constituite în baza Legii nr. 204/2006 privind pensiile private vor putea administra atât fonduri de pensii facultative, cât şi un singur fond de pensii administrat privat.
Capitalul social necesar desfăşurării activităţii de administrare va fi echivalentul în lei al sumei de 1,5 milioane euro, exclusiv pentru administrarea de fonduri de pensii facultative respectiv echivalentul în lei al sumei de 4 milioane euro, exclusiv pentru administrarea unui fond de pensii administrat privat. Desigur, autorizaţiile vor fi acordate separat, iar capitalul social minim pentru societăţile care optează pentru ambele sisteme va fi de minim 5,5 milioane euro.
Se încearcă, aşadar, o cernere a valorilor, pentru a fi evitate surprizele neplăcute, cu consecinţe grave asupra întregii pieţe. Aici este vorba de interesul României pe termen lung. Nu se poate merge la nesfârşit cu subvenţii pentru pensionari. Cu atât mai mult cu cât populaţia îmbătrâneşte, iar tendinţa europeană este de creştere a speranţei medii de viaţă.
În urmă cu circa 5 ani, când a fost promulgată actuala lege a pensiilor, speranţa medie de viaţă la bărbaţi în România era de 63 de ani, iar vârsta de pensionare de 65 de ani. Este adevărat că între timp speranţa medie de viaţă a crescut până la 66-67 de ani şi tendinţa se păstrează, dar, pe lângă concluziile tragi-comice care se pot trage de aici, este de remarcat pragmatismul celor care ne conduc, pentru că – fiţi siguri! – cunoşteau foarte bine aceste date.
Imaginea contează
Există largi categorii sociale care posedă un nivel scăzut de cunoştinţe financiare şi legislative. Pentru aceştia, dar nu numai, este necesară o campanie de informare. Este în interesul tuturor ca noul sistem să funcţioneze, iar “fătucile din presă” să nu apară cu reportajul vieţii despre cine ştie ce raţionament economic pe care nu l-au înţeles. După 15 ani de scandaluri în care au fost târâte, pe drept sau nu, bănci, fonduri de investiţii, fonduri mutuale sau societăţi de asigurare, sensibilitatea este încă ridicată.
În acest context mi se pare neinspirată limitarea perioadei de alegere a fondului de pensii la doar 4 luni (august-noiembrie 2007), cei care nu au optat urmând să fie distribuiţi aleatoriu. Contribuabilul îşi poate modifica opţiunea, dar operaţiunea îl va costa dacă va fi mai devreme de 2 ani.
Potrivit preşedintelui CSSPP Mircea Oancea, campania va demara cu spoturi la televiziunea publică în iulie-august, probabil pntru a mai creşte audienţa scăzută… În ceea ce priveşte publicitatea privată a societăţilor, acestora le este interzisă până când Comisia de Pensii le va acorda licenţa de administrare şi pe cea privind prospectul de emisiune al primului fond.
Având în vedere nivelul scăzut de informaţii existente azi, perioada de timp rămasă şi faptul că la startul sistemului practic nu vom şti mai mult decât scrie în prospectul de emisiune, putem aprecia încă de pe acum că societatea care va atrage cei mai mulţi contribuabili va fi… o agenţie de publicitate.
Viitorul sună bine
Sistemul a fost gândit să aibă o perioadă de tranziţie, nici nu se putea altfel, urmând ca în 2008 un procent de doar 2% din contribuţia de 9,5% la fondul de pensii să fie adresată fondurilor private, ulterior ajungându-se după 8 ani la 6% prin creşteri anuale de 0,5%.
Contribuţiile vor fi administrate în funcţie de strategia firmelor, urmând a fi investite acţiuni, obligaţiuni etc., evoluţia investiţiilor urmând să fie făcută publică la intervale de timp bine stabilite. Evident, în funcţie de rezultatele obţinute, contribuabilii se vor putea reorienta spre o altă societate. Angajaţii vor trebui să înţeleagă faptul că riscurile şi beneficiile sunt de regulă proporţionale, altfel se vor muta de la un fond la altul şi vor pierde comisioane peste comisioane. Pentru că vorbim de investiţii pe termen lung.
De aceea trebuie explicat că pensia nu va putea fi anticipată, depinzând de randamentul plasamentelor pe care le realizează administratorul fondului pe diferite pieţe de capital.
Sistemul de pensii şi BVB au nevoie unul de celălalt.
Avantajele vârstei
Tinerii până în 35 de ani vor contribui obligatoriu la sistemul de pensii administrate privat (Pilonul II), adică vor fi aproximativ 2,4 milioane de contribuabili. Pentru cei între 35 şi 45 de ani sistemul este opţional. În schimb, angajaţii de peste 45 de ani (dar nu mai mult de 52,5 ani) nu au voie să contribuie la Pilonul II, dar li se oferă posibilitatea de a opta pentru Pilonul III – pensia facultativă. Evident, aceştia pot folosi şi alte metode de a economisi bani albi pentru zile negre – de la acţiuni şi obligaţiuni până la fonduri mutuale şi asigurări de viaţă cu acumulare.
Având în vedere contribuţiile anuale plătite de toate categoriile de vârstă, alegerea acestor limite nu poate fi considerată subiectivă. Cu atât mai mult cu cât tinerii de până în 35 de ani vor asigura nivelul pensiilor celor de peste 52,5 ani.
În ceea ce priveşte limitarea deductibilităţii contribuţiilor la fondurile de pensii facultative la doar 200 de euro/an atât pentru angajat, cât şi pentru angajator, Mircea Oancea ne dă speranţe că este posibilă o majorare a deductibilităţii prin modificarea Codului Fiscal. Aceasta ar fi binevenită mai ales pentru cei care nu au multe opţiuni, iar vârsta de pensionare este tot mai aproape. Limitarea contribuţiei pentru pensia facultativă nu poate depăşi 15% din venitul brut, ca urmare nu putem vorbi de o avantajare nejustificată.
România anului 2007 trebuie să îşi respecte statutul de membru al Uniunii Europene, dar mai ales de ţară cu sisteme funcţionale, altfel episoade de genul fondului privat de pensii SAFI riscă să reapară. “Ţepe” de un asemenea nivel este greu de presupus că pot apărea, dar firme instabile financiar au dat peste cap sute de mii de oameni în ţări cu tradiţie de seriozitate precum Marea Britanie.
Până la urmă, falimentul este o situaţie care ţine de normalitatea unei economii de piaţă sănătoase. Noi trebuie să pornim cu dreptul nu doar de frica drobului de sare, ci mai ales datorită vechilor percepte care încă există atât în unele categorii de vârstă, cât – mai ales – în cadrul unor anumite categorii sociale.
Una peste alta, Ministerul Finanţelor Publice a punctat corect problema: sistemul privat de pensii trebuie să înceapă cât mai repede să funcţioneze pentru a echilibra raportul salariaţi-pensionari. Altfel, viitorul nu mai sună deloc bine.
