Mediul de afaceri în economia de piaţă este acel spaţiu economic creat pentru libera iniţiativă şi concurenţă, bazat pe o legislaţie simplă, transparentă şi stabilă.
Din păcate, programul de guvernare asumat de actuala Coaliţie nu ţine seama de aceste principii. El conţine, de asemenea, unele prevederi care, din punctul de vedere al Partidului Social-Democrat, sunt profund dăunătoare societăţii româneşti. Ne referim în special la reglementările vizând piaţa muncii, acolo unde intenţiile Guvernului sunt de natură să genereze o evoluţie în direcţia unui capitalism sălbatic care anulează, practic, orice şansă pentru cei săraci.
Potrivit surselor guvernamentale, reluate insistent de propaganda oficială, marile succese ale primelor 500 de zile de guvernare a Coaliţiei de centru-dreapta pot fi rezumate, în câteva cuvinte, prin creşteri ale investiţiilor străine directe, reduceri ale şomajului, creşterea consumului, o mare privatizare reuşită – cea a Băncii Comerciale Române. Aparent, sunt realizări notabile! În spatele lor se ascunde, însă, o perspectivă sumbră în ceea ce priveşte evoluţiile pe termen lung.
Aceeaşi perioadă de 500 de zile a consemnat o reducere a creşterii economice la jumătate – de la 8,3% în 2004, la 4,1% în 2005, cu perspectiva îndoielnică de creştere până la 4,5% în 2006; o creştere-record a deficitului comercial – la sfârşitul lunii februarie 2006 valoarea deficitului comercial a fost cu 55,9% mai mare decât cea înregistrată în aceeaşi perioadă a anului trecut; o accentuare a stării precare a sectorului IMM, văzut din ce în ce mai mult ca marele falimentar al integrării;
Creşterea economică a urmat, în mare măsură inerţial, cursul din 2004, dar a pierdut în special ca urmare a scăderii investiţiilor în domeniul public. Din păcate, acei factori care susţin în continuare creşterea economică nu pot avea, pe termen lung, o contribuţie durabilă, ba, dimpotrivă, ar putea submina economia naţională. Aceşti factori sunt: creşterea necontrolată a consumului – cu efect direct în creşterea importurilor şi implicit amplificarea deficitului comercial – şi facilitarea accesului marilor investitori străini, care însă nu pot suplini rolul şi importanţa agenţilor economici români. De asemenea, un cadru legislativ care se vrea simplificat, dar care, în esenţă, este incoerent, duce la nerespectarea principiilor şi obiectivelor asumate în capitolul 4, dedicat mediului de afaceri, din Programul de Guvernare.
Capitolul despre mediul de afaceri din Programul de Guvernare debutează cu o declaraţie de intenţii lăudabilă. Se spune că acest domeniu va fi sprijinit de o politică îndreptată către “susţinerea întreprinzătorilor privaţi şi stimularea liberei iniţiative”. În continuare, se afirmă că “este necesară înlăturarea obstacolelor din calea iniţiativei private”. Să vedem cum a procedat Guvernul, în mod practic, la îndeplinirea acestor deziderate.
Evoluţia principalilor indicatori macro-economici
* Produsul Intern Brut estimat pentru anul 2005 a fost de 287.186,3 milioane RON preţuri curente, în creştere – în termeni reali – cu 4,1% faţă de anul 2004.
* Investiţiile realizate în economie în anul 2005 au însumat 37.392,9 milioane RON,fiind în creştere, în termeni reali, cu 13,4% faţă de anul 2004. În acelaşi timp, volumul investiţiilor străine directe atrase în 2005 a înregistrat o creştere cu 27% faţă de 2004, respectiv 4,098 miliarde euro. Prima concluzie ce se poate trage din desfăşurarea acestor cifre este că de fapt doar investiţiile străine au înregistrat o creştere, în timp ce cuantumul celor autohtone a înregistrat un regres, care poate fi cuantificat tocmai în diferenţa dintre procentul investiţiilor străine şi procentul general de creştere a volumului investiţional.
* Investiţiile străine directe în luna ianuarie ale acestui an au fost de 699 milioane euro, cu 199% mai mult decât în perioada similară a anului trecut când s-au înregistrat 234 milioane euro.
* Creşterea economică din anul 2005 s-a înjumătăţit faţă de anul precedent, reuşind să atingă abia 4,1%, comparativ cu 8,3% în anul 2004.
* Productivitatea muncii în industrie a fost mai mare cu 5,2% în anul 2005 comparativ cu anul 2004. Creşterea este importantă, dar este mai slabă decât media înregistrată în anii anteriori, de 10-12%
* Deficitul de cont curent al balanţei de plăţi s-a ridicat în 2005 la 8,7% din PIB, comparativ cu 8,4%în 2004.
* Deficitul comercial în 2004 a fost de 5.323 milioane euro, în 2005 a crescut spectaculos la 7.806 milioane euro
* România a înregistrat în primele două luni ale acestui an un deficit comercial de 1,401 miliarde de euro, în creştere cu 55,9% faţă de perioada similară a anului trecut, pe fondul menţinerii unui ritm de creştere ridicat în cazul importurilor. Valoarea importurilor a urcat cu 29,9% în perioada ianuarie-februarie 2006, la 5,277 miliarde de euro, în timp ce exporturile au avansat cu 22,5%, la 3,874 miliarde de euro. În luna februarie, importurile s-au majorat cu 31,9%, la 2,857 miliarde de euro, iar exporturile au crescut cu 27,4%, la 2,1 miliarde de euro. De asemenea, 51,1% din exporturile aferente primelor două luni au fost definitive, iar 48,7% au fost exporturi de bunuri rezultate din perfecţionarea activă a unor bunuri importate temporar în scopul prelucrării (în lohn).
* Creşteri semnificative ale importurilor, de peste 43%, au fost consemnate la produsele minerale, mijloace şi materiale de transport. De asemenea, importurile din categoria maşini şi dispozitive mecanice; maşini, aparate şi echipamente electrice; aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul şi imaginile au crescut cu 34,5%. În cazul exporturilor, cele mai mari creşteri au fost la mijloace şi materiale de transport (+81,5%), produse minerale (+72,4%), maşini şi dispozitive mecanice (+41,8%). Ponderea exporturilor către ţările UE a fost de 69,2%, iar importurile din blocul comunitar au reprezentat 59,5% din total.
* O altă problemă o reprezintă politica de exporturi – principalul nostru partener economic în ceea ce priveşte exporturile este Italia, o ţară considerată a fi instabilă economic, un “bolnav” al Europei. Analiştii estimează că deficitul comercial va ajunge în acest an la 9% din PIB.
* Rata şomajului a cunoscut, într-adevăr, un proces de reducere semnificativă în 2005, faţă de 2004 – de la 6,8% a scăzut la 5,8%, însă de la începutul acestui an se poate constata din nou apariţia unui trend ascendent – ianuarie 6,2%, februarie 6,3%, martie 6,2%.
I. Relaxarea fiscală
Cota unică de impunere a venitului persoanelor fizice nu este în sine o măsură bună sau rea. Ea devine bună sau rea în funcţie de condiţiile economice şi de modul în care se aplică. După cum se ştie, în mandatul 2000-2004 şi Partidul Social-Democrat a luat în considerare eventualitatea aplicării acestei măsuri fiscale. Obiectivul principal avut în vedere, în general, la aplicarea acestei măsuri a fost scoaterea la suprafaţă a economiei subterane. Atingerea acestui obiectiv nu este însă posibilă doar prin simpla reducere a impozitului pe venit, mai ales în cazul unei economii fragile şi a unei populaţii majoritar sărace, aflate însă în contact cvasidirect cu realitatea prosperă a Uniunii Europene. Urmările aplicării cotei unice sunt discutate, pe larg, la capitolul privind finanţele publice. Vom sublinia aici doar latura care-i afectează direct pe întreprinzători şi contribuabili.
În primul rând, în condiţiile României, cota unică a generat o creştere severă a ingalităţii contribuabililor. Ea i-a avantajat pe cei foarte bagaţi, care au avut câştiguri personale considerabile, şi i-a dezavantajat pe cei săraci şi foarte săraci, care nu numai că nu au câştigat nimic, dar, în ansamblu, considerând şi creşterile de taxe şi impozite care au urmat, şi-au văzut diminuate veniturile nete.
Simultan, Guvernul a scăzut şi impozitul pe profit de la 25% la 16%. Fireşte, la prima vedere, e o măsură care stimulează întreprinderea privată. Analizând lucrurile mai în profunzime, constatăm că, de fapt, această măsură avantajează întreprinderile foarte mari şi, datorită introducerii celorlalte taxe şi impozite în cursul lui 2005, nu aduce nici un beneficiu întreprinderilor mici şi mijlocii.
Aducerea la suprafaţă a economiei subterane este un subiect pe care, astăzi, guvernanţii îl evită cu dibăcie. Deşi, în linii mari, se furnizează date oficiale potrivit cărora s-a lărgit baza de impunere, ceea ce înseamnă că o serie de întreprinderi au intrat în economia “albă”, totuşi numeroase relatări din presă arată că economia “gri” s-a divizat . Într-adevăr, în faţa unui guvern care dă cu o mână şi ia cu două, patronii preferă să rişte şi să menţină practica muncii la negru, practică pe care o agreează angajaţii săraci, cei care nu au nimic de câştigat de pe urma unei eventuale impozitări cu 16% a veniturilor. În ceea ce priveşte controalele, care ar fi trebuit să asigure componenta coercitivă a asanării economiei gri, ele au fost, în special la nivel local, doar măsuri de prigoană politică împotriva unor patroni care au sprijinit în campanie PSD-ul.
Un element aparent insesizabil, dar care va avea, pe termen lung, efecte deosebit de negative, a fost eliminarea facilităţilor fiscale destinate microîntreprinderilor. În acest mod, un mare număr de mici întreprinzători este, practic, obligat să migreze, din nou, în categoria salariaţilor – nota bene, a salariaţilor cu venituri mici şi foarte mici! Întrucât investiţiile, după cum vom vedea, sunt orientate către sectoare în general neproductive, cea mai mare parte a acestor viitori şomeri va îngroşa rândurile emigranţilor economici.
În fine, singura măsură pe care toată lumea a considerat-o benefică, şi anume reducerea contribuţiilor la fondurile sociale, nu este, deocamdată, pusă în practică.
(Continuare în numărul următor)
