Are România șansa de a beneficia de o viitoare piață de apărare europeană? Aceasta a fost întrebarea la care au dorit să răspundă participanții la seminarul “Noi soluții pentru apărarea europeană”, organizat de către eurodeputații Norica Nicolai (vicepreședintă a Subcomisiei de Securitate și Apărare) și Ioan Mircea Pașcu (vicepreședinte al Comisiei de Afaceri Externe).
Evenimentul organizat la Parlamentul European din Bruxelles a reușit să reunească în aceeași sală un număr important de specialiști din domeniul apărării, cu puțin timp înaintea Summit-ului organizat la Bruxelles pe tema apărării și securității europene, când sunt așteptate mai multe decizii strategice comune pe acest domeniu. Printre cei care s-au arătat în favoarea unirii eforturilor statelor membre pentru a aduna resursele și a împărți beneficiile în domeniul apărării au fost Rini Goos (Agenția Europeană de Apărare), Michael Gahler (eurodeputat, raportor al PE pe reforma industriei europene de apărare), Sorin Encuțescu (Guvernul României, consilier pe apărare al primului-ministru), Liviu Mureșan (Fundația Eurisc), Corneliu Dobrițoiu (șef al Comisiei de Apărare din Camera Deputaților), Dan Bordeianu (vicepreședinte al Comisiei de Apărare a Camerei Deputaților), Marius-Ioan Piso (Agenția Spațială Română) și Dumitru Prunariu (Asociația Exploratorilor Spațiului Cosmic). Dezbaterea din Parlamentul European s-a dorit și un semnal de alarmă, dat fiind că în acest moment de criză economică există deficite evidente în bugetelor naționale de apărare. Una dintre concluziile puse n evidebnță de cei ce au participat la dezbateri a fost aceea că șansa Europei de a revitaliza propriile ei industrii de apărare, în competiție cu firmele americane de renume din domeniu, constă în relansarea cercetării și inovației. În acest moment, jucătorii europeni nesemnificativi pe piața industriei de apărare sunt victime sigure ale marilor jucători americani.
Europarlamentarul PNL, Norica Nicolai:
«Viitorul industriilor noastre de apărare este cel
al companiilor mici și mijlocii și al soluțiilor de cercetare»
George Bogdan: Cum stau statele membre UE din Est la capitolul industriei de apărare?
Norica Nicolai: Avem trei mari jucători europeni pe piața industriei de apărare din Europa și multe ambiții. Una dintre ele este și dorința de a avea o politică comună europeană de apărare și securitate. Dar, acești trei mari jucători, care sunt esențiali pentru ca ambițiile noastre politice să fie viabile, traversează și ei o perioadă dificilă. Practic, în materie de industriei de apărare, avem două viteze. Una a zonei estice a Europei, din care face și noi parte. Această viteză a zonei estice a fost imprimată de o tradiție a viziunii de securitate și apărare diferită.
Toți am fost în Est membri ai Pactului de la Varșovia. Toți am fost în această zonă marcați de capacitatea industriei de apărare de tip sovietic, pe care am fost obligați să o preluăm. Unii am mai dezvoltat-o între timp, alții au distrus-o. Așa se face că, dacă înainte de 1989 eram competitori și jucători importanți pe piațele internaționale de produse militare, astăzi noile state membre ale Uniunii Europene, foste țări membre ale Tratatului de la Varșovia, nu mai reușesc să devină jucători majori sau măcar să își mențină rolul pe care l-au avut în urmă cu 20 de ani în acest domeniu al industriei de apărare. Cred că sunt foarte multe dificultăți. Unele țin de avansul tehnologic, altele care țin de tipurile de armament fabricat.
George Bogdan: Care sunt problemele semnalate în timpul dezbaterii privind industria de apărare din România?
Norica Nicolai: România trebuie să-şi restructureze în regim de urgenţă industria de apărare. Eu am spus în seminar că marea noastră problemă este trecerea de la un stil de armament, de la un anumit tip de capabilităţi, care încă ne mai creează probleme, pentru că puţină lume ştie că utilizând armament conceput în perioada sovietică. Noi, românii, avem o problemă cu licențele. Foarte mult armament pe care încă îl producem are la bază modele de tip sovietic. Aici intervin și drepturile de creație intelectuală și inovație. Suntem acuzaţi mereu de nerespectarea drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv pentru armele Kalaşnikov. Trebuie să le reglmentăm. Din păcate, noi nu avem o reglementare privind produsele militare. Alocăm preea puține resurse în cercetarea ți inovarea în acest domeniu. Toate aceste aspecte ne plasează în rolul de jucători prea puțin semnificativi pe piața industriei de apărare și victime sigure ale marilor jucători. Aceștia din urmă, din păcate, nu sunt întotdeauna europeni. Este greu să asiguri inter-operabilitatea când achizițiile de armament le faci din diverse spații și zone geografice. Sigur, o parte din statele membre ale UE sunt și țări membre ale NATO. Trebuie să respecte anumite tipuri de standarde și să menținem anumite tipuri de capabilități. Dar, cred că a sosit vremea să folosim aceste capabilități, împărtășite în interiorul Alianței, și pentru conceptul nostru comun de apărare.
George Bogdan Ce soluții ca firmele europene din domeniul produselor militare să devină competitive pe piețele internaționale?
Norica Nicolai Cred că una dintre soluțiile pe care le văd viabile în momentul de față ar fi o planificare strategică a industriilor de apărare la nivel european care să genereze cooperare regională sau cooperare bilaterală. Avem deja o tradiție în cooperarea bilaterală în ceea ce privește anumite sectoare ale industriei de apărare. Avem capacitatea de a coopera între noi pentrua deveni jucători cooperanți, pentru a ne integra în acest lanț al aprovizionării (supply channel) cu produse militare finite. Nu cred că deocamdată putem să visăm să devenim în 10-15 ani competitori de talia unor firme precum Finnmecanica, EADS sau Lockheed Martin. Viitorul industriilor noastre de apărare este cel al companiilor mici și mijlocii și, mai ales, al soluțiilor de cercetare. Putem crea produse de vârf cu utilizare duală (civilă și militară). În acest domeniu. Avem deja un anumit tip de experiență. Știți gulma din timpul României socialiste cu piesele furate de la așa-zisa fabrică de biciclete, piese pe care oricât de mult te căzneai să le montezi ca să devină bicicletă, tot pușcă mitralieră îți ieșea.
George Bogdan Pe când o Uniunea Europeană mai puternică și mai solidară în domeniul apărării?
Norica Nicolai În Europa, industria de apărare nu este un simplu business, ci este şi o chestiune primordial simbolică. Europa este un continent care a fost măcinat de conflicte și în care au dominat multă vreme marile ambiţii de securitate naţională. Dar, în momentul de faţă, Uniunea Europeană rămâne al treilea jucător global. Liderii statelor din interiorul UE ar trebui să înţeleagă că doar împreună această politică naţională se poate transforma într-una naţional-europeană. Dacă şefii de stat şi de guvern vor înţelege foarte clar că nişte bugete mici de apărare, cu care toate statele membre se confruntă, pot fi eficiente dacă sunt puse în proiecte comune şi în proiecte viabile şi dacă vor lăsa puţin orgoliile lor naţionale la o parte am putea avea decizii. Sunt însă destul de sceptică în ceea ce priveşte rezultatul. În materie de politică de apărare cei care vor mai multă Europă, ar trebui să își dorească și mai multă coerență și coordonare în domeniul unei politici europene comune de apărare și securitate. Trebuie să lanseze o strategie a lansării și susținerii de cabailități de apărare cruciale pentru o apărarea comună europeană. Acest deziderat nu mai este nici măcar o ambiție. A devenit deja o necesitate. Subiectul unor capabilități comune europene devine din ce în ce mai stringent, mai ales dacă privim la ceea ce se întâmplă în spațiul geopolitic actual. Flancul sudic al Uniunii Europene, flancul mediteranean, rămâne în momentul de față vulnerabil, neprotejat, în vecinătate și în interferență cu un spațiu geopolitic care nu este deloc stabil, și care ar putea crea probleme de orice natură. Există mari puteri europene care tratează cu un mare orgoliu național problematica industriei proprii de apărare. Dar soluția este coordonarea și împărtașirea responsabilităților și avantajelor între toate statele mmembre la acest capitol.
Directorul Agenției Europene de Apărare (European Defence Agency), Rini Goos: «Trebuie să ne cheltuim mai bine banii destinați apărării, pe baza principiului «pooling and sharing»
Rini Goos a devenit în februarie 2013 director general adjunct al Agenției Europene de Apărare. El a condus din 2001 -2012 deparrtamentul de înzestrare cu produse militare din cadrul ministerului olandez al afacerilor economice. Din 1997 până în anul 2001, Rini Goos fost atasat pe probleme economicre și militare la ambasada Olandei în Washington DC. Din 1993 până în 1997 a lucrat ca director de Relații Internaționale de la direcția generală de echipamente din ministerul olandez al apărării.
George Bogdan În statele membre ale UE au scăzut drastic bugetele de apărare. Cum rezistă industriile europene de apărare în aceste condiții?
Rini Goos Ştim cu toţii că bugetele apărării au scăzut în ultimii ani, aşa că va trebui să ne descurcăm cu ce avem. Dar trebuie să ne cheltuim banii mai bine şi să facem asta pe baza principiului «pooling and sharing» (punerii în comun a resurselor și a împărtășirii cu partenerii). Asta este din punctul de vedere al cererii. Dar şi din punctul de vedere al industriei trebuie să lucrăm mai eficient. Şi dacă în zilele de demult aveam conglomerate de producători de echipament original care aveau propriul lor lanţ de furnizare produse militare la nivel naţional trebuie acum să căutăm mai mult un lanţ de furnizare internaţional, european, în care fiecare să aibă o şansă de participare. Iar asta înseamnă că IMM-urile care sunt inovative, competitive, ar trebui să aibă loc la masa avantajelor de piață.
George Bogdan Ce ați dori ca liderii europeni să facă în viitoarea perioadă pentrua relansa industria europeană de apărare?
Rini Goos Mă aștept să văd două lucruri: progrese concrete într-un număr de proiecte şi organizarea regulată de reuniuni la cel mai înalt nivel pe această temă. În primul rând mă aştept la progrese concrete în patru proiecte – RPAS (Remotely Piloted Air Systems/Sisteme aeriene pilotate prin telecomandă), apărare cibernetică, realimentare aeriană şi sateliţi de comunicaţii militare. În al doilea rând, sper că şefii de stat şi de guvern vor avea întâlniri regulate pentru a analiza aceste teme şi sper că în maxim doi ani vor reveni pentru a vedea ce rezultate s-au obţinut şi să pregătească scena pentru ce se va întâmpla în viitor
Liviu Mureșan: «România trebuie să revină pe piața produselor militare, cu forțe proprii sau în parteneriat».
Liviu Mureşan este fondatorul şi preşedintele executiv al Fundaţiei EURISC – Institutul European pentru Risc, Securitate şi Managementul Comunicării și profesor asociat la Academia de Studii Economice din Bucureşti. A absolvit cursurile Colegiului de Apărare al NATO de la Roma şi cursurile Institutului de Înalte Studii de Apărare Naţională de la Paris. Liviu Mureşan a deţinut numeroase funcţii în structurile guvernamentale: consilier principal al Primului Ministru, consilier principal al Ministrului de Interne, Înalt Reprezentant al Guvernului român a Iniţiativei Anticorupţie a Pactului de Stabilitate (SPAI) şi a Iniţiativei Combatere a Crimei Organizate (SPOC). De asemenea, a fost şef adjunct al delegaţiei române la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.
George Bogdan: De cele mai multe ori credem că industria de apărare este un domeniu ermetic desprins de ritmul general al economiei. Acum observăm că ea este una din componenetel de bază ale sistemului economic național și, prin extensie, european. Cum să salvăm această componentă de impactul recesiunii?
Liviu Mureșan: Cred că trebuie să se dea o șansă industriilor de apărare din statele membre ale Uniunii Europene care au aderat în ultimele valuri. Este vorba de Polonia, Roânia și celelelate țări care au avut un potențial tehnologic, au avut o prezență remarcabilă pe piețele produselor militare. Aceste state se confruntă în ultima vreme cu niște probleme deosebite. Industria de apărare nu este percepută de publicul larg la dimensiunea ei reală. Nu vedem întotdeauna foarte exact complexitatea ei și implicațiile ei. Este o industrie de vârf, o industrie care generează ulterior pentru sectorul civil o serie întreagă de dezvoltări. Această problemă trebuie repusă pe tapet acum în noul cadru creat de structurile europene și în lumina unor norme comunitare care sunt în curs de redactare.
George Bogdan: S-a spus că industria de apărare din România ar trebui să se reinventeze pentru a putea supraviețui. Cum se poate întâmpla un astfel de reviriment?
Liviu Mureșan În cazul României, desigur, putem vorbi chiar de posibilitate reinventării industriei de apărare, atât cât a mai rămas din ea. Eforturile care s-au făcut în acest sens în actuala guvernare sunt de apreciat. Este prima dată după foarte mulți ani când s-a organizat o consultare largă și s-a elaborat o viziune pe următoarele decenii. Este o încercare de a identifica punctele tari pe care le mai avem în domniul indutriei de apărare, cu scopul de a crea noi unități de producție și de export în acest domeniu sensibil. Trebuie să menționez posibilitățile deosebite de colaborare pe care le are România cu țări cum ar fi Polonia. Polonezii au și ei o industriei de apărare puternică, reușind să impună o formulă de succes a unui parteneriat public-privat în domeniul acesta al industriilor de apărare și securitate. Această formulă poloneză poate fi un bun model și pentru noi. În același timp, România, cu acele puține capacități pe care le mai are, poate să revină pe piața produselor militare, cu forțe proprii sau în parteneriat, cu state din Uniunea Europeană, sau din ale părți ale lumii, astfel încât să oferim pentru perioada imediat următoare o șansă specialiștilor noștri și industriei apărării.
George Bogdan Care mai sunt punctele tari ale industriei românești de apărare?
Liviu Mureșan Noi am avut niște puncte tari în domeniul aviației, în sectoare calificate actualmente «dual use» (adică și civil și militar). Mă refer în special la cybersecurity. Un astfel de sector trebuie avut în vedere pentru desfășurări ulterioare. Factorul politic ar trebui să înțeleeagă că această colaborare cu industria de apărare trebuie să se facă firesc, așa cum fac și alte state. Ar trebui ca orice deplasare în străinătatea în vizite oficiale a unui înalt deminitar român (fie el președinte, sau premier) să se facă prin includerea în delegații a unor oameni de afaceri din domeniul apărării, să se încerce promovarea produselor noatre de vârf din acest sector pe piețele externe. Este suficient să vă ofer ca exemplu acest sistem extraordinar pe care l-am creat de scanare a avioanelor (Roboscann). Acest sistem a câștigat medalia de aur la salonul de inventică de la Geneva. Sunt produse de o noutate absolută care, prin ele însele, constituie cei mai buni ambasadori ai industriei noastre de apărare și securitate pe plan mondial. Piețele produselor militare cum sunt cele din Irak, Afganistan, din statele aparținând spațiului MENA (Middle East and North Africa) sau din Africa. Acestea sunt piețe pe care România a fost și înainte prezentă și care pot oferi niște șanse, dacă abordarea lor este corect pregătită. Pe aceste pițe am putea reveni în forță. România se află într-o situiație în care nu își mai poate permite să piardă oportunități pe care le avem acum în domeniul industriei de apărare și securitate.
