Liderii Alianţei PNL-PD vor să testeze la Cluj o formulă de coabitare dintre cele două partide, pe care o denumesc “prefuziune”. Este vorba de fapt de un soi de test prin care conducerile Partidului Democrat şi Partidului Naţional Liberal vor să vadă cum ar funcţiona o eventuală formaţiune politică rezultată în urma fuziunii dintre cele două grupări.
Experimentul politic ar urma să fie supravegheat atent de primarul din Cluj, Emil Boc, care este deopotrivă şi preşedinte al PD, precum şi copreşedinte al Alianţei PNL-PD. Posibilitatea testării prefuziunii a fost dezvăluită de viceprimarul din Cluj, Adrian Popa, cel care conduce organizaţia municipală a PNL. Practic, la nivel judeţean ar urma să aibă prioritate deciziile luate de consiliul de coordonare al Alianţei faţă de deciziile interne luate de conducerile celor două partide. Acest consiliu ar putea să aibă un singur lider, iar funcţia de preşedinte ar putea să fie ocupată, prin rotaţie, timp de şase luni, de către liderii filialelor judeţene ale celor două partide. Este vorba de preşedintele Consiliului Judeţean, Marius Nicoară de la PNL, şi de deputatul Daniel Buda, de la PD.
Relaţii bune de la alegerile locale
Conducerea Alianţei vrea să realizeze acest experiment la Cluj deoarece în judeţ relaţiile dintre cele două partide de guvernământ sunt mai bune decât oriunde în altă parte. Clujul a fost singurul judeţ în care la alegerile locale PNL şi PD au format liste comune de candidaţi. Iar această mutare s-a dovedit un succes. Candidaţii Alianţei au câştigat primăriile tuturor oraşelor din judeţ, cu excepţia Câmpiei Turzii, unde alegerile au fost câştigate de Ioan Vasinca, un fost consilier local PD trecut la PSD. În unele cazuri, candidaţii Alianţei au câştigat în oraşe care fuseseră transformate în adevărate fiefuri ale altor partide. De pildă, la Cluj-Napoca, Emil Boc l-a învins atât pe fostul primar, secretarul general al PRM, Gheorghe Funar, cel care conducea oraşul de 12 ani, precum şi pe fostul vicepremier Ioan Rus, propulsat în cursa pentru Primărie de către partidul de la guvernare de atunci, PSD. La Turda, Tudor Ştefănie de la PD a pus capăt unei domnii de 12 ani a fostului primar PSD Virgil Blasiu.
Şi tot la Cluj a fost testată coaliţia dintre Alianţa PNL-PD şi UDMR. La alegerile locale, UDMR a mers pe mâna PSD. Candidatul PSD pentru funcţia de primar al Clujului, Ioan Rus, a fost prezentat drept candidatul UDMR şi i s-a făcut o campanie intensă în sânul comunităţii maghiare. Mai în glumă, mai în serios, fostul preşedinte al UDMR Cluj, deputatul Sandor Konya-Hamar, îi maghiarizase numele lui Ioan Rus în Orosz Janos. Fostul vicepremier a fost fotografiat mâncând gulaş şi purtând pe cap o şepcuţă cu însemnele UDMR. Numai că victoria lui Emil Boc în cursa pentru Primărie a schimbat datele problemei. Reprezentanţii PD au renunţat la un post de vicepreşedinte la Consiliul Judeţean pentru ca Alianţa să poată face UDMR o ofertă care nu a putut fi refuzată de conducătorii Uniunii Democrate a Maghiarilor din România. Astfel, UDMR a primit un post de viceprimar în Cluj-Napoca şi cele două funcţii de vicepreşedinte la Consiliul Judeţean. PSD, care avea un număr egal de consilieri cu cel al Alianţei, oferise UDMR doar un post de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, precum şi o serie de funcţii de viceprimari în comune controlate de consilierii locali din fostul partid de guvernământ. Ruperea protocolului cu PSD i-a iritat în egală măsură pe politicienii social-democraţi, care au trecut la Cluj la un discurs politic cu accente naţionaliste, şi pe membrii conducerii centrale a UDMR, care la vremea respectivă avea semnat un protocol politic la nivel naţional cu PSD.
Mariajul politic din interes realizat între Alianţa PNL-PD şi UDMR a funcţionat însă ireproşabil până acum. Reprezentanţii UDMR au susţinut fără rezerve toate proiectele iniţiate de Alianţă, iar acest lucru a încurajat conducerea centrală a Uniunii Democrate a Maghiarilor în momentul în care a decis, după alegerile generale, să intre în Guvernul condus de Călin Popescu Tăriceanu, în ciuda promisiunilor că UDMR se va alia cu PSD.
Mihail Hărdău a pus A.D.A. mai presus de funcţiile promise
De fapt, alegerile generale au reprezentat un alt moment delicat din convieţuirea PD cu PNL. Reprezentanţii PD au acceptat să cedeze un fotoliu de parlamentar în beneficiul liberalilor. Dacă în perioada în care se afla în opoziţie, PD avea un senator şi un deputat, după ce a ajuns la putere, PD a rămas cu un singur deputat. Liberalii în schimb au obţinut în noiembrie 2004 un mandat de senator şi două de deputat.
Democraţii aveau însă să fie răsplătiţi după formarea Guvernului. Postul de prefect a revenit PD, iar cel de subprefect PNL, chiar dacă acum, teoretic, prefectul şi subprefectul au devenit persoane neutre din punct de vedere politic. Primul prefect PD al Clujului a fost numit preşedintele organizaţiei municipale a Partidului Democrat, Mihail Hărdău. Acesta era de fapt cel care renunţase în vara anului 2004 la postul de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, iar în toamna aceluiaşi an la prima poziţie de pe lista candidaţilor Alianţei pentru Senat. După demisia ministrului Educaţiei şi Cercetării Mircea Miclea, Mihail Hărdău a preluat acest portofoliu ministerial, iar postul de prefect i-a revenit finului primarului Emil Boc, avocatul Alin Tişe.
Clujul, epicentrul mişcărilor din culisele celor două partide
Toată această istorie a arătat că bătălia purtată în comun la alegerile locale a cimentat relaţiile dintre cele două partide din Alianţă într-o asemenea măsură încât lideri marcanţi ai PNL şi ai PD au fost în măsură să renunţe la funcţiile promise pentru câştigarea competiţiei în faţa PSD şi PRM. Un alt lucru care nu trebuie uitat este faptul că organizaţiile clujene ale PD şi PNL au acţionat până acum în calitate de catalizatori în partidele lor. De pildă, liberalii clujeni au fost cei care au iniţiat mişcarea politică ce l-a propulsat pe Theodor Stolojan în fruntea PNL. Ei au organizat în staţiunea Beliş din Cluj întâlnirea liderilor filialelor PNL din Transilvania şi Moldova, care au decis să-l susţină pe fostul premier în competiţia pentru şefia partidului. Un lucru asemănător s-a produs şi înaintea ultimului congres PNL, care a legitimat preluarea puterii în partid de către actualul prim-ministru, Călin Popescu Tăriceanu. Liderii liberalilor ardeleni s-au întrunit la Cluj, la Hotelul Rimini, unde au adoptat o rezoluţie prin care susţineau cu toţii candidatura premierului la funcţia de preşedinte al partidului.
În cazul PD, lucrurile au fost asemănătoare. După dezastrul politic din vara anului 2000, când în urma alegerilor locale PD nu a reuşit să intre în Consiliul Local, şefia filialei judeţene a fost preluată de un politician relativ necunoscut. Era un lector universitar de la Facultatea de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai, angajat pe post de consilier al deputatului de atunci Iuliu Păcurariu. Numele său este Emil Boc. El a reuşit să redreseze partidul şi a devenit deputat, în timp ce fostul său şef Iuliu Păcurariu a devenit senator. Emil Boc a fost unul dintre cei care au susţinut candidatura fostului ministru al Transporturilor, Traian Băsescu, la şefia PD, iar, ca urmare a acestui pas, a devenit vicepreşedinte. În condiţiile în care preşedintele PD, Traian Băsescu, era prins în războiul de gherilă din Consiliul General al Bucureştiului, pe plan parlamentar Emil Boc a devenit principalul purtător de mesaj al PD, în dauna unor politicieni mult mai experimentaţi decât el. Ulterior, Emil Boc a devenit preşedinte executiv al PD, iar după alegerea lui Traian Băsescu în funcţia de preşedinte al României, a preluat funcţia de preşedinte al Partidului Democrat. După instalarea sa în funcţie, Emil Boc a produs o serie de schimbări. Pentru prima dată, au fost organizate întruniri regionale ale PD. Prima a avut loc la Cluj. Şi tot Clujul împarte cu Bucureştiul sarcina de a organiza întâlniri ale membrilor conducerii extinse a partidului. Aşa că nu este întâmplător faptul că în data de 30 noiembrie 2005, preşedinţii PNL şi PD, Călin Popescu Tăriceanu şi Emil Boc, au anunţat la Cluj că la alegerile pentru Parlamentul European, cele două formaţiuni vor merge pe liste comune. Era primul semn că se apropie de final criza de creştere a Alianţei şi, totodată, primul pas pe drumul spre fuziune.
