A face politică cu bani puţini sau deloc nu se mai poartă. Această realitate a devenit valabilă nu numai în ţări cu o solidă tradiţie democratică, unde controlul societăţii civile şi al instituţiilor financiare este foarte strict (amintim doar că ultimele alegeri prezidenţiale americane au fost cele mai scumpe din istoria Statelor Unite), iar “ingineriile financiare” sunt foarte greu de realizat, ci şi în statele din fostul lagăr comunist.
Din acest punct de vedere, Rusia nu face excepţie, în pofida stării ei economice. Într-o ţară a cărei economie aminteşte de anii zastoiei (stagnării) brejneviste, sistemul politic pare să fie o întreprindere de succes.
Partide bogate, partide sărace
Recent, Servicul Federal de Evidenţă de pe lângă Ministerul de Justiţie al Federaţiei Ruse a dat publicităţii un raport privind situaţia financiară pe anul financiar trecut şi pe cel în curs a partidelor politice şi organizaţiilor de masă care activează pe scena politică rusă. Raportul a fost publicat ca urmare a faptului că zece formaţiuni politice fuseseră regulat avertizate ca urmare a faptului că nu comunicaseră la timp informaţii legate de situaţia lor financiar-contabilă.
Concluzia care se desprinde din raportul întocmit de instituţia sus-amintită este că, în ultimul an şi jumătate, formaţiunile politice ruseşti au cam pierdut din greutatea lor… financiară. Evident, ca de fiecare dată, există şi excepţii, în cazul de faţă aceasta numindu-se Partidul “Rusia Unită” (Edinaia Rosia) – sau partidul puterii, care în accepţiunea occidentală a termenului ar fi partidul de guvernământ -, al cărui buget în perioada 2004-2005 fost de 915 milioane de ruble (31,5 milioane de dolari), cu puţin mai mic decât cel din 2003-2004 (1,17 miliarde de ruble, adică 40,3 milioane de dolari). Partidele de orientare liberală se pare că au sărăcit cel mai mult. Uniunea Forţelor de Dreapta (Soiuz Pravâh Sil), condusă de Boris Nemţov, a avut un buget de numai 49 milioane de ruble (1,6 milioane de dolari), în timp ce “averea” formaţiunii lui Grigori Iavlinski, “Mărul” (Iabloko), a fost de 42 milioane de ruble (1,4 milioane de ruble). Nu atât de sărace ca reprezentantele dreptei ruse, dar mult mai puţin bogate decât partidul preşedintelui Putin sunt fostul Partid Comunist al Federaţiei Ruse (Kommunisticeskaia Partia Rosiskoi Federaţii), condus de Ghenadi Ziuganov, care, anul trecut, a avut în vistierie 73,7 milioane de ruble (2,5 milioane de dolari), şi Partidul Liberal-Democrat al Rusiei (Liberal Democraticeskaia Partia Rosi), condus de Vladimir Jirinovski, care s-a dovedit a fi un pic mai bogat decât Partidul Comunist cu cele 91 milioane de ruble (3,13 milioane de dolari) din “puşculiţa” sa. Un caz aparte îl constituie, după părerea noastră, Partidul Vieţii (Partia Jizni), condus de actualul preşedinte al Consiliului Federaţiei (Camera superioară a Parlamentului rus), Serghei Mironov, care, fără să fie unul din partidele cu greutate din viaţa politică rusă, se numără printre cele bogate, devansând bine Partidul Comunist (a doua mare forţă politică a Rusiei) şi Partidul Liberal-Democrat (care la ultimele alegeri a ocupat locul 3, adunând 7,5% din voturi). Averea sa este de 136 milioane de ruble (4,6 milioane de dolari). Evident că, pe lângă partidele mai sus amintite, există şi formaţiuni politice cu bugete arhimodeste. Este cazul Partidului Muncii (Partia Truda), care a reuşit să supravieţuiască cu numai 360.000 de ruble (12.413 dolari).
Donaţii de la Fundaţia “Coarnele şi copitele”
Sursa de finanţare a partidelor politice ruseşti o reprezintă nu atât finanţarea venită din partea statului sau sumele strânse din cotizaţiile membrilor de partid, ci donaţiile provenite de la cetăţeni şi diverse organizaţii. Singurul partid care se abate de la această regulă este Partidul Comunist, care, pe lângă cele 8 milioane de ruble (275.862 dolari) primite de la stat, a mai strâns din cotizaţii 24,6 milioane de ruble (848.275 dolari). Suma cumulată, primită de la bugetul de stat şi provenită din cotizaţii, o depăşeşte pe cea adunată de partidul lui Ghenadi Ziuganov din donaţii: 26,4 milioane de ruble, adică 910.344 dolari. Felul în care se fac donaţii este destul de curios: ele sunt constituite, în marea lor majoritate, din totalitatea depunerilor cu o valoare cuprinsă între 50-100 de ruble (1,7-3,44 dolari), deşi au existat persoane care s-au arătat dispuse să doneze şi 1 milion de ruble (34.482 dolari). Evident, partidul puterii, Edinaia Rosia, care a avut cei mai mulţi astfel de donatori, a avut şi câştigurile cele mai mari: 157 milioane de ruble (5,41 milioane dolari). În schimb, de la persoane juridice, Edinaia Rosia a adunat 713 milioane de ruble (24,58 milioane dolari).
Toate partidele îşi declară destul de vag sursele de finanţare: în calitate de donatori apar tot felul de fundaţii şi organizaţii, cele mai multe dintre ele special create pentru aceasta (un caz curios şi pentru cetăţenii ruşi şi care s-a constituit într-o excelentă sursă de inspiraţie pentru umoriştii şi caricaturiştii ruşi este Fundaţia “Roga i kopâta”/”Coarnele şi copitele”), precum şi companii. În acest fel e mai simplu deoarece donaţiile individuale sunt limitate la 1 milion de ruble, în timp ce o persoană juridică poate aduce în vistieria partidului 10 milioane ruble (344.827 dolari). De exemplu, partidul lui Grigori Iavlinski recurge la serviciile unor organizaţii al căror obiect de activitate merge de la “apărarea pădurilor de incendii” până la “instruirea profesională a tinerilor specialişti”. Colegul de eşichier politic al lui G. Iavlinski, Boris Nemţov, preferă finanţarea provenită de la fundaţii, în special cele care se ocupă de iniţiativele democratice. Finanţări provenite de la companii sau firme reale se întâlnesc destul de rar. Este cazul Băncii Peresvet, care a donat partidului puterii 10 milioane de ruble, şi al companiei Rostelekom, ce a finanţat Partidul Vieţii cu 6 milioane de ruble. Oricum, dintre toate partidele existente în Rusia, doar Edinaia Rosia beneficiază de o reţea de colectare de fonduri la nivel federal: partidul condus de speakerul Dumei de Stat, Boris Grâzlov, având, în fiecare regiune, câte o fundaţie pentru susţinerea partidului, prin intermediul cărora trec toate sumele primite de la diverşii donatori. În privinţa originii acestor sume, legea electorală rusă nu prevede explicaţii clare.
Firma “Partidul”
Cheltuielile partidelor oferă o imagine destul de interesantă. De exemplu, Partidul Liberal-Democrat (Vladimir Jirinovski) a cheltuit cea mai mare parte a fondurilor pentru campania electorală şi pentru propagandă. Pentru salariile conducerii de partid s-au cheltuit doar 672.000 de ruble (23.172 de dolari), iar pentru manifestările organizate de partid (doar două conferinţe), suma este, realmente, derizorie: 800 de ruble (27 de dolari). În schimb, în prezidenţiabilul partidului, Viktor Malâşkin, au fost investite nici mai mult, nici mai puţin de 20 de milioane de ruble (689.655 de dolari), bani care l-au ajutat să dobândească doar 2,5% din voturi. Spre comparaţie, Serghei Mironov a cheltuit de două ori mai puţin, iar Nikolai Haritonov (prezidenţiabilul Partidului Comunist) cu mult mai puţin (1 milion de ruble). În acelaşi timp, Edinaia Rosia a cheltuit pentru conducerea partidului 209 milioane de ruble (7.206.896 de dolari), de zece ori mai mult decât pentru pregătirea şi desfăşurarea alegerilor. În pofida sumei mici cheltuite pentru alegerile parlamentare, acest lucru nu a împiedicat partidul să obţină o majoritate mai mult decât confortabilă.
Potrivit situaţiilor contabile prezentate de partidele politice ruseşti, relaţiile lor cu donatorii se înscriu în limitele legii. În pofida faptului că nici una dintre formaţiunile politice nu are datorii, ne putem permite să concluzionăm că viaţa politică rusă este, de departe, alături de industria petrolieră şi cea energetică, unul din sectoarele ruseşti cele mai profitabile.
Publicat în : Politica externa de la numărul 29
