În ultima perioadă, autorităţile de la Moscova au acordat o atenţie sporită situaţiei demografice a ţării. Societatea civilă nu s-a lăsat nici ea mai prejos şi a răspuns iniţiativelor puterii prin organizarea de mese rotunde consacrate “catastrofei demografice” cu care se confruntă Rusia din 1991 încoace.
Date sumbre
Potrivit unui raport al Naţiunilor Unite, intitulat “Populaţia lumii în anul 2004”, Rusia, începând din 2001, a rămas, în mod vizibil, în urma grupului celor mai dezvoltate ţări ale lumii, privind speranţa de viaţă. Bărbaţii ruşi trăiesc cu 15-19 ani mai puţin, iar femeile cu 7-12 ani decât populaţia statelor dezvoltate ale lumii. Mortalitatea infantilă este de două ori mai mare în rândul copiilor ruşi cu vârsta de până la 5 ani, mortalitatea la nivelul bărbaţilor apţi de muncă de 10 ori (!), în timp ce în rândul femeilor, de 4 ori; bărbaţii ruşi mor mai devreme cu 13 ani decât femeile ruse, în timp ce în majoritatea statelor europene această diferenţă este de 4 ani. Şi pentru ca statistica să fie completă, potrivit datelor ultimului recensământ al populaţiei, efectuat în perioada octombrie-decembrie 2003, raportul bărbaţi/femei este de 10 la 1 în favoarea celor din urmă, la o populaţie de 148 de milioane de locuitori.
Demografii ruşi au identificat două cauze principale, care se află la originea acestei statistici “negre”.
Prima este alcoolul şi calitatea sa. În prima jumătate a anilor ’90 vânzarea băuturilor spirtoase pe cap de locuitor a crescut de două ori, cota acestora în structura consumului de băuturi alcoolice crescând de trei ori. În acelaşi timp, procentul băuturilor alcoolice de slabă calitate (adică al celor contrafăcute) este de 38%. Din aceste motive, mortalitatea prin otrăvire cu alcool (spirt) a crescut în această perioadă de 2-3 ori, iar tendinţele din ultimii ani nu oferă un motiv de optimism din acest punct de vedere.
A doua cauză a înaltei rate a mortalităţii, mai ales în rândul persoanelor tinere, este degradarea sistemului de sănătate. Potrivit unor statistici, realizate de Centrul Levada de analiză sociologică, din acest punct de vedere, Rusia s-a “întors” în timp, mai precis la indicatorii din anul 1994.
În pofida unei uşoare creşteri manifestate în ultimii trei ani, rata natalităţii este departe de graniţa asigurării unei reproduceri constante a populaţiei. Pentru asigurarea unei creşteri 0 a populaţiei (adică a atingerii unui echilibru între natalitate şi mortalite), ar fi necesar un coeficient al natalităţii cu o valoare cuprinsă între 2,11-2,15, în timp ce în Rusia, astăzi, el este de doar 1,32. Dacă populaţia din marile aglomerări urbane (Moscova, Sankt Petersburg) creşte constant, depăşind acest indicator, nu acelaşi lucru se poate spune despre zonele rurale, unde nivelul de trai scăzut şi alcoolismul fac ravagii în rândul populaţiei tinere.
Naşteţi mai mult şi muriţi mai târziu!
Parcă pentru a dori să arate gravitatea situaţiei, preşedintele Vladimir Putin a acordat o atenţie specială acestei probleme în discursul său anual în faţa camerelor reunite ale Parlamentului rus, discurs ţinut la 25 aprilie a.c. Cu acel prilej, Vladimir Putin – pentru care deja de un an de zile problema demografică se află pe lista priorităţilor – a declarat: “Nu ne putem împăca cu faptul că femeile ruse trăiesc mai puţin cu 10 ani, iar bărbaţii cu 16 ani mai puţin în raport cu populaţia din statele Europei Occidentale. În ţară există tot mai multe familii care au doar un singur copil. De aceea, consider că sporirea populaţiei trebuie să fie însoţită de o strategie foarte bine gândită în privinţa politicii imigraţiei.” Este pentru prima dată, în comparaţie cu discursurile din anii precedenţi, când preşedintele Putin nu numai că nu s-a mulţumit să considere problema demografică a fi îngrijorătoare, ci a şi oferit o serie de sugestii privind rezolvarea ei.
În ceea ce priveşte sporirea natalităţii, considerăm că o astfel de iniţiativă are un caracter general şi nu poate avea rezultate semnificative. Nu au fost adoptate măsuri privind sporirea veniturilor medicilor, a fondurilor alocate instituţiilor din domeniul sănătăţii şi luptei împotriva unor maladii – cum ar fi SIDA, care în Rusia face ravagii. De asemenea, nu au fost sporite alocaţiile pentru copii, măsură care, departe de a fi efectivă, s-ar înscrie într-o logică a campaniei pentru crearea unor condiţii privind sporirea populaţiei. Din păcate, în acest moment, bugetul Federaţiei Ruse nu poate finanţa astfel de cheltuieli, iar, pentru a face rost de fondurile necesare, autorităţile au propus introducerea unui impozit cuplurilor fără copii. O astfel de iniţiativă seamănă foarte mult cu o măsură aproape identică adoptată în perioada Brejnev, care însă atunci a fost destul de rapid anulată, autorităţile sovietice realizând că nu vor apărea efecte pozitive. Singurele rezultate palpabile obţinute de pe urma acestei măsuri au fost anecdotele, în timp ce natalitatea a continuat să scadă.
Oamenilor de afaceri, autorităţile le-au sugerat o variantă de sprijinire a creşterii natalităţii: să ofere salarii mai mari acelor lucrători care au copii mai mulţi. Însă legile economiei de piaţă şi-au spus cuvântul, angajatorii fie refuzând să mai angajeze astfel de oameni, fie angajându-i, dar oferindu-le funcţii mai puţin remunerate, tocmai pentru ca alocaţia pentru copii să fie mai redusă.
Mai mult, anumiţi reprezentanţi ai puterii din Rusia de astăzi consideră că, doar implorându-le pe femeile ruse să nască, nivelul populaţiei ar putea creşte peste 40 de ani nu cu 100 de milioane, ci cu 250 de milioane. “Naşteţi mai mult şi muriţi mai târziu!” pare a fi sfatul dat de autorităţi unei populaţii, din care 35% – potrivit statisticilor oficiale – trăieşte la limita sărăciei.
Toate acestea nu fac decât să ilustreze lipsa de soluţii a actualei echipe de la Kremlin, ca de altfel şi a guvernelor din perioada Boris Elţin.
Calvarul imigranţilor
Referitor la politica în domeniul imigraţiei, aceasta nu s-a schimbat deloc. Şi nici nu sunt şanse să se schimbe foarte rapid atâta timp cât ea va rămâne în competenţa Ministerului de Interne pentru care imigranţii reprezintă, mai degrabă, fie o sursă de dureri de cap, fie o sursă de îmbogăţire (prin perceperea de “taxe” pentru obţinerea vizei de flotant sau a cetăţeniei ruseşti). Dacă nu se va promova o politică de atragere a imigranţilor în Rusia, mai ales în zonele “interesante” din punct de vedere economic, nu se vor dobândi rezultate semnificative. Astfel de programe, privind dezvoltarea acestor regiuni au mai existat în trecut: programul iniţiat de premierul Piotr Stolâpin, în perioada 1906-1911 (întrerupt de moartea tragică a acestuia, în urma unui asasinat), şi, bineînţeles, programul stalinist, însă Gulagul a costat mult prea multe vieţi omeneşti, iar efectele lui sunt resimţite de societatea rusă şi astăzi.
În sfârşit, echipa de la Kremlin nu ar trebui să neglijeze concurenţa care există în domeniul atragerii populaţiei de către alte ţări, acestea oferind noilor veniţi condiţii de muncă şi viaţă mai atractive decât poate oferi Rusia în acest moment.
“Orice politică ar adopta actuala putere, acest lucru trebuie să se întâmple cât mai rapid cu putinţă pentru că indicii demografici scad cu fiecare zi. În caz contrar, peste cinci ani rezolvarea situaţiei va fi mult mai dificilă şi va costa statul rus mult mai scump”, afirmă Valeri Ilizarov, şeful Centrului pentru studierea problemelor populaţiei din cadrul Facultăţii de Economie a Universităţii de Stat “Mihail Lomonosov” din Moscova. Din păcate pentru actuala administraţie de la Kremlin, statisticile îl confirmă pe deplin pe specialistul rus.
Publicat în : Politica externa de la numărul 26
