O putere militara si mai nou spatiala, China nu uita nici un amanunt în ofensiva înspre cucerirea lumii. Marile concerne care investesc în ultima mare putere comunista pleaca dezamagite dupa ce chinezii le-au copiat afacerile.În plan politic, Pekinul a obtinut concesii importante din partea Washingtonului si Berlinului în privinta Taiwanului, promitând în schimb “implicarea” în criza rachetelor din Coreea de Nord.
Dar ofensiva chineza nu se opreste aici. Site-urile internet din aceasta tara cuceresc bursele americane. Iar previziunile specialistilor arata ca în câteva zeci de ani, China va fi o supraputere economica. Ramâne de vazut daca comunistii chinezi vor ramâne la putere si, mai ales, daca nu vor sa cucereasca si lumea.
Spre cucerirea spatiului
Lansarea satelitului “Nava divina” de catre China a creat frisoane în multe capitale ale lumii, chiar daca oficial nu a fost luata nici o pozitie din partea cancelariilor occidentale. În schimb, presa internationala nu se sfieste sa vorbeasca de pericolul unei înarmari periculoase a Chinei. Cotidianul francez “Le Figaro” a conchis, poate cel mai bine, situatia: “China Ťse miscať, se modernizeaza, se reformeaza, impresioneaza. Dar, atentie la iluziile create în mod savant de catre ideologia actuala. Pentru a se apara mai bine sau pentru a ataca doreste Beijingul sa scruteze cerurile, asa cum Washingtonul si Moscova o faceau în perioada Razboiului Rece. Misiunea taikonautului sau consta, în primul rând, în a transmite informatii cu caracter militar. Satelitul sau, purtând foarte neinspiratul nume “Nava divina” nu a fost lansat pentru progresul umanitatii.
Puterea militara nr.1 în Asia–
“În strainatate multe persoane mimeaza în public faptul ca se bucura de avântul Chinei simbolizat de plasarea pe orbita a primului taikonaut. Dar, în particular, se nelinistesc tot atât de mult”, spune la rândul sau cotidianul “Le Monde”, comentând ofensiva chineza în spatiu, dar si dezvoltarea sistemului militar al ultimei mari puteri comuniste.
Japonia, care se simte în pericol din cauza crizei nucleare nord-coreene, se pregateste sa fuzioneze, într-una singura, diversele sale agentii spatiale. “China se afirma ca puterea militara “numarul unu” în Asia”, explica analistul militar Tetsuo Maeda, iar lansarea satelitului “Shenzhou” precipita deja programul japonez de aparare antiracheta.
India, la rândul sau, a accelerat si ea de curând programul sau de lansatori. Obiectivul marturisit de premierul indian Vajpayee este o misiune lunara, fara echipaj uman la bord, cel mai târziu în anul 2008.
“Daca unul din motivele cele mai presante ale programului “Shenzhou” este obtinerea prestigiului politic, eforturile depuse pentru zboruri cu echipaj uman vor contribui aproape sigur la întarirea arsenalului militar spatial al Chinei pâna în 2010-2020″, avertizeaza Pentagonul în raportul sau pe 2003 asupra capacitatilor militare ale Beijingului. “Trimiterea unui om în spatiul cosmic nu este o performanta militara în sine. În schimb, ceea ce are o semnificatie în materie de aparare tine mai mult de caracteristicile si de capacitatile lansatorului care a contribuit la operatiune. Iar, din acest punct de vedere, chinezii, combinând ambitiile lor comerciale si militare, promoveaza direct conceptia unor vectori ale caror tehnologii sa corespunda misiunilor”, scrie cotidianul “Le Monde”.
În 2009, Beijingul ar putea plasa în spatiu statii de observatie militara si arme antisatelit
Potrivit serviciilor occidentale de informatii, China ar putea detine, pâna în 2008-2009,lansatori din familia “Marsul cel Lung” susceptibilli de a transporta încarcaturi de 25 de tone pe orbita joasa sau de 14 tone, pe orbita geostationara, cu care sa plaseze pe orbita, de exemplu, statii de observatie, cu aplicatie duala, stiintifica si militara, sau arme antisatelit. Dispunând de rachete cu propulsie solida, China ar putea pune la punct, pâna în 2010-2015, niste vectori realmente intercontinentali – o suta potrivit previziunilor aceleasi surse – care sa fie capabili sa dejoace un eventual “scut” antiracheta acolo unde ar fi desfasurat.
În prezent, China detine în principal 20 de rachete Dongfeng DF-5A cu carburant lichid, cu o raza de 12000-13000 de kilometri si încarcaturi de 3-5 megatone (de 150-200 de ori puterea bombei de la Hiroshima) si 50 de rachete DF-21 cu propulsie solida, cu focoase de 200-300 kilotone (de 10-15 ori puterea bombei de la Hiroshima), care pot lovi Japonia, Filipine, Vietnamul, Coreea de Sud, Extremul Orient rus, India si Taiwanul. Perspectiva unor rachete chineze de mare putere, în 2010-2015, va relansa, îndeosebi în Japonia, Coreea de Sud si Taiwan, dezbaterea în favoarea instalarii în aceste tari a unei aparari antiracheta care sa fie asociata americanilor.
“Daca este un succes, zborul pe orbita al “Navei divine” va deservi în mod util propaganda Beijingului. Cu dubla destinatie: populatia chineza si comunitatea internationala. Prins între ciocan si nicovala, primul destinatar stie sa se multumeasca cu putin. Cu atât mai mult cu cât comunitea internationala, fascinata si înspaimântata în acelasi timp de capacitatile chineze, nu pierde nici o ocazie de a-i flata conducatorii. Ea le asterne covorul rosu invitându-i în Organizatia Mondiala a Comertului sau permitându-le sa gazduiasca Jocurile Olimpice din 2008. Magulit în sensul unor interese reciproce bine întelese de Occident, regimul chinez doreste nespus de mult sa figureze în clubul celor mari ai acestei lumi”, este concluzia unui comentariu publicat de cotidianul “Le Figaro”.
China bulverseaza economia mondiala
Aparitia brusca a Chinei pe scena mondiala bulverseaza certitudinile si ideile preconcepute. Cu o populatie de 1,3 miliarde de locuitori se va afla peste zece ani, potrivit previziunilor Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, în imediata apropiere a primei puteri mondiale, Statele Unite ale Americii.
Lucrurile însa se vor schimba rapid, cred aceeasi analisti.”Se va dovedi – foarte rapid – ca cea mai mare “fabrica” a lumii nu se va multumi multa vreme cu actualul ei rol de subcontractant cu o forta de munca ieftina si cu valoare adaugata scazuta”, scrie, de exemplu, “Le Figaro”
Acordul semnat recent de compania franceza Thomson cu firma chineza din Hong Kong TCL este plin de simboluri dar mai ales de viitor. În timp ce, în Franta, valoarea timpului necesar fabricarii unui televizor se ridica la 24 de euro pe zi sau 35 de euro în SUA, ea nu este decât de 7 euro în Polonia, de 3,5 euro în Mexic si de… doar 1 euro în China. Telespectatorii americani vor avea de-acum înainte ca prim furnizor un fabricant chinez, caci firma RCA, liderul pietei din America, apartinea grupului Thomson.
Se crede ca grupurile occidentale vor cauta sa se implanteze în China, pentru a profita de explozia acestei piete potentiale de peste un miliard de consumatori dar aventura în imperiul galben nu este lipsita de surprize.”Industriasii chinezi sunt deja în plina ascensiune a calitatii, de exemplu în domeniul programelor informatice, iar universitatile lor si-au pierdut orice complex”, noteaza Yves Messarovitch, autorul unui comentariu în “Le Figaro Magazine”.
Viitorul si consecintele
Ofensiva Chinei este, asadar, una pe toate planurile. Ramâne de vazut daca aceasta va fi în stare sa resusciteze sistemul comunist sau va însemna esecul acestuia. Întrebarea este pentru cât timp comunistii chinezi vor putea sa-si pastreze puterea de decizie asupra amplului proces de modernizare al Chinei. Gorbaciov a esuat ca si Partidul Comunist din Uniunea Sovietica dupa mai putin de atât, si anume glasnostul si perestroika care au permis o oarecare libertate a cuvântului. În China este vorba de mult mai mult. Boomul economic poate rasturna planurile mintilor luminate ale comunistilor chinezi. Acesta poate deschide drumul si libertatii individului care nu exista în China în acest moment. Supra reforma declansata la Beijing pentru cucerirea lumii nu înseamna automat si pastrarea la putere a Partidului Comunist Chinez. Dar daca comunistii vor ramâne la putere la Beijing si dupa succesul reformei, atunci fara îndoiala lumea nu va mai fi la fel de sigura datorita modernizarii, inclusiv în spatiu, a industriei militare chineze. Aceasta ar putea fi chiar provocarea acestui mileniu pentru omenire. Mai ales ca se vede înca de pe acum ca Beijingul nu doreste sa renunte la Taiwan. Planurile expansioniste vor capata însa si mai mare putere atunci când si economia, dar si arsenalul militar, vor permite o ofensiva si în acest sens. Nu în ultimul rând, trebuie mentionat pe fondul ofensivei chineze rolul serviciilor de informatii. Acestea au fost reformate din temelii la începutul anilor 60, iar rezultatele s-au vazut pe termen lung. Serviicile de la Beijing sunt deja vazute de multi analisti ca unele din cele mai performante din lume, iar rolul acestora este evident în ofensiva mondiala de care vorbim.
Publicat în : Politica externa de la numărul 10
