Colaborarea dintre Rusia și NATO, în cei 22 de ani de existență, se aseamănă mult cu o căsătorie din interes. Un business-mariaj în care cât timp interesele coincid, relația va găsi suficiente resurse interne să depășească orice divergență. Dar și atunci când interesele nu mai coincid, șansele unui compromis tind repede spre zero. Iar criza este mult mai profundă și necesită mai mult timp pentru a readuce relația la un nivel acceptabil de coabitare.
Îmbunătațirea capabilităților de luptă, progresele privind tranziția din Afganistan și cooperarea NATO-Rusia s-au aflat în topul agendei discuțiilor din cadrul Consiliului Nord-Atlantic la nivelul miniștrilor de apărare (Bruxelles, 22-23 octombrie 2013). Potrivit oficialilor NATO, miniștrii apărării din țările membre Alianței au discutat deasemenea despre securitatea cibernetică, scutul anti-rachetă și reformarea NATO. Au fost prezentate deasemenea progresele înregistrate în cele peste douăzeci de proiecte Smart Defence (Apărare Inteligentă) lansate la Summit-ul de la Chicago anul trecut.
Nu mai puțin important, în cea de-a doua zi a întâlnirii ministeriale s-a desfășurat o nouă sesiune (prima reuniune la nivel ministerial după doi ani de suspendare) a consiliului NATO-Rusia. Consiliul a fost creat în 28 mai 2002 cu ocazia Summit-ului NATO de la Roma și se axează pe construirea/găsirea unor căi privind cooperarea în domeniul apărării militare dintre Rusia și Alianța Nord-Atlantică. Miniștrii Apărării din NATO împreună cu omologul lor rus, Sergey Shoigu, au discutat despre modalitățile practice de reabilitare și dezvoltare a cooperării militare și au schimbat opinii pe evenimentele de top ale agendei internaționale, inclusiv dosarul Sirian. Deși înainte de reuniune oficialii de la Cartierul General al NATO și-au exprimat încrederea că prezența ministrului Shoigu înseamnă o importantă oportunitate de impulsionare a relațiilor militare dintre Rusia și NATO în domeniul securității, la finalul Consiliului, ”moderația” a fost cuvântul de ordine în cadrul declarațiilor exprimate de cele două părți. Ca de obicei, mass-media a observat mai degrabă părțile divergente și mai puțin pe cele pozitive. Dar cum arată în realitate cooperarea Rusia-NATO dincolo de titlurile din presă? Să aruncăm o privire …
Câteva înțelegeri pragmatice…
Cum am afirmat chiar la început, NATO și Rusia au lucrat bine împreună și au colaborat eficient pe acele paliere unde interesele celor două coincid. Și există câteva astfel de domenii de convergență. Cooperarea dintre NATO și Rusia se desfășoara în prezent pe următoarele sectoare principale: lupta împotriva terorismului (inclusiv eliminarea vulnerabilitații infrastructurilor critice), cooperarea militară, în special cooperarea pe Afghanistan (care include transportul prin Rusia a logisticii și aprovizionarea forțelor ISAF, și lupta împotriva producției locale de droguri și al traficului acestora). Puncte de convergență mai găsim și pe: securitatea aviatică, lupta împotriva cyber-criminalității, cooperarea tehnică, non-proliferarea armelor nucleare.
Potrivit Secretarului General al NATO, Anders Fogh Rasmussen, ”stabilitatea și securitatea în Afghanistan rămâne domeniul cheie al parteneriatului Rusia-NATO”. Desigur, aici există un interes comun în lupta împotriva extremiștilor talibani și a creării un Afghanistan stabil pentru viitor. Apoi, interesul Rusiei în lupta împotriva narcoticelor este unul îndreptățit, date fiind problemele pe care drogurile provenind de la producătorii afgani le creează în Rusia. Conform unui raport al Oficiului pentru luptă împotriva crimei organizate și a traficului de droguri (UNODC) al Organizației Națiunilor Unite privind comerțul cu opium din Afghanistan: ”aici grupările teroriste și insurgenții sunt întotdeauna gata să alimenteze comerțul ilegal de droguri, iar demersurile lor se îndreaptă în primul rând spre imensa piață din Rusia. Dependenții de droguri din Rusia consumă între 75 și 80 de tone de heroină de proveniență afgană pe an și se esimează că între treizeci de mii și patruzeci de mii de ruși mor anual din cauza consumului de droguri”. Dar, deasemenea, Rusia este îngrijorată de potențiala expansiune a violenței extremiștilor din Afghanistan care s-ar putea îndrepta spre teritoriul rusesc după retragerea trupelor NATO în Afghanistan anul următor. Consiliul NATO-Rusia mai cooperează și pe un proiect de antrenament al piloților de elicopter din Afghanistan – un excelent exemplu în care Rusia și Alianța Nord-Atlantică își reunesc eforturile în asistarea Forțelor Naționale de Securitate Afghane privind dezvoltarea propriei capacități de a păstra securitatea pe teritoriul țării. Un alt punct luminos în business-mariajul Rusiei cu NATO înseamnă și proiectul de succes (în cooperare cu Națiunile Unite) de perfecționare a ofițerilor anti-drog din Afghanistan, Pakistan și Asia Centrala – la Centrul Domodedovo de lângă Moscova și Centrul Nord-Vest din St. Petersburg, unde de-a lungul programului s-au antrenat peste 2800 de ofițeri anti-drog din țările amintite. În același timp, US și aliații săi au nevoie de Rusia deoarece relațiile americane cu liderii de la Kabul par a fi tot mai problematice și strategia post-conflict pe Afganistan este destul de lipsită de substanță, iar o soluție de tip ”zero option”, așa cum preciza un expert american, ar putea repeta greșeala catastrofală de abandonare a Afghanistanului în urma retragerii Sovietice din 1889, care a deschis drumul cître războiul civil, a oferit putere fracțiunilor talibane și a creat un rai pentru organizația al-Qaeda. Aceasta fără a menționa angajamentele luate prin repetatele declarații publice ale președintelui Obama și asigurările date că Statele Unite vor continua să sprijine Afghanistanul și după retragerea trupelor de anul viitor.
Continuând inventarul intereselor comune putem aminti despre colaborarea NATO-Rusia în cadrul Vigilant Skies 2013, un important exercițiu anti- terorist desfășurat pe cerul Polonei, Rusiei și Turciei luna trecută și care a implicat avioane de luptă, personal militar și centre de comandă de la Oceanul Arctic până la Marea Neagră. ”Exercițiul a fost un extraordinar succes. Noi avem acum o dovadă clară a capacității reunite de a răspunde la situațiile de criză ce pot afecta transporturile aeriene civile și deasemenea am arătat cât de eficient este Consiliul NATO-Rusia în acest domeniu” a spus Secretarul General al NATO, Rasmussen. Este bine să ne amintim că pe 6 iunie 2011, NATO și Rusia au participat pentru prima dată la un exercițiu aerian comun ”Vigilant Skies”. După încetarea Războiului Rece au existat doar câteva exerciții militare comune între alianța NATO și Rusia – cu un prim început în cadrul unui exercițiu ce a inclus submarine ale celor două părți, desfășurat pe 30 mai 2011, apoi chiar recent o navă a alianței NATO a acostat în portul St Petersburg ca parte a cooperării militate Rusia-NATO și care s-a dovedit o excelentă oportunitate pentru ofițerii din marina rusă de a avea un schimb de experiență cu colegii lor vestici. Deasemenea ar trebui să ne amintim că distrugătorul Severomorsk (clasa anti-submarine) a fost deasemenea parte într-un exercițiu anti-piraterie desfășurat de forțele NATO în Golful Aden. Vorbind despre cooperarea militară dintre Rusia și NATO în 2014, la recenta reuniune de la Bruxelles, ministrul rus al apărării Sergey Shoigu a spus că ”în următoarele câteva luni cele două părți vor pune la punct un plan privind scoaterea din uz a muniției rusești depășite”. De altfel, reprezentanții Consiliului NATO-Rusia au discutat deja o parte a planului de dizlocare și scoatere din uz a stocurilor de muniție din Rusia, stocuri aflate în afara termenelor de garanție și siguranță. „Sper că vom fi capabili să finalizăm detaliile și să lansăm un nou fond de încredere care să sprijine acest proiect chiar în lunile care vin” a spus Fogh Rasmussen .
Ultimul, dar nu și cel mai puțin important, proiect comun pe care NATO și Rusia lucrează împreună vizează dezvoltarea unei tehnologii avansate care să detecteze dispozitivele expozive în spațiile publice precum: aeroporturi, rețele de metrou, stații de tren. În acest an Consiliul NATO-Rusia a făcut un important pas înainte în acest domeniu prin testarea acestei noi tehnologii prin simularea unor condiții de amenințare reală în spațiul public. În anul următor, NATO și Rusia vor testa tehnologia detectării explozibililor în locuri aglomerate. Secretarul General al NATO, Fogh Rasmussen, a declarat că viitorul test ar putea avea loc chiar într-o stație de metrou a unei capitale europene. Mai exact, el s-a referit la proiectul Standex care va ajuta la identificarea dispozitivelor explozive cu capacitate redusă, utilizate în special de teroriștii sinucigași. Testul ar trebui să stabileasca dacă tehnologia utilizată ar putea nu doar să identifice prezența unor explozibili într-o mulțime dar, deasemenea, să indice locația exactă a dispozitivului.
…este puțin probabil să devină o mare iubire
În ciuda dezvoltării recente a unor relații pozitive, în cadrul business-mariajului dintre Rusia și NATO rămân înca multe umbre și motive de neîncredere. De exemplu, Vestul nu uită niciodată să amintească despre intervenția militară din Georgia. În replică, Rusia continua să privească cu suspiciune la posibilitatea deschiderii ușilor NATO pentru Georgia și Ucraina, considerând că noua arhitectură de securitate europeana necesită un model nou care să înlocuiască depășitul model din timpul Războiului Rece (cu mențiunea că propunerea unui nou Plan de Securitate Europeană, în noiembrie 2009, de către fostul președinte rus Dimitrie Medvedev nu a reușit să cumuleze suficient interes și adeziune din partea țărilor europene membre ale NATO). Iar redeschiderea unei discuții pe acest subiect nu face decât să creeze noi motive de iritare.
Pe lista ”nepotrivirilor” dintre Rusia și NATO, amplasarea elementelor scutului anti-rachetă deține un loc special. Este ”linia roșie” (ca să-l citez pe vice-premierul Rogozin) dincolo de care dacă se trece, Rusia amenință cu un ”divorț” răsunător. Este motivul invocat îndeobște de Rusia atunci când resimte reducerea semnificativă a sferei sale de influență. Principalul argument invocat: scutul anti-rachetă va afecta capacitățile nucleare ale Rusiei și echilibrul de putere existent pe continent. Privitor la acest subiect, recenta reuniune dintre Ministrul rus al Apărării, Sergey Shoigu și omologii săi din statele membre NATO nu a schimbat nimic. De altfel, cu trimitere la cooperarea pe scutul anti-rachetă, Secretarul General al NATO, Fogh Rasmussen a declarat la sfârșitul reuniunii că ”deja nu mai este un secret că în această privință nu am reușit să găsim o modalitate practică de cooperare care să convină ambelor părți”. ”Oricum, întâlnirea ministerială a contat deoarece am putut aborda direct acele îngrijorări care sunt cauza divergențelor, și avem nevoie să continuăm aceste discuții în mod deschis și transparent pentru a depăși opiniile divergente” a adăugat Rasmussen, care a și vorbit despre ceremonia de începere a amplasării elementelor scutului la Deveselu (România) de la finele lunii octombrie. La rândul său, ministrul Shoigu nu a ezitat să exprime franc, chiar dacă în mod diplomatic, cum stau lucrurile din punctul său de vedere. ”Colaborarea pe acest subiect este una imposibilă. Programul instalării elementelor scutului anti-rachetă pe care US îl amplasează în Europa continuă iar obiecțiile noastre nu sunt luate în considerare” a spus ministrul Shoigu într-o conferință de presă după reuniune. ”Înainte de a studia și discuta detaliile tehnice, noi dorim să primim asigurări legale că acest scut nu este îndreptat împotriva Rusiei” a explicat Shoigu, adăugând că Moscova ar prefera mai multă predictibilitate în privința planurilor scutului anti-rachetă. Admițând că îngrijorarea Rusiei e una îndreptățită și de înțeles (dacă elementele amplasate vor continua să crească ca număr și să-și sporească performanțele, undeva în viitor va exista în mod clar o debalansare între forțele strategice ofensive ale Rusiei și cele ale US), totuși e greu de crezul că ministrul Shoigu și Kremlinul – in extenso – nu realizează că a cere garanții legale din partea Statelor Unite este un demers pur retoric și propagandistic. Chiar dacă admitem că Administrația Obama ar fi dispusă să propună un draft de garanții legale, este imposibil de sperat că ar obține și acordul a două treimi din Senatul american pentru ca acesta să fie adoptat prin vot.
Este bine, totuși, să ne reamintim că inițial Rusia și NATO au agreat, în cadrul Summit-ului de la Lisabona din noiembrie 2010, să coopereze pe ceea ce a fost denumit Sistemul European de Apărare Anti-rachetă. Însă US au insistat pe existența a două sisteme diferite, care să facă schimb de informații, pe când Rusia a marșat pentru un sistem reunit cu inter-operabilitate deplină. Dacă în cazul cererii de garanții legale șansele sunt aproape zero, aici se poate spera încă la discuții care să conducă la un compromis acceptabil de ambele părți.
Cooperare și transparență – atribute fundamentale în relațiile Est – Vest
Așa cum s-a stabilit încă de la reuniunea Consiliului Rusia-NATO la nivel de șefi de Stat Major al Armatei, din ianuarie 2013, Alianța Nord-Atlantică și autoritățile militare ruse au implementat o linie de comunicații securizate între cartierele generale ale celor două forțe în încercarea de a oferi relației dintre acestea un nivel nou de transparență și încredere. Linia de comunicare a fost inaugurată în februarie 2013, când Gen. Knud Bartels, președintele Comitetului Militar al Forțelor NATO a inițiat o convorbire telefonică considerată ”istorică” cu Gen. Valery Gherasimov, șeful Statului Major al Forțelor Armate ale Federației Ruse.
La recenta reuniune a Consiliului Rusia – NATO s-a încercat din nou găsirea de modalități și acțiuni menite să sporească transparența și încrederea părților în cadrul exercițiilor militare și a subiectelor privind securitatea internațională, în principal fiind vizat Orientul Mijlociu și conflictul sirian. ”Vom continua să inițiem și să aplicăm astfel de măsuri de transparență” a precizat Secretarul General al NATO, Fogh Rasmussen. În acest sens, ministrul Shoigu le-a spus jurnaliștilor după reuniunea de la Bruxelles că Rusia a primit invitația și că va avea o echipă de observatori în cadrul exercițiului Steadfast Jazz 2013 (2-9 noiembrie) găzduit de Polonia și Statele Baltice, după ce reprezentanți militari ai NATO au participat ca observatori la exercițiul Vest (Zapad) 2013 desfășurat de Rusia și Belarus. Sunt aceste schimburi suficiente ? Cel mai probabil nu, dar continuarea lor este un mod sigur de a diminua lipsa acută de încredere dintre Rusia și NATO și de a scădea profunzimea crizelor datorate intereselor divergente.
În mod cert, business-mariajul dintre Rusia și NATO pare să contrazică opiniile tuturor sociologilor și experților în relații inter-umane care susțin că o relație bazată pe interes devine tot mai puternică odată cu trecerea timpului. După 22 de ani, relația NATO – Rusia este puțin peste înghețul din timpul Războiului Rece. E posibil ca în acest caz părerile experților să nu funcționeze deoarece profilul cultural și social al mariajului să fie perceput diferit de fiecare din cele două părți (în fond vorbim de culturi cu fundamente diferite). Și apoi – probabil cel mai important – experții admit că oricât de pragmatic ar fi cineva în alegerea unui partener de mariaj, întotdeauna este necesar ca între cele două părți să existe și ”un dram de chimie”.
PS: Conform publicației ”Vocea Rusiei”, în prima săptămână din noiembrie, președintele Vladimir Putin a semnat anularea Comisiei (înființate de ex-președintele Medvedev și aflate sub patronajul Președinției ruse) grupului de experți ce lucrau cu partenerii vestici tocmai pe găsirea unor soluții la problema scutului anti-rachetă. Aceasta în condițiile în care, dincolo de plusuri și minusuri, ministrul Shoigu s-a declarat totuși mulțumit de rezultatul reuniunii Consiliului NATO-Rusia. Putem încadra decizia lui Putin la noianul de măsuri ce au revizuit constant în ultimul an și jumătate cam toată politica creionată de predecesorul său ? Sau e un semn că răbdarea Kremlinului în privința scutului anti-rachetă se apropie de sfârșit ?
