Dacă mişcarea lui Lakshmi Mittal de a acapara într-un mod ostil rivalul său Arcelor va avea loc în cele din urmă vom asista la apariţia uneia dintre cele mai mari companii din lume, iar pe piaţa oţelului va deveni practic un Goliat faţă de nişte pitici.
Adevărul este că la sfârşitul lui 2005, preşedintele lui Mittal Steel ajunsese într-o fundătură. Lunga cursă a privatizărilor combinatelor foste de stat de care se folosise pentru a-şi consolida imperiul se cam încheiase. În acelaşi timp, preţul companiilor de pe piaţa oţelului crescuse la preţuri astronomice, asta în principal datorită rivalului său, grupul luxemburghez Arcelor.
Dar liderul indian a găsit şi soluţia, astfel că pe 27 ianuarie a făcut un anunţ care a bulversat pieţele: Mitall Steel doreşte să cumpere printr-o preluare ostilă Arcelor pentru suma de 22,7 miliarde de dolari (circa 18 miliarde euro).
Riscuri gigantice
Dacă Mittal învinge Arcelor, va urca pe coama unui val puternic ce îi va permite să ajungă regele unei industrii în plin avânt, dominată de doar câteva companii, fiecare producând aproximativ 100 de milioane de tone de oţel. Împreună, Mittal şi Arcelor vor produce 115 milioane de tone metrice, de câteva ori mai mult decât cei mai importanţi rivali, compania sud-coreeană Posco, Nucor sau US Steel în America de Nord. Conform documentelor emise de Mittal, cele două companii vor avea venituri combinate de 69 miliarde de dolari înainte de taxe şi o capitazalizare bursieră de 40 de miliarde de dolari.
Arcelor nu a reacţionat deocamdată decât denunţând “caracterul ostil al acestei mişcări ce nu a fost discutată în prealabil între companiile noastre”.
Mittal, o persoană tăcută de felul ei, care şi-a construit cariera asumându-şi riscuri foarte mari, îşi mai pune încă o dată pielea la bătaie. Poate fi trimis la podea în bătălia cu managementul lui Arcelor, de pildă. Iar fuziunea s-ar putea să nu sfârşească prea bine dacă cererea pentru oţel va scădea sau China va sufoca piaţa cu producţia sa. În ciuda acestor potenţiale riscuri, la conferinţa de presă din 27 ianuarie, Mittal a prezentat o imagine idilică, previzionând creşteri anuale între 3,5 şi 4,5 procente pentru următorii 10 ani.
O luptă dificilă
Cu prilejul conferinţei de presă, Mittal a dezvăluit că încercase să discute cu CEO-ul Arcelor, Guy Dolle, pe 14 ianuarie, dar oferta sa a fost respinsă. Situaţia este oarecum ironică, fiindcă cei doi arătaseră că au o viziune foarte asemănătoare în ceea ce priveşte viitorul. De altfel, cei doi sunt şi prieteni.
“Am propus o idee care să unifice viziunea noastră cu viziunea lor, a spus Mittal. Nu dorim să creăm un gigant, ci o structură durabilă care să reziste în industria oţelului”.
Atacul lui Mittal vine exact după ce Dolle îşi revenise după o luptă dificilă cu grupul german ThyssenKrupp pentru compania canadiană Dofasco. Arcelor câştigase bătălia cu o ofertă de 5 miliarde de dolari. Numai că, înainte de a face anunţul, Mittal a semnat un pact cu germanii prin care le permitea să achiziţioneze ei compania canadiană pentru preţul oferit de ei, de 4,7 miliarde dolari. Mittal a explicat că poziţia sa în America de Nord este suficient de puternică şi nu mai are nevoie de Dofasco.
Va fi greu pentru Dolle să respingă logica ofertei lui Mittal. Însă cel mai sigur va fi nevoie ca acesta să mai crească preţul din oferta iniţială de maximum 5,7 miliarde dolari în cash şi restul în acţiuni Mittal Steel. Sumele cash vor proveni de la un consorţiu de bănci format din CitiGrup, GoldmanSachs şi HSBC.
Pieţele au răspuns favorabil ofertei lui Mittal, preţul acţiunilor ambelor companii crescând semnificativ. Tranzacţia le oferă acţionarilor Arcelor un bonus de 27% peste preţul acţiunilor din data de 26 ianuarie, care era oricum la un maxim-record. Cele două companii se pot uni excelent combinând poziţia puternică a lui Mittal Steel în SUA şi în Europa Centrală şi de Est cu poziţia Arcelor de lider în Europa. Arcelor are de asemenea un atu important în America de Sud, având o investiţie majoră în Brazilia.
Comisarii europeni vor analiza cu atenţie propunerea, însă, ţinând cont că Mittal nu este un jucător important în Europa Occidentală, nu ar trebui să aibă obiecţii. Pentru a preîntâmpina obiecţiile, Mittal a anunţat că va păstra cartierul general al noii companii în Luxemburg, deşi el însuşi va rămâne cu rezidenţa la Londra.
Începuturi modeste
Dacă Mittal va reuşi să achiziţioneze Arcelor, va fi un pas important pentru el în acţiunea de creare a celui mai mare conglomerat din industrie. Începuturile sale au fost modeste, cu o fabrică din Indonezia de la care a pornit în crearea unui adevărat imperiu, achiziţionând companii aflate în suferinţă din Trinidad până în România, recondiţionându-le şi restructurându-le astfel încât au devenit profitabile şi integrate într-o reţea internaţională. În 2004 a ajuns o forţă şi în SUA prin achiziţionarea companiei International Steel Group de la Wilbur Ross pentru 4,5 miliarde de dolari.
Motoul vieţii sale este că prin consolidare o industrie fragmentară şi muribundă poate renaşte. La conferinţa din 27 ianuarie a spus că prin fuziune vor apărea economii de un miliard de dolari din sinergia puterilor reunite de cumpărare, marketing şi o eficientizare a proceselor de producţie. De asemenea, spunea el, noua companie va beneficia din eliminarea lui Arcelor ca potenţial rival pentru companiile care vor mai apărea ulterior pe piaţă. Fuziunea cu Arcelor va aduce o lichididate mai mare acţiunilor Mittal Steel, deoarece în prezent numai o mică parte din acţiunile Mittal Steel sunt tranzacţionabile, restul fiind deţinute de familia Mittal. Astfel, acţiunile disponibile ar ajunge la 43%. Desigur, “Omul de oţel” îşi va păstra controlul. În prezent, clanul Mittal deţine 88% din acţiunile Mittal Steel. Lakshmi Mittal este în prezent al treilea cel mai bogat om din lume.
Noua entitate
Noua entitate va avea 320.000 de angajaţi în întreaga lume şi o cifră de afaceri de 69 miliarde dolari. Va fi unul dintre cei mai importanţi paşi spre consolidare a unei industrii în care primii 10 competitori nu au împreună decât 30% din piaţă.
Mittal Steel era deja cea mai mare companie de pe piaţă după achiziţionarea anul trecut a companiei americane International Steel Group.
Acţiunile Arcelor au urcat imediat după anunţ cu 41% ajungând la un maxim-record de 31,29 euro, pentru a termina şedinţa de tranzacţionare la 28,5. Există speculaţii că Mittal va creşte oferta. El a declarat că nu are de gând să facă acest lucru, însă nu a exclus complet această posibilitate.
Din noua entitate, Mittal va deţine 51%, având astfel controlul total al companiei. Majoritatea analiştilor salută această fuziune, deoarece până acum industria suferea de lipsa unei consolidări reale. Prin mişcarea făcută de Mittal Steel, va creşte presiunea asupra celorlalţi jucători spre consolidare, ceea ce pe termen lung va duce la îmbunătăţirea producţiei şi la o scădere a preţurilor.
Aditya Mittal, directorul financiar al grupului, a anunţat că noua entitate va avea datorii generale de 14 miliarde euro şi o linie de creditare de cinci miliarde euro (asta pentru acoperirea porţiunii cash a tranzacţiei). Această declaraţie a făcut agenţia de rating Standard & Poor’s să anunţe că este posibil să scadă ratingul companiilor Mittal Steel şi ThyssenKrupp.
