Cum te simţi la 50 de ani? Mai trist, mai bogat, mai însingurat?
Mă simt mai trist şi însingurat, fără trandafir la butonieră, dar şi fără entuziasmul şi prietenii de altădată. Parafrazându-l pe autorul „Imposibilei nunţi”, pot să spun că am mai mulţi prieteni sub pământ… decât pe pământ: Gheorghe Pituţ, Gheorghe Tomozei, Florin Pucă, Marin Sorescu, Leonid Dimov, Ioanid Romanescu, Florin Mugur, Virgil Mazilescu, Alexandru Grigore, Ioan Alexandru, Cezar Baltag, Nichita Stănescu, Dan David, Aurel Dumitraşcu, Gabriela Negreanu, Ioan Tecşa, Ion Băieşu, Mircea Micu, Grigore Vieru, Adrian Păunescu etc. – nume ca nişte clinchete de clopoţei în sania celui mai frumos colind.
Trist şi însingurat, scăpărând amnarul primăverii, după o iarnă care părea că nu se mai sfârşeşte.
Amar, pentru că, aşa cum am mai spus, trăim vremuri de restrişte, iar poeţii o duc foarte greu, abia supravieţuind legilor dure ale economiei de piaţă.
Leneş fără de pereche, pentru că n-am mai aşternut de cine ştie când un vers.
Îmi provoc inspiraţia căutând, cu metafore tocite, în sertarul cu medalii şi amintiri.
Te consideri un poet important, un mare poet?
Nu sunt un mare poet. Sunt doar un salahor la veşnicia clipei, un umil truditor care încearcă să înfrumuseţeze clipa, un căuzaş care zideşte tristeţea între coperţi de carte.
În general, nu-mi plac astfel de aprecieri, de clasificări, într-o perioadă în care totul este supus mercantilismului, iar lumea literară este împărţită în binecunoscutele găşti şi bisericuţe. Detest poeţii care se îmbată cu apă de ploaie şi încearcă să-şi cumpere, cu orice preţ, „locuri de veci” pe colinele însorite ale falselor istorii literare.
Cel mai mult, cred eu, pe poeţi îi simt şi îi apreciază, cu adevărat, tot poeţii!
S-ar putea să ai dreptate, dar nu mă mulţumeşte poziţionarea ta!
Îţi răspund, atunci, altfel, apelând la clasici. Iată ce-i mărturisea, la o agapă, Nichita Stănescu lui Nicolae Motoc: „De cele mai multe ori, ceea ce desparte un poet de un mare poet nu-i decât o geană de copil!”
Te-ai născut în satul Damian, comuna Sadova, judeţul Dolj. Povesteşte-mi o întâmplare din satul copilăriei tale, satul „nopţilor adânci”, de pe valea Dunării!
Mi-aduc aminte de nopţile adânci, petrecute în satul copilăriei, la Damian, unde, într-o vară, grâul a scăpat din saci şi a îngropat câteva case. Şi lampa pâlpâind încet, mică, plină de spaimă.
O lume cu bucurii şi tristeţi incomensurabile, cu nunţi şi înmormântări, cu sunete de vioară şi ding-dang-uri de clopot, cu huruituri de căruţe şi înjurături de muiere, cu gropari băuţi şi femei aşteptându-i la gura cârciumii.
Seara, înainte de a adormi, îl priveam uluit pe tata, care sta cu mâinile strânse sub cap şi ochii aţintiţi în tavan, gândindu-se cine ştie unde, călătorind, pe aripi nevăzute, pe sub cine ştie ce praguri de stele.
Mă impresionau forţa lui fizică şi tăcerea, vigoarea şi pofta de muncă, bolta înaltă a frunţii care ascundea (poate) răspunsuri la unele din întrebările fundamentale ale existenţei.
În celălalt pat, mama (cu năframa îmbrobodită la spate), îi cârpea, cu mişcări domoale, aducând a veşnicie, cămăşile învechite, mirosind a dumbrăvi şi lanuri de albăstrele.
De ce ai ales să trăieşti în Craiova, oraş catalogat de către presă drept unul cu interlopi şi scandaluri la tot pasul?
Pentru că este oraşul adolescenţei mele, cel mai frumos oraş din lume, oraşul unde şi-au sunat paşii, la mari intervale de inimă şi de timp, de-a lungul vremii, mari nume ale spiritualităţii româneşti: Constantin Brâncuşi, Alexandru Macedonski, Elena Farago, Traian Demetrescu, Gheorghe Ţiţeica, Theodor Aman, Ion Ţuculescu, Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, C. Rădulescu-Motru, Eugen Ionescu, Gib Mihăescu, V.G. Paleolog, C. Nicolăescu-Plopşor, Corneliu Baba, Sabin Bălaşa, Amza Pellea, I.D. Sârbu, Marin Sorescu, Adrian Păunescu etc.
Aurelian Titu Dumitrescu, în cartea sa: „Viaţa la zi” (Ed. „Semne”, Bucureşti, 2003) scrie, cu evlavie, despre existenţa discretă a clasicilor în viaţă şi se revoltă, pe bună dreptate, împotriva pasivităţii şi indolenţei autorităţilor, a politicienilor, a guşaţilor postdecembrişti.
Există şi la Craiova, bineînţeles, clasici în viaţă: poeţi, prozatori, istorici, filosofi, critici literari, pictori, sculptori, actori etc.
E clar că societatea nu pare preocupată de ei, că mai-marii zilei nu le acordă atenţia cuvenită.
Există şi în Cetatea Băniei, bineînţeles, câţiva clasici în viaţă: Gabriel Chifu, Florea Miu, Ovidiu Ghidirmic, Cezar Avram, Ilie Gheorghe, Tudor Gheorghe, ale căror creaţii îi apără de tot şi de toate: de vremelnicie, de zădărnicie, de nimicnicie, de furie, de invidie, de violenţă (mă refer la violenţa veleitarilor).
Aceasta e Craiova cea adevărată, Craiova lui Gabriel Chifu, Craiova lui Florea Miu, Craiova lui Ovidiu Ghidirmic, Craiova lui Cezar Avram, Craiova lui Ilie Gheorghe, Craiova lui Tudor Gheorghe, şi nu Craiova interlopilor, a securiştilor, a miliardarilor de carton, a politicienilor de mucava.
Criticul Ovidiu Ghidirmic scria că practici o poetică a visului. Poate fi considerat visul un Poem?
Nikos Kazantzakis, în romanul său autobiografic: Raport către El Greco, povesteşte cum în copilărie, dormind la câmp, se trezeşte (înspăimântat) auzind un zgomot celest. Îi readuce, însă, liniştea unchiul său care îi explică simplu: „Culcă-te, domnişorule, n-ai mai auzit pârâitul acesta? Cresc pepenii”.
Întâmplarea o consider extraordinară şi, citind-o la Kazantzakis, mi se pare c-am trăit-o şi eu. De asemenea, cred c-am trăit, sub zarea pierdută a copilăriei, toate relevaţiile care, mai târziu, vor forma temele grave ale existenţei, inclusiv faptul că „veşnicia s-a născut la sat”, deşi nu-l citisem încă pe Blaga.
Dar, din nefericire, cele mai frumoase amintiri rămân în vis, nescrise…
De aceea, obligatoriu, visul poate fi considerat un mare şi inegalabil Poem.
Am observat, citindu-ţi cărţile, că eşti marcat de albastru…
Mai grav: sunt bolnav de albastru, sunt obsedat de albastru. Poţi să nu fii de acord cu Flaubert când spune: „Albastrul este folosit în descrierea celor mai frumoase părţi ale trupului feminin”?
Interviu realizat de Virginia Mircea
Constantin Preda s-a născut la 11 ianuarie 1961 în satul Damian, comuna Sadova, judeţul Dolj. Absolvent al Şcolii generale din Damian, al Liceului „Fraţii Buzeşti“ din Craiova şi al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării – Universitatea Bucureşti. Membru al Uniunii Scriitorilor. Redactor, de-a lungul vremii, la „Cuvântul Libertăţii”, „Gazeta de Sud”, „Expresul de Sud” „Naţional”, „7 Plus”, „Meridian”, director literar-artistic al ziarului „Ediţie specială de Oltenia”, redactor-şef al revistei „Balcania”.
A colaborat sau s-a scris despre cărţile sale în: Viaţa Românească, Flacăra, Ramuri, România literară, Luceafărul, Amfiteatru, Astra, Cronica, suplimentul literar-artistic al „Scânteii tineretului“ (SLAST, unde i se încredinţează, de către Ion Cristoiu, la vârsta de 18 ani, rubrica intitulată „Calitatea de discipol“), Steaua, Contemporanul, Convorbiri literare, Tomis, Facla literară, Teatrul, Literatorul, Pentru Patrie, Literatura şi Arta (Chişinău), Lumina (Novi Sad), Mihai Eminescu (Sidney – Australia), Tibiscus (Uzdin).
Tradus în limbile engleză şi maghiară.
Debut publicistic: în „Flacăra“ (nr. 41, 8 octombrie 1981, pag. 19), cu o prezentare a lui Fănuş Neagu. Debut editorial: în 1984, cu volumul de versuri: „Sora mea, înserarea“, Ed. Scrisul Românesc, la recomandările scriitorilor Eugen Negrici, Marin Sorescu, Fănuş Neagu, Gheorghe Pituţ şi Emil Brumaru.
Premii obţinute: Premiul revistei SLAST, pentru poezie (alături de Doina Uricariu, Carolina Ilica şi Constanţa Iorga) -1993; Premiul Uniunii Tineretului Comunist pentru volumul: „Sora mea, înserarea“ (debut, 1984), alături de Daniel Corbu, Marian Odangiu, Domniţa Petri, Cristian Teodorescu, Lucian Vasiliu, Ion Holban, Petru Cimpoeşu, Marius Ghica, Constantin Barbu, Sultana Craia, Marin Lupşanu, Stelian Neagoe, Constantin Stan etc.; Premiul revistei „Ţara“, pentru poezie şi publicistică (1990), alături de Marin Sorescu şi Constantin Piliuţă; Premiul „Alexandru Macedonski“ (acordat de Inspectoratul pentru Cultură al judeţului Dolj) pentru volumul: „Plânsul, floarea secretă a Morţii“ (1996); Premiul Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul: „Simbria mea, sărutul“ (1998); Ordinul „Sfântul Nicodim“, acordat, în 1998, de Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, preşedintele Comisiei de Sanctificare a Sfinţilor Români (de precizat că doar patru oameni de cultură au mai fost înnobilaţi, în Europa, cu această înaltă distincţie ecleziastică); Premiul „Mihai Eminescu“, acordat de Fundaţia „Scrisul Românesc“ (2000), alături de Eugen Simion, Zoe Dumitrescu Buşulenga, Solomon Marcus, Ioan Alexandru, Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Mihai Cimpoi, Ion Miloş, Adrian Păunescu.
Cărţi publicate: „Sora mea, înserarea”(Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1984); “Fiecare cu steaua lui”(Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1985, coperta şi ilustraţiile: Florin Pucă, cu o prezentare a lui Fănuş Neagu); “Fire de poet”(Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1988, lector de carte: Florin Mugur); “Oare acesta să fie sufletul?”(Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1990, coperta: Alina Roşca); “Plânsul, floarea secretă a Morţii” (Ed. Crisadi, Craiova, 1995); “Teama de a te pierde” (Colecţia „Poeţi de azi“, Ed. Vinea, Bucureşti, 1997, trei ediţii, prefaţă semnată de Nicolae Ţone); “Simbria mea, sărutul” (Colecţia Liliput, Ed. Helicon, Timişoara, 1998); “Te-am iubit soldăţeşte, cu dragostea unui întreg regiment” (Ed. Vinea, Bucureşti, 1999); “Tablou cu îngeri păzitori” (Ed. Agora, Craiova, 2000); “Fantasme cu mirese zburând” (Ed. Ramuri, 2001); “Ştiu pe de rost moartea” (Ed. MJM, 2002); “Melopee pentru Aniţa” (Ed. Europa, 2003); “Flacăra din inima cenuşei” (Ed. MJM, 2005); “Lăcrimariu” (Ed. MJM, 2005); “Craiova, dulcea mea groapă cu lei” (Ed. MJM, 2005); “Mama, cel mai frumos surâs al lui Dumnezeu” (Ed. MJM, 2007); “Miracole” (Fundaţia Scrisul Românesc, 2010).
Referinţe critice: Geo Bogza, Nichita Stănescu, Valeriu Cristea, Nestor Vornicescu, Florin Mugur, Gheorghe Pituţ, Gheorghe Tomozei, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Fănuş Neagu, Adrian Păunescu, Constanţa Buzea, Grigore Vieru, Laurenţiu Ulici, Alexandru Călinescu, Eugen Negrici, A.I. Brumaru, Dinu Săraru, Mihai Ungheanu, Dan Deşliu, Gabriel Rusu, Vladimir Bălănică, Constantin Pricop, Constantin Sorescu, Alex. Ştefănescu, C. Stănescu, Gabriela Negreanu, Traian T. Coşovei, Ovidiu Ghidirmic, Tudor Nedelcea, Ion Deaconescu, Florea Miu, Alexandru Ţion, Nicolae Ţone, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Micu, Valeriu Bârgău, Mircea Moisa, Claudiu Moldovan, Gabriela Hurezean, Tania Radu, Ion Roşioru, Lucian Chişu, Victor Atanasiu, Ciprian Chirvasiu, Alice Năstase, Nicolae Diaconu, Ioan Tecşa, Marian Barbu, Vasile Morar, Ion Dobrescu, Virgil Dumitrescu, Adrian Alui Gheorghe, Eugen Evu, Tudor Cristea, Dan Lupescu, Mihai Duţescu, Petre Tănăsoaica, Ilarie Hinoveanu, Bucur Demetrian, Irina Ţolea, Ion Lascu, Geo Vasilescu, Marian Popa, Ion Rotaru, Dumitru Micu, Valentin F. Mihăescu, Mihai Gălăţanu, Roxana Ichim, Ştefan Mitroi, Emil Manu, Paul Aretzu, Gabriel Chifu, Patrel Berceanu, Miron Manega, Romulus Diaconescu, Ştefan Vlăduţescu, Amalia Voicu, Mariana Criş, Emilian Marcu, Carletta Elena Brebu etc.
