În cazul meu este o încercare: aceea de a reînvia interesul electoratului român pentru o temă politică europeană, ECOLOGIA. Nu fac acest lucru pentru că este la modă în Europa şi nici pentru că grupul ecologist din Parlamentul European este foarte important. Ci pentru că însăşi dezvoltarea României şi integrarea noastră funcţională în UE depind de abordarea problemelor critice ale societăţii româneşti dintr-o perspectivă ecologică.
Deşi mulţi cred că ecologia are de-a face doar cu mediul înconjurător, în realitate, dimensiunea ei politică este centrată pe comunităţile umane şi pe persoană. Ea porneşte de la ideea că rostul politicii este să genereze măsuri în spaţiul public, capabile să susţină optim existenţa oamenilor, de la cele ce ţin de elementele fundamentale – apă, aer, foc, pământ – până la cele ce ţin de spaţiul construit, urban sau rural, de mediul economic, de sănătatea publică şi, nu în ultimul rând, de spiritualitate.
Domnule profesor, sunteţi un sociolog de prestigiu. Aţi intrat acum pe scena politică dupa ce alţi doi sociologi, Vasile Dâncu şi Alin Teodorescu au decis să intre în această zonă. Consideraţi că sociologii sunt atraşi în mod special de politică?
Dacă ar fi să ne luăm după pondere, cred că în România inginerii şi economiştii sunt mult mai atraşi de politică decât sociologii! Lăsând gluma de o parte, nu cred că există o relaţie directă între profesie şi capacitatea de exprimare în spaţiul public. Politica poate fi o modalitate de a-ţi satisface orgoliul, un mecanism de ascensiune socială, o vocaţie sau o datorie.
În cazul meu este o încercare: aceea de a reînvia interesul electoratului român pentru o temă politică europeană, ECOLOGIA. Nu fac acest lucru pentru că este la modă în Europa şi nici pentru că grupul ecologist din Parlamentul European este foarte important. Ci pentru că însăşi dezvoltarea României şi integrarea noastră funcţională în UE depind de abordarea problemelor critice ale societăţii româneşti dintr-o perspectivă ecologică.
Deşi mulţi cred că ecologia are de-a face doar cu mediul înconjurător, în realitate, dimensiunea ei politică este centrată pe comunităţile umane şi pe persoană. Ea porneşte de la ideea că rostul politicii este să genereze măsuri în spaţiul public, capabile să susţină optim existenţa oamenilor, de la cele ce ţin de elementele fundamentale – apă, aer, foc, pământ – până la cele ce ţin de spaţiul construit, urban sau rural, de mediul economic, de sănătatea publică şi, nu în ultimul rând, de spiritualitate.
Aici, expertiza sociologului serveşte în mod fericit acţiunea omului politic.
Sunteţi directorul Institutului de Studii Internaţionale şi Strategice şi sunteţi cunoscut opiniei publice ca analist de politică externă. Cu toate acestea, în prezent candidaţi la primăria capitalei din partea Partidului Ecologist Român. Cum explicaţi această reorientare spre politica internă?
Manifestarea mea în spaţiul public nu s-a redus la activitatea de la catedră sau la comentariile şi analizele de politică externă. De altfel, cele două aspecte, intern şi extern, nu se exclud. Mai mult, în politica de azi ele formează un univers complet integrat. Deşi sunt în plină perioadă electorală, eu nu pot şi nici nu cred că se cuvine să-mi întrerup existenţa normală. Chiar în aceste zile am fost invitat să mă alătur ca expert unui grup internaţional care explorează posibilităţile de reformă instituţională la nivelul ONU. De peste 10 ani sunt editorialist al ziarului “Bursa”, de unde articolele mele privind politica şi societatea românească nu au lipsit în nici o săptămână. Chiar dacă mai rar, tot asupra politicii româneşti m-am exprimat şi în spaţiul revistelor Dilema, Dilema veche, Sfera Politicii etc. În plus, am avut bucuria să fiu coautor al cărţii “România, starea de fapt”, apărută în 1995, una dintre cele mai solide analize asupra societăţii româneşti din ultimul deceniu şi jumătate. Unele dintre sintagmele folosite atunci de autori pentru prima dată, au devenit azi de uz curent în publicistică, “societate de supravieţuire” şi “democraţie de vitrină” fiind doar două dintre cele mai cunoscute.
Care sunt motivaţiile dumneavoastră pentru faptul că aţi ales să reprezentaţi Partidul Ecologist Român în alegerile locale? De ce nu v-aţi alăturat colegilor mai sus menţionaţi pentru a realiza o triadă de sociologi la PSD?
Partidul Ecologist Român reprezintă o idee, o alternativă de care politica românească are acută nevoie. În occident, temele ecologice au fost aduse în prim planul atenţiei publice de reprezentanţii şi asociaţiile societăţii civile. Partidele ecologiste au preluat această moştenire. Din păcate, în spaţiul public românesc, dezvoltarea societăţii civile continuă să întârzie. Societatea şi politica românească nu pot aştepta ca procesul să se petreacă de la sine, natural. Ne-ar trebui alte câteva decenii. Este nevoie de un partid care să îşi asume această agendă şi să genereze soluţii, ce pot fi susţinute atât politic cât şi în planul acţiunii civice. Eu prefer să reprezint viitorul şi să lucrez pentru el, chiar dacă este cu mult mai incert decât atotputernicul prezent.
Ce şanse de afirmare acordaţi “verzilor” în actualul context politic?
Partidul Ecologist Român are de câştigat câteva bătălii importante pentru a redobândi reprezentarea parlamentară. Una dintre probe, cea organizatorică, a fost convingător trecută. Partidul depune candidaturi la alegerile locale în toate circumscripţiile din ţară- şi aşa va face şi pentru alegerile generale. Ceea ce nu e chiar puţin lucru pentru un partid neparlamentar. El are şanse bune să fie reprezentat în instituţiile care gestionează politica şi administraţia României, atât la nivel local, cât şi la nivel central.
În al doilea rând, trebuie depăşită o barieră de notorietate. Lumea trebuie să audă mai des şi să ştie mai multe despre problemele ţării şi din perspectiva ecologică. Eu m-aş bucura dacă alte partide ar acorda mai multă atenţie acestor probleme, în primul rând partidele mari. Însă, oricum ar sta lucrurile, un partid ecologist, dedicat total acestei agende, este o necesitate pentru politica românească şi va avea întotdeauna loc să se manifeste. Este necesar ca el să aibă vizibilitate europeană şi sprijin electoral semnificativ. Oamenii trebuie însă convinşi. Din păcate, maşinăria politică şi mediatică funcţionează în favoarea celor puternici. A celor care pot cheltui fonduri uriaşe pentru a-şi face reclamă politică, în campanii sau în afara lor.
În sfârşit, cred că mai este de trecut şi o barieră politică. Mentalitatea de “partid mic” a pus mereu pe agenda zilei tema alianţelor. De aici au rezultat fisurile permanente din sânul mişcării ecologiste din România, care au dus în cele din urmă la pierderea reprezentării parlamentare. Astăzi ele sunt depăşite. Dar, trecutul nu mai trebuie repetat. Chiar dacă tema alianţelor electorale, post-electorale, de guvernare sau doar parlamentare va fi mereu pe agendă, ea nu mai trebuie lăsată să influenţeze decisiv politica de fond a PER. Identitatea proprie şi capacitatea de reprezentare a intereselor cetăţenilor trebuie să fie ancorele noastre politice. Deşi nu vom putea participa la alegerile pentru Parlamentul European din acest an, sperăm ca, odată cu aderarea României, pe locurile care vor fi rezervate ţării noastre, să se regăsească şi reprezentanţi ai Partidului Ecologist, aşa cum a fost cazul tuturor statelor care au aderat încă din acest an, 2004.
Cum veţi reuşi să împăcaţi cariera didactică şi activitatea politică?
Legea, statutele universitare şi Carta Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative formulează explicit limitele şi incompatibilităţile generate de activitatea politică a profesorilor şi a celorlalţi membri ai comunităţii academice. Din punctul meu de vedere, nu sunt două universuri în pericol de a se ciocni. Activitatea didactică rămâne un pilon fundamental pentru definirea mea profesională, în timp ce politica este spaţiul bătăliei pentru o idee. Este o dimensiune civică. Cele două se completează, chiar dacă concurează pe resursa fundamentală numită “timp”.
În calitate de analist militar şi de politică externă, care apreciaţi că vor fi consecinţele scandalului global declanşat după dezvăluirile privind tratamentele aplicate de armata americană prizonierilor irakieni?
Majoritatea consecinţelor sunt în curs de a se consuma. Au fost deschise anchete oficiale, atât la nivelul Administraţiei, cât şi al Congresului.Justiţia americană a preluat dosarul. Neclar este cât de încărcată va fi nota de plată a politicienilor responsabili. Se pare că răspunsul nu va veni decât la urnele următoarelor alegeri din Statele Unite. Vom şti atunci dacă bilanţul actualei Administraţii va fi considerat, pe ansamblu, pozitiv şi Preşedintele Bush se va bucura de al doilea mandat la Casa Albă, sau dimpotrivă, negativ şi atunci “Dinastia Bush” îşi va fi încheiat relaţia privilegiată cu simbolul puterii plasat pe Pennsylvania Avenue, la numărul 1600. (Interviu realizat de Virginia Mircea.)
