„Discursul liberal în context actual european necesită, în opinia mea, un efort de diversificare şi de adaptare la condiţiile unei Europe în care valorile esenţiale ale liberalismului sunt deja asumate.“
Sunteţi parlamentarul liberal cu cea mai mare vechime în legislativul postdecembrist românesc. De ce liberal, domnule Antonescu?
Pentru mine opţiunea liberală s-a întemeiat pe două motive: primul – convingerea că principiile esenţiale ale liberalismului sunt cel mai eficace detergent împotriva reziduurilor comuniste din societatea românească şi, cel de-al doilea – ţinând cont de prestigiul şi istoria acestui partid. Reînfiinţarea PNL a fost pentru mine şi pentru mulţi tineri, la acea vreme, speranţa că lucruri bune şi valoroase din istoria românească pot fi continuate. Personal ţin foarte mult la ideea că istoria României nu poate fi scrisă începând cu perioada comunistă şi nu am fost în situaţia altora, de a lua totul de la zero.
Are şanse de supravieţuire sub aspect doctrinar liberalismul românesc în contextul integrării europene?
Da, cu condiţia ca programul, corpul doctrinar al liberalismului românesc să nu rămână cantonat în reveria interbelică, ci să fie adaptat la ceea ce înseamnă azi peisajul gândirii politicii europene, în care valori esenţiale au fost consacrate de istoria postbelică.
Probabil, în anii ‘90, noi am vorbit mai puţin despre valori reale şi recunoscute de o societate democratică modernă, cum ar fi: solidaritatea, protecţia socială, egalitatea cel puţin teoretică a şanselor ori drepturile colective.
Aceasta nu înseamnă că noi, liberalii, nu le cunoşteam sau preţuiam, ci doar că, într-o societate marcată de colectivism, am simţit mai pregnant nevoia de a afirma valorile libertăţii, proprietăţii şi individului, concurenţei.
Discursul liberal în context actual european necesită, în opinia mea, un efort de diversificare şi de adaptare la condiţiile unei Europe în care valorile esenţiale ale liberalismului sunt deja asumate.
Nu vă număraţi printre fanii preşedintelui Traian Băsescu. Cum aţi descrie relaţia actuală dintre PNL şi preşedintele României?
PNL l-a făcut preşedinte al României pe Traian Băsescu. Asta nu înseamnă că cineva dintre liberali îi contestă sau neagă calităţile personale, dar preşedintele nu trebuie să uite că a câştigat la “potou” printr-o mobilizare extraordinară, mai ales a celor tineri, la care o contribuţie esenţială au avut-o membrii PNL. În plus, PNL i-a oferit lui Traian Băsescu un lucru esenţial, şi anume o legitimitate faţă de electoratul de dreapta. Astăzi relaţiile nu se află într-o zodie fericită, pentru că alesul seamănă tot mai puţin cu candidatul nostru. Există doze prea mari de populism, de autoritarism în discursul şi acţiunile preşedintelui României. Noi am visat mereu un Havel şi ne trezim din ce în ce mai mult cu un Putin. Nu suntem naivi, altfel nu avem ce căuta în politică, ştiam că Băsescu nu e Havel, dar unii au sperat că, odată devenit preşedinte, evoluţia sa va fi alta. Cu titlu strict personal, nu sunt foarte dezamăgit, pentru că ştiu de mult că Băsescu e un duşman organic al partidelor istorice româneşti.
Dar relaţia dintre PNL şi premierul Călin Popescu Tăriceanu?
Spre deosebire de cei care consideră că cine nu-i cu Băsescu e automat cu Tăriceanu şi invers, am numeroase nemulţumiri şi faţă de modul cum Tăriceanu conduce PNL şi Guvernul României. Premierul a avut, şi încă are, o misiune dificilă, dar şi o şansă istorică. E primul liberal care guvernează România după decembrie 1937 şi în această postură nu ai dreptul să te dovedeşti mediocru.
Ce ne puteţi spune despre “grupurile de interese” din interiorul PNL?
Cred că există în orice partid. În orice caz, orice partid la guvernare se confruntă cu asemenea actori mai mult sau mai puţin politici. În PNL sunt mulţi oameni cu interese economice majore, dar cel puţin deocamdată acuzaţia că premierul este prizonierul unui asemenea grup nu are temei şi ţine strict de propaganda populistă de care vorbeam mai devreme. Nu este dovedit acest subiect. Cercurile de afaceri legate de PNL nu diferă prea mult de cele apropiate PD, de exemplu.
Va fi exclus Dinu Patriciu din PNL pentru jocul “la două capete”?
M-au surprins declaraţiile lui Dinu Patriciu şi nu cunosc pe nimeni în PNL care să susţină varianta unei coaliţii de guvernare PNL-PSD. Faptul că suntem nemulţumiţi de convieţuirea cu PD nu înseamnă că PSD poate deveni altceva decât adversarul nostru politic. Cred că e suficientă asocierea cu foştii socialişti vopsiţi (PD), ca să ne fie dor de socialiştii “veritabili” (PSD). Dincolo de asta, cred că nici Dinu Patriciu, nici altcineva nu poate fi exclus pentru o propunere, oricare ar fi ea.
Aţi afirmat că prin alianţa cu PD nu aţi câştigat nimic. Unii ar spune că totuşi aţi câştigat puterea…
Când s-a încheiat Alianta D.A, PD era un partid în descompunere, în care lideri de vază (Duvăz, Sassu) sau locali fugeau în PSD, Băsescu vizita Parchetul, fiind citat, şi nu în inspecţie, şi în sondaje aveau 6-7%. PNL atinsese 20%, era evident principala forţă de opoziţie la regimul Iliescu-Năstase, şi trendul se dovedea favorabil. PD nu putea să ne aducă nimic pentru că era un partid ce nu avea şi nu are o doctrină definită, care nu mai avea nici o personalitate politică de calibru, cu excepţia lui Traian Băsescu şi eventual Radu Berceanu. Şi avea oricum, pentru cei cu oarecare experienţă politică, o reputaţie dubioasă ca potenţial aliat.
“Dosariada” CNSAS vă atinge în vreun fel?
Nu. Nu am avut nici un fel de legătură cu fosta Securitate. Cred că problema deconspirării poliţiei politice şi a colaboratorilor săi care astăzi sunt actori politici trebuie tranşată repede, complet şi echitabil. Dacă CNSAS va reuşi să facă legea respectată, avem o şansă. Dacă SRI şi politicieni din spatele acestuia vor conduce jocul pe lângă lege, vom avea o nouă deziluzie şi o cascadă de şantaje.
Interviu realizat de Alex TISMANA
