Crahul financiar din SUA a destabilizat sistemul economic mondial şi, pe fondul globalizării, criza s-a extins în diverse colţuri ale planetei, inclusiv în Federaţia Rusă. Cu toate că puterea de la Moscova a tăcut o perioadă, în cele din urmă a trebuit să admită că situaţia economică din ţară este dificilă.
Tăcerea puterii însă nu a fost cauzată de lipsa cunoaşterii realităţii. Motivul este altul. În istoria recentă a Rusiei a mai existat o criză economică, iar populaţia a ieşit în stradă cu lozinci împotriva puterii. Pentru premierul Vladimir Putin, a cărui imagine astăzi este pusă în joc, repetarea protestelor de acum zece ani este inadmisibilă şi, până la a anunţa că o recesiune economică este posibilă, a luat măsurile de rigoare pentru a păstra liniştea în ţară. Numai că măsurile adoptate de şeful Casei Albe de la Moscova nu s-au lăsat cu prea multe laude. În plus, preconizările optimiste ale guvernului rus pentru 2009 par să fie combătute de disputele politice şi nemulţumirile sociale tot mai acute, dar nu acestea par să fie butoiul cu pulbere.
Criza este nemiloasă cu Rusia, însă guvernul răspunde
Înaintea summit-ului G20 de la Londra, experţii Băncii Mondiale au publicat un raport pesimist referitor la situaţia din Federaţia Rusă. În raport se precizează că economia rusă se prăbuşeşte, rata şomajului creşte, iar numărul săracilor se înmulţeşte. În aceeaşi ordine de idei, încă de la începutul anului curent, analiştii de la Eurasia Group Consultancy vorbeau despre încetinirea creşterii economice. Estimările sunt realiste şi au ca argument întâmplările nefaste ale economiei ruseşti din a doua jumătate a anului 2008.
Să ne aducem aminte. Anterior căderii băncii americane de investiţii Lehman Brothers, Federaţia Rusă s-a angajat într-o confruntare armată cu statul vecin Georgia. Atunci investitorii străini au luat în calcul pentru prima dată retragerea de pe piaţa rusească. Apoi, scăderea indicilor bursieri şi închiderea bursei de câteva ori în septembrie- octombrie 2008 au acutizat situaţia economică din cel mai mare stat al lumii. Mai exact, companiile ruseşti au suferit pierderi, producţia industrială s-a diminuat, sistemul bancar şi-a dovedit fragilitatea, rubla a început să se devalorizeze. Totodată preţul resurselor naturale a scăzut. Veste digerată greu de oficialii ruşi, şi nu numai, ţinând cont de faptul că petrolul şi gazele au contribuit decisiv la creşterea economică din ultimul deceniu.
Cu toate că situaţia în ţară era extrem de gravă, reprezentanţii puterii au adoptat un discurs temperat. În vremuri de cumpănă ei au înţeles că cel mai bine este să nu alarmeze populaţia. Ba mai mult, să-i arate că problemele sale reprezintă principala preocupare a guvernanţilor în momentul de faţă. În acest sens, conform unor analişti economici, cabinetul lui Putin a aprobat spre implimentare un program de măsuri anticriză parcă inspirat din teoriile sociale ale economistului britanic John Maynard Keynes. Programul anticriză prevedea susţinerea regiunilor monoindustriale şi a macroeconomiei. Astfel, din rezerva federală au fost pompaţi bani pentru bănci în vederea ajutorării companiilor care au acumulat datorii în străinătate şi pentru stabilizarea cursului valutar. În acest context, conducerea a mizat pe o adaptare treptată a populaţiei la noua situaţie economică pentru a evita şocul crizei. Fapt recunoscut de Vladimir Putin în şedinţa guvernului din 5 februarie a.c. când a declarat că factorii de conducere au încercat să adapteze treptat cetăţenii la situaţia creată deoarece “nu s-a admis o depreciere necontrolată a rublei, s-au redus impozitele” şi “s-a acordat ajutor ramurilor sectorului real al economiei”. Pe lângă acestea, premierul a amintit că guvernul va implimenta o serie de programe de ajutorare a cetăţenilor care au devenit şomeri sau se confruntă cu greutăţi la achitarea creditelor ipotecare.
Tensiunile sociale şi politice sunt inevitabile
Cel puţin pe moment, aparenţele prezentate de Putin nu se resimt în realitate. Asta deoarece criza nu a iertat şi a lovit peste tot.
Oligarhii au pierdut 230 miliarde de dolari numai în prima lună de criză, potrivit agenţiei Bloomberg. Între timp au pierdut mai mulţi bani şi, când au cerut ajutorul statului, preşedintele Dmitri Medvedev le-a răspuns că au o “datorie morală” faţă de societate. În schimb, oamenii simpli s-au trezit cu probleme mult mai complicate. Concedierile, ratele la bancă, lipsa banilor le-au adus aminte de clipele trăite acum zece ani. În aceste condiţii, populaţia devine refractară la orice, mai ales când măsurile luate de conducere sunt antipopulare. Aşa s-a întâmplat în cea mai îndepărtată regiune a Federaţiei Ruse după ce premierul a anunţat creşterea taxelor cu 80% pentru maşinile importate. În Vladivostok şi în alte oraşe din Extremul Orient Rus muncitorii din industria auto au protestat vehement şi au ieşit în stradă. Ca situaţia să nu degenereze, Vladimir Putin i-a cerut maiorului Andrei Nikolaiev să intervină. Însă, spre surprinderea sa, a fost refuzat. Un asemenea gest a constituit o sfidare pe faţă a puterii lui Putin şi s-a avansat ideea că în spatele reprezentantului Ministerului de Interne din Primorie ar fi stat actualul preşedinte. Protestele sociale din Rusia nu s-au oprit însă pe malurile Pacificului. În semn de solidaritate, moscoviţii şi petersburghezii au ieşit în stradă. Confruntările au devenit inevitabile şi au implicat protestatari contra poliţişti sau protestatari contra susţinătorilor puterii. Şi mai grav pentru premierul rus este că în spatele protestelor de la Moscova şi Sankt-Petersburg au stat Partidul Comunist, care în ultimul timp nu a criticat puterea, şi mişcarea “Tigrul”, o organizaţie populară care militează pentru drepturile civile.
În urma acestor evenimente, un lucru este cert, criza financiară scoate lumea în stradă, iar unele forţe politice profită. Dacă acţiunile partidului “Cealaltă Rusie”, condus de Gari Kasparov, sunt arhicunoscute, mai nou, comuniştii şi-au revenit din amorţire. În cadrul congresului anual, desfăşurat la finele lui 2008, liderul Ghenadi Ziuganov a declarat că “vântul istoriei bate din nou în favoarea noastră”, că autorităţile nu fac faţă situaţiei şi că tulburările sociale vor ajuta comunismul să preia puterea.
Vladimir Putin însă a criticat demersurile opoziţiei. Totodată a îndemnat-o să nu profite de criză şi să respecte legea. Numai că legea instituită de putere descurajează orice fel de manifestaţii anticriză. Astfel, exprimarea dezacordului în legătură cu politica statului nu se poate face decât prin întruniri neaprobate. Şi pentru acestea preşedintele statului rus a găsit o soluţie. Dmitri Medvedev a cerut poliţiei să reprime eventualele agitaţii şi să menţină ordinea. Poliţia nu a stat mult pe gânduri şi a răspuns îndemnului venit de la liderul rus, ajungând la lupte de stradă cu protestatarii care scandează că “Vrem o altă Rusie!” şi arestându-i pe conducătorul mişcării “Noi”, Roman Dobrokhotov, pe scriitorul Eduard Limonov şi pe profesorul Piotr Homiakov.
Viitorul este greu de prevăzut
În prezent, puterea este contestată, nemulţumirile sociale constituie o realitate, iar guvernul se luptă ca situaţia să nu scape de sub control. Dar cât va mai dura această stare de fapt? Kasparov şi Ziuganov sunt convinşi că sfârşitul actualei puteri se apropie. Însă puterea mai mizează pe eficienţa măsurilor anticriză şi pe o uşoară creştere a veniturilor populaţiei. Şi nu uită că are în mână serviciile de securitate, care pot menţine stabilitatea în ţară.
De aceea singurul pericol la adresa puterii din Rusia sunt oamenii care o deţin. Dacă echilibrul balanţei stabilit între tehnocraţii Kremlinului şi “silovikii” de la Casa Albă se va rupe, cu siguranţă puterea va avea de suferit. Primele şicane au apărut cu acuze mai mult sau mai puţin publice şi avertizări de acţionare în justiţie. Numai că poziţia de mijlocitor între cele două tabere, adoptată atât de Medvedev, cât şi de Putin, face deocamdată viitorul puterii de la Moscova greu de prevăzut.
