Avem alegeri europene în jumatate de an şi ar trebui sã dezbatem mai mult ce presupun aceste alegeri, pentru a le întelege mai bine şi a vota in cunoştiinţã de cauzã. Discutând recent în ţarã cu studenţii pe acest subiect, am constatat cã nu existã o informaţie practicã despre aceast important proces electoral. Cineva chiar avansa idea cã este de fapt o înţelegere tacitã a unor persoane interesate pentru a nu se decripta ce se voteazã şi cine sunt candidaţii. Totuşi, nu cred cã avem aceastã situaţie.
Eu îmi fac însã datoria în a informa cetãţenul român ce se întâmplã cu adevãrat. Pe 25 mai 2014 se organizeazã alegeri în România cu scopul de a alege cei 32 de eurodeputaţi români. Ce se întâmplã însã pânã atunci? Juridic, cu cel puţin o lunã înainte de aceastã datã, deci maxim pânã pe 25 aprilie 2014, partidele politice româneşti trebuie sã depunã la Biroul Electoral Central lista oficialã. Aceastã listã conţine 32 de nume, într-o ordine foarte clarã. Pe 25 mai 2014 cetãţenii români vor veni la vot şi vor alege lista preferatã. Nu existã vot uninominal la alegerile europene. Practic este o alegere între listele naţionale, româneşti, propuse de partidele politice din România. Asta înseamnã cã – sã dãm un exemplu – la sfârşitul zilei de 25 mai PSD-ul (care va participat singur la alegeri) va obţine 35% din voturi, va avea 35% din cele 32 de locuri, deci 11 eurodeputaţi. Cine sunt aceştia? Primii 11 de pe lista PSD depusã la BEC cu o lunã înainte de alegeri.
Chiar dacã îţi place în mod special un candidat şi vrei sã-l votezi, sã zicem pe cel de pe locul 20, nu poţi sã-l ajuţi prea mult. Existã desigur cazul teoretic (dar foarte puţin probabil) în care PSD-ul obţine 60% din voturi şi astfel 20 de eurodeputaţi sunt alocaţi PSD-ului, deci şi cel de pe locul 20.
Avem practic o situaţie în care conteazã foarte mult poziţionarea candidaţilor pe lista oficialã. Cine decide aceastã ordine pe listã? Este conducerea naţionalã, în relaţionare cu liderii locali ai partidului.
Am declarat public de atâtea ori cã alegerile europene de anul viitor sunt cruciale pentru viitorul Uniunii Europene. Criza pe care o trãim ne face sã fim mai pragmatici şi sã calculãm cu exactitate ce soluţii avem. Judecat global avem doar o şansã, o Uniunea Europeanã puternicã pentru a face faţã globalizãrii. Avem nevoie de o Europã construitã instituţional cu cetãţenii sãi, iar implicarea în alegerile europene este crucialã. Alegerile sunt de fapt “Jocurile Olimpice” pentru UE. Putem sã ratãm acest moment? Fãrã sã surprindem putem afirma cã pentru a avea o competiţie de succes, “urmãritã” de un publicul larg (cetaţeni care voteazã), e nevoie de “atleţi capabili sã joace european” (candidaţii pe poziţii eligibile pe listele electorale), dar şi de “antrenori cu ambiţie” (conducerile partidelor politice).
Daca avem pe primele 10 locuri (considerate elegibile) profile care inspirã comunicarea, oameni care stãpânesc cu adevãrat problematica europeanã, dar cunosc perfect şi interesele României, vom avea o şansã ca dezbaterea electoralã sã fie plinã de sens. Dacã însã ne vom complace în a propune persoane care nu înţeleg mecanismul comunitar, vom asista la o dezbatere seacã, plictisitoare, plinã de slogane, ancorate de multe ori într-un naţionalism ascuns, în care vor pierde cetãţenii, partidele politice şi cu siguranţã Parlamentul European.
Ce sugerez? Cred ca e cazul sã vedem încã de acum cu ce propuneri vin partidele politice pentru a pregãti România anului 2019, anul când România va prelua Presedenţia UE. Desigur nu mai e timp acum pentru alegeri primare la nivel naţional, dar trebuie o transparenţa a procedurilor de formare a listei electorale. Implicaţi cetãţenii încã de acum în acestã procedurã! Trebuie sã comunicãm acum despre alegerile europene, despre proceduri, despre posibili candidaţi.
Românul are dreptul sã ştie cine va avea mandatul de reprezentare pentru urmãtorii 5 ani!
Dan LUCA este Doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului “România-UE” Bruxelles. Are 42 de ani şi îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Este profesor la universităţi din Bruxelles, Gorizia (Italia), Bucureşti şi Cluj. În 2008, inspirat şi sprijinit de social-democraţii germani, socialiştii francezi şi laburiştii britanici, a înfiinţat la Bruxelles prima filială din afara teritoriului României a unui partid politic român – PSD Bruxelles.
