În ianuarie Dacian Cioloș a devenit cel mai apreciat comisar european, primind votul în unanimitate al parlamentarilor europeni. Începutul mandatului său marcat de acest triumf va trebui să fie susținut pe toată durata acestuia de echilibru și competență într-unul dintre cele mai dificile domenii economice. Sfârșitul mandatului îi poate da șansa comisarului român să bifeze o contribuția fundamantală la reformarea Politicii Agricole Comune (PAC), cu efecte directe asupra României.
Cioloş are peste 15 ani de experienţă în domeniul agriculturii, obținută atât în România cât şi în Franța fiind considerat un profesionist apolitic, deşi a făcut parte între 2007-2008 din cabinetul Tăriceanu. În anul 2009 el a ocupat poziția de director pentru programe de dezvoltare rurală în cadrul Comisiei Europene și de preşedinte al Comisiei prezidenţiale pentru politici publice de dezvoltare a agriculturii în România.
Ajuns la Bruxelles pe postul de comisar, Dacian Cioloș va avea sarcina să coordoneze un portofoliu care atrage anual peste 40% din bugetul UE şi va avea drept principală sarcină reformarea Politicii Agricole Comune. Misiunea sa este dificilă în condiţiile în care se anunţă o bătălie grea asupra bugetului agricol al Uniunii. Din punct de vedere politic el va trebui să înlăture suspiciunile privitoare la o prea mare apropiere de poziţiile Franţei care l-a susținut în obținerea portofoliului. Asta în timp ce unele state s-au aratat îngrijorate că un portofoliu atât de important a fost încredințat unei țări care nu s-a evidențiat printr-o prea mare și eficientă gestionare a fondurilor europene.
Reforma PAC
Noua comisie Barroso a intrat în funcție pe 10 februarie 2010. Pe parcursul mandatului început la această dată principalul obiectiv al comisarului român, va fi, așa cum a declarat și la audierile din Parlamentul European, definirea Politicii Agricole Comune după 2013.
Dacian Cioloș a susținut necesitatea continuării sistemului de plăți directe, însă pe criterii regândite pentru a spori gradul de echitate între agricultori. Plățile directe asigură veniturile agricultorilor și astfel această reform devine una esențială. În viitor reforma va trebui să se adapteze noilor realități pentru a realize o mai bună reechilibrare a repartizării ajutoarelor între agricultori, regiuni și state. Acest subiect va face obiectul unor ample dezbateri înainte de a propune reforma PAC.
Mecanismul plăților la hectar a fost introdus pentru noile state membre, astfel în UE persistă două sisteme de plăți: pe fermă – în statele vechi și la hectar – în statele noi. Comisarul va trebui să pună în aplicare ceea ce s-a decis deja: o abordare unică la nivel comunitar, un mecanism unic dar care să țină cont de situațiile particulare și care să asigure echitate.
Obiectivul actual al PAC este să găsescă o soluție pentru a garanta agricultorilor un anumit nivel de siguranță financiară prin intermediul ajutoarelor pe venit. Domeniul specific agricol face ca producătorii sa muncească mai mult și să obțină profit mai mic și mai greu decat în alte sectoare. În plus datorită standardelor de calitate agricole din UE costurile de producție sunt mai ridicate în comparație cu statele unde astfel de costuri nu sunt obligatorii. Subvențiile publice asigură competitivitatea agricultorilor europeni. Impactul schimbărilor climatic și cerințele agriculturii durabile vor accentua cresterea costurilor producției agricole.
A doua componentă de bază este piața ale cărei mecanisme de regularizare trebuie să contribuie la obiectivele și la corectarea deficiențelor PAC, noul comisar invitând la căutarae comună a unor soluții pentru îmbunătățirea acesteia. Prezența produselor europene pe piața internațională este important, dar Cioloș consideră că subvențiile la export nu sunt o soluție esențială pe viitor, cu toate că în anumite sectoare acestea vor fi menținute.
Nu în ultimul rând, pilonul II – politica de dezvoltare rurală trebuie continuată pentru a face față schimbărilor climatice și a pune mai bine în valoare diversitatea agriculturilor europene. Nu se poate separa dezvoltarea agriculturii de cea a spațiului rural și în acest sens va trebui ca PAC să fie coerentă și susținută și de Politica de Coeziune a Uniunii Europene. Pilonul II este foarte important mai ales în noile state membre și a celor mai vechi din zona mediteraneană, unde micile exploatații reprezintă o parte important din numărul total de ferme. De altfel marile exploatații agricole sunt structuri rareori întâlnite în Europa.
Dacian Cioloș a propus două direcții pentru sprijinirea micilor ferme: creșterea accesibilității fondurilor europene care finanțează acest domeniu (în special programul ”Leader Plus”) și dezvoltarea oportunităților oferite de piețele locale. Este situația României care deține un potențial insuficient folosit pentru producere și comercializare de produse tradiționale. În zonele defavorizate, destinatarele fondurilor de dezvoltare rurală, este esențială colaborarea la nivel local, parteneriatul public-privat și rețelele pe care și le creează actorii din agricultură. Deasemenea un fond de garantare care să asigure finanțarea micilor agrcultori din aceste zone a fost menționat ca o soluție. În viziunea comisarului Cioloș, cei doi piloni I – al subvențiilor și II – al dezvoltării rurale vizează aceeași agricultură iar echilibrarea plăților directe poate sprijini pilonul II.
Reforma PAC nu înseamnă reducerea finanțării sau renunțarea la unele instrumente ci căutarea unor soluții de adaptare la realitățile curente, în viziunea recent numitului comisar. Ceea ce trebuie să desăvărșească în acest moment Dacian Cioloș pentru o Uniune Europeana cu 27 de state este un proces început în 1992, care a fost urmat de o altă serie de măsuri în 2003, și care a avut drept rezultat disocierea subvenţiilor de producţie.
În prezent agricultorii au șansa să devină antreprenori, se pot adapta la cererea pieţei şi a consumatorilor, pot căuta noi pieţe rentabile şi pot exploata noi oportunităţi. Ei au scapat de presiunea de a produce pentru „a primi subvenţii”, chiar şi alimente care nu au cerere pe piaţă. Ajutorul pe care îl primesc în prezent le permite să își îngrijească terenurile şi să respecte standardele privind mediul, bunăstarea animalelor şi siguranţa alimentelor, acestea fiind o precondiție a beneficierii de acest sprijin financiar.
“Concurența rămane unul din pilonii de baza ai pieței comune. Avem reguli foarte clare în ceea ce privește concurența, avem o piață comună. Trebuie să dam tot ce e mai bun pentru a asigura reechilibrarea anumitor sectoare europene. Trebuie ținut cont de diferențele dintre diversele regiuni agricole, iar asta va depinde foarte mult de modul în care vor comunica Comisia Europeană și Parlamentul European”, a avertizat Dacian Cioloș. Deși se bazează pe o Politică Aricolă Comună Uniunea Europeană trebuie să țină cont de particularitățile agricole din statele membre. Sunt peste 10 milioane de fermieri în Europa, mai mult de 30 de milioane de oameni lucreaza în agricultură. Zonele rurale reprezentate de terenuri agricole şi păduri reprezintă peste 90% din teritoriul UE şi sunt locuite de jumătate din populaţia europeană. Pe acest teritoriu se practică tipuri diverse de agricultură, extensivă, intensivă cât şi agricultura biologică.
De unde provin banii
Agricultura este singurul sector finanţat în mod integral din bugetul UE fapt care justifică proporția ridicată pe care o ocupă în bugetul UE. Treptat s-a realizat o reducere a proporției din bugetul UE alocată agriculturii aceasta ajungând de la 71% în 1984 la 33% în 2013. În schimbul acestui efort financiar, cetățenii europeni beneficiază de produse alimentare variate, sigure şi de calitate, de protecţia mediului și a peisajului rural european.
Bugetul agriculturii provine din „resursele proprii” ale Uniunii europene: taxe vamale, prelevări, TVA şi o resursă bazată pe venitul naţional brut al statelor membre care se ridică la 75% din bugetul UE. Din anul 2009, pentru a garanta transparența și responsabilitatea utilizării fondurilor publice toate statele membre sunt obligate să publice lista beneficiarilor de plăţi PAC.
Cheltuielile prevăzute pentru dezvoltarea rurală sunt parţial finanţate de către statele membre, în funcţie de nevoile specifice la nivel naţional şi regional, dar sunt reglementate de norme comunitare comune. Majoritatea măsurilor din cadrul PAC sunt încă reglementate de norme comune şi sunt finanţate integral din bugetul UE.
Agricultura romanească în anul crizei
Este evident că numirea lui Dacian Cioloș pe post de comisar european pentru agricultură și dezvoltare durabilă nu va aduce avantaje României, așa cum pot crede cei mai puțin inițiați. Însuși acesta a precizat care sunt particularitățile și limitele mandatului său.
În timp ce noul comisar se va confrunta cu reforma politicii agricole, fermierii români vor continua să rămână unii dintre cei mai saraci din Europa. Marea majoritatea a acestora nu au suficiente venituri pentru accesarea fondurilor europene, regula co-finanțării cu o sumă proprie de până la 50% din valoarea investiţiei, sau chiar cu toată suma până la decontare fiind foarte restrictivă. Uniunea Europeană a alocat României în 2008 fonduri de 2,666 miliarde de euro, dar acestea nu au ajutat agricultura românească prea mult. Această sumă care ne plasa pe locul zece la nivel european a fost alocată în mare parte pe hârti. Până acum au fost absorbite sume foarte mici, doar 9% din fondurile disponibile pentru perioada 2007 – 2013, în valoare totală de 27,47 de miliarde de euro. Aceasă situație plasează România pe antepenultima poziţie in Europa Centrală şi de Est, la egalitate cu Slovacia, conform unui studie realizat de KPMG.
Pe fondul crizei economice, s-a vorbit adesea despre posibilitatea salvării economice a ţării noastre, prin agricultură, având în vedere potenţialul României în acest sector dar statul nu are bani pentru acest sector iar fermierii au ieșit în stradă în toamna lui 2009 pentru a-și cere drepturile.
Ceea ce poate face Dacian Cioloș în acest context specific românesc este doar a oferi sfaturi autorităților de la București pentru pentru dezvoltarea unei strategii confrme cu normele UE. Preşedintele Agrostar, Ştefan Nicolae, considera în acest sens că numirea unui roman pe acest portofoliu înalt la Comisia Europeană poate avea o influenţă pozitivă asupra relaţiilor fermierilor români cu autorităţile europene dar numai cu condiţia ca şi România să îşi îndeplinească obligațiile și să respecte legislația europeană.
Criza economică nu a fost singura veste proastă pentru fermierii români. Din 2010 aceștia nu mai beneficiază de subvenţii pentru producţia de carne de porc, pasăre, ouă, sfeclă de zahăr, orez, in, cânepă, soia sau tutun, acestea fiind considerate de UE ajutoare de stat. Guvernul ar fi trebuit să dezvolte mecanisme de sprijinire a fermierilor până la finele anului trecut, pentru a suplini eliminarea subvenţiilor dar lipsa de fonduri si criza politică a lăsat descoperit acest sector.
Nici bugetul alocat Ministerului Agriculturii pentru anul acesta nu va permite dezvoltarea unor scheme de sprijin. Riscul este ca în absența unei finanţări corespunzătoare, trei sferturi din puținele fermele din România să intre în faliment. În situația în care băncile pun mai multe condiții pentru luarea unui credit agricultorii nu vor mai putea continua nici proiectele cu finanţare europeană. Nici planul Guvernului de a acorda subvenţiile restante pe 2009 prin intermediul băncilor nu a avut rezultatele scontate. Riscul unor noi iesiri în stradă ale acestora este f mare în acest an.
Această stare de fapt devine responsabilitatea Guvernului României car poate fi susținut de Comsia Europeana dar nu suplinit în administrarea agriculturii românești. Anul 2010 a început însă prost, pe 19 februarie Comisarul European pentru Agricultură, Dacian Cioloş, solicitând României remedierea deficienţelor în funcţionarea sistemului prin care Agenția de Plați și Intervenții în Agriculură – APIA acordă subvenţiile europene, după ce termenele convenite pentru rezolvarea acestei probleme au fost depăşite.
