“În urmă cu un an controlul însemna “a linge hârtii”; acum, folosind acest sistem controlat pe computer, nu numai că este rapid şi eficient, dar se evită şi eventualele presiuni, chiar încercări de corupere.”
Domnule preşedinte, lucraţi la Curtea de Conturi de la reînfiinţarea ei. V-aţi început mandatul în fruntea Curţii de Conturi în 2002. Cum a evoluat această instituţie de atunci?
Mi-am început activitatea la Curtea de Conturi în 1993 când s-a reînfiinţat această instituţie. A fost dificil pentru că mulţi nu aveau experientă. Am fost consilier de conturi până în 1999, apoi preşedinte de secţie, iar din februarie 2002 preşedintele instituţiei.Cunosc foarte bine activitatea instituţiei şi neîmplinirile ei, încercările politicului şi ale celor din jur de a influenţa această istituţie. Din 2002, Curtea de Conturi a înregistrat unele schimbări în ceea ce priveşte activitatea, stilul de muncă şi, mai ales, locul pe care trebuie să-l ocupe în cadrul instituţiilor statului de drept…
Care este gradul de încredere al cetăţeanului în Curtea de Conturi? Ce ne puteţi spune despre personalul Curţii de Conturi?
Majoritatea instituţiilor nu se bucură de încredere. Am încercat în aceşti ani să reprezentăm cheltuirea banului public şi interesele cetăţeanului. Am încercat să transmitem prin intermediul mass-media modul în care ne îndeplinim competenţele.
Ca urmare a activităţii desfăşurate, am observat deja un grad mai mare de încredere. Eu primesc multe cereri, sesizări, plângeri de la cetăţeni şi personae juridice. Multe dintre acestea încep cu următoarea frază: “Avem încredere în instituţia dumneavoastră şi vă semnalăm etc., etc.” Asta dovedeşte că oamenii aşteaptă ceva de la noi văzând că suntem eficienţi. Apoi, personalul instituţiei. Avem 800 controlori financiari în centrală şi teritoriu, cu structuri în fiecare judeţ. Pe marea majoritate i-am recrutat din structurile Ministerului deFinanţe, având un anumit stil de muncă, o anumită mentalitate şi a fost greu să le arătăm că relaţia controlor-controlat este foarte delicată. Prezenţa controlorului financiar la entităţile controlate în mod obiectiv induce teamă, deranjează, şi am încercat să schimbăm stilul de muncă. Mai întâi, în ceea ce priveşte timpul alocat programului de control. Am încercat să-l reducem prin introducerea unui program de control asistat pe calculator pentru entităţile cu activitate economico-financiară redusă. În acest caz, nu ne mai deplasăm, accesăm baza de date prin computer. Este un sistem foarte modern, folosit în Uniunea Europeană şi pe care noi am început să-l folosim, de aproximativ trei ani, pe baza unor programe de twining cu UE.
În urmă cu un an controlul însemna “a linge hârtii”; acum, folosind acest sistem controlat pe computer, nu numai că este rapid şi eficient, dar se evită şi eventualele presiuni, chiar încercări de corupere.
Care este ponderea tinerilor?
Am dat credit mare tinerilor, chiar debutanţilor, am mai obţinut de la guvern 200 de posturi pe care am angajat tineri, cu care am făcut training şi i-am trimis la cursuri la Washington, Bruxelles şi Luxemburg, unde se află şi sediul UE al Curţii de Conturi.
În general, politica de personal este axată pe trei componente. Persoanele cu vârsta cuprinsă între 25-35 de ani formează baza, cam 70%, şi reprezintă forţa activă a instituţiei, 10% peste 50 ani, oameni cu mare experienţă, pe care îi folosim în a transmite experienţa lor celorlalte categorii, şi 15-20% tineri chiar debutanţi care reprezintă baza pentru viitor.
Cum s-a dezvoltat Curtea de Conturi în ceea ce priveşte logistica?
În 1993, când s-a reînfiinţat Curtea de Conturi, s-a pornit de la zero spaţii, computere, reţele şi tot ce ţine de buna funcţionare a unei instituţii. Între timp, dar mai ales în ultimii patru ani, avem rezultate spectaculoase. Cu două excepţii: Harghita şi Satu-Mare, în toate judeţele ţării avem sedii moderne, unele la nivel internaţional ca dotare şi modernizare. În timpul mandatului meu am dat în funcţiune clădiri construite de la zero, cu bani de la Uniunea Europeană, pe care le-am transformat în Centre Zonale de Perfecţionare Profesională.Aceste centre, pe lângă săli de conferinţe ultramoderne, au şi spaţii de cazare. Centrul de Perfecţionare “Ştefan cel Mare şi Sfânt” de la Iaşi, Centrul de Perfecţionare “Dunărea de Jos” de la Galaţi-Brăila, Centrul de Perfecţionare “Mitropolitul Şaguna” de la Sibiu şi încă două, în curs de perfecţionare, la Cluj şi Constanţa. Zonal însemnând şi zone din jurul României. Pentru salariaţii noştri avem o vilă la Neptun formată din două corpuri de clădire cu 7 apartamente.
Faceţi parte dintr-o familie ilustră în istoria României, cu un trecut foarte bogat care desigur obligă…
Sunt un om format într-o familie de tradiţie, cu un trecut de peste 600 de ani, sunt exigent de când mă ştiu, sunt foarte exigent în primul rând cu mine însumi şi acelaşi lucru îl cer şi colaboratorilor mei. Sunt de formaţie jurist, sunt profesor la Facultatea de Drept de peste 30 de ani şi, în rândul studenţilor mei, circulă următoarea legendă: “La Şaguna mila, pila şi fiţuica nu merg”. Dar, paradoxal, deşi sunt un om intransigent, studenţii mă iubesc, ţin la mine, cred din două motive: sunt un profesionist, când îmi ţin cursurile amfiteatrul este plin şi sunt un om corect. La Şaguna studentul îşi primeşte nota pe care o merită.
Provin dintr-o familie ilustră, din neamul marelui mitropolit al Ardealului Andrei Şaguna pe care, într-un fel, îl moştenesc. Mitropolitul a scris foarte multe cărţi în dreptul canonic. De câte ori mă uit la poza lui aici în birou, simt o mare greutate pe umeri şi, în acelaşi timp, un imbold şi o protecţie divină. Am două fete, cea mică este în anul III la Drept, continuă tradiţia în familie, cea mare este studentă la Regie-Film, probabil moşteneşte o anumită sensibilitate spre frumos. Sunt mândru de ele şi sper să realizeze mai mult decât mine în viaţă.
Aţi devenit preşedinte al Curţii de Conturi pe criterii politice?
În toate societăţile democratice, conducătorii instituţiilor independente sunt numiţi de Parlament la propunerea unor grupuri parlamentere. După ce sunt numiţi, devin independenţi. În cazul meu aşa este.
Au existat presiuni?
Am spus mai demult, cu celebrele stenograme, presiuni există pretutindeni, de oricând, însă, presiuni politice nu au fost. Ca să dau un exemplu, am primit uneori câte un telefon din partea cuiva care şi-a declinat o anumită identitate prin care încerca să influenţeze unele constatări ale organului de control. Chiar şi declaraţiile din presă sunt o formă de presiune, acel gen “…dacă nu, cerem demisia…”. Se ştie că la Şaguna nu se ajunge cu aşa ceva şi, în general, am fost ferit de presiuni directe. În munca noastră am încercat să fim constructivi, profesionişti, nu am plecat de la idei preconcepute că toţi în munca lor încalcă legea. Am încercat ca dosarele noastre să fie bine documentate, să aibă o încadrare juridică corectă, bazată pe fapte reale care să reziste în instanţă. Am încercat să nu repetăm greşelile anilor ’50 când mai întâi oamenii erau arestaţi, împuşcaţi şi apoi li se făcea dosar.
Ce vă doriţi din punct de vedere profesional?
Îmi doresc să-mi termin mandatul, doresc să finalizez ceea ce am început, mai ales în ceea ce priveşte gradul de credibilitate al instituţiei Curţii de Conturi în societatea românească. Doresc şi o mai bună pregătire profesională a personalului, stabilitate şi o recunoaştere a importanţei muncii pe care o fac, inclusiv în ceea ce priveşte statutul şi veniturile salariale. Doresc o finalizare a dotării logistice şi o mai mare recunoaştere internaţională a instituţiei. În cei patru ani am încheiat 14 tratate bilaterale. Ultimul l-am semnat la sfârşitul lunii martie cu Curtea de Conturi a Republicii Moldova. În cei patru ani de când conduc Curtea de Conturi am realizat o serie de contacte şi am foarte mulţi prieteni la instituţiile similare din Europa şi din lume. În ceea ce priveşte pregătirile pentru integrarea României în Uniunea Europeană, Curtea de Conturi a României are deja pregătite spaţiile – birouri şi cabina de traducere simultană – la Luxemburg, pentru că, începând cu 1 ianuarie 2007, noi vom avea reprezentanţi proprii la ECA.
Cum colaboraţi cu actuala putere?
Cu nici o putere nu m-am înţeles bine şi e firesc să fie aşa deoarece statutul şi competenţele instituţiei în a controla modul în care e folosit banul public deranjează pe oricine, de la cel mai mic funcţionar public la cel mai înalt.
După terminarea mandatului de la Curtea de Conturi vă veţi întoarce la catedră?
Poate că lucrul pe care mi-l doresc cel mai mult este să mă întorc la catedră şi să mă dedic exclusiv învăţământului.
Interviu realizat de Virginia MIRCEA
