Ne-am propus să construim o democraţie participativă.Într-o primă etapă, am crezut că ştim să o facem, că ne este chiar la îndemână. Simpla exprimare a unei opiniiîntr-un context formal sau informal ne-a făcut să credem că este ascultată, preluată şi prelucrată de decidenţii politici. Ne-au trebuit ani buni să realizăm că participarea civică în influenţarea deciziei publice necesită un cadru reglementat care să determine autorităţile publice să asculte şi să ţină cont de vocile părţilor interesate ale societăţii civile.
Acum avem legi care prevăd posibilitatea de a interveni în procesul de elaborare a politicilor publice şi totuşi societatea civilă, sectorul neguvernamental, a rămas încă distant faţă de factorii de decizie.
Chiar dacă legea transparenţei decizionale a autorităţilor publice (L 52/ 2003) oferă mijloacele legale de acţiune, demersurile de consultare pot depăşi stadiul de momente formale numai dacă societatea civilă adoptă practici exigente şi riguroase de implicare în elaborarea politicilor publice.
Deşi există experienţe pozitive în materie de influenţare a politicilor publice, acestea au mai curând un caracter accidental şi nu sunt mulţumitoare ca participare de ansamblu a societăţii civile în elaborarea acestora.
Academia de Advocacy consideră că există încă următoarele deficienţe la nivel de instituţii care elaborează politici şi reglementări: i) inexistenţa unei practici riguroase de consultare publică; ii) inexistenţa unei practici riguroase de raportare publică;iii) lipsa de know-how în materie de organizare a consultărilor publice.
Pe de altă parte, o parte a societăţii civile prezintă următoarele deficienţe: i) cunoaşterea limitată a procedurilor de elaborare a politicilor publice; ii) cunoaşterea precară de către ansamblul societăţii civile a modalităţilor de implicare în elaborarea politicilor publice; iii) cunoaşterea practică limitată a instrumentelor democratice şi transparente de influenţare; iv) neîncredere în demersurile de influenţare, primele bariere întâmpinate fiind generatoare de abandon chiar în timpul procesului.
Lipsa de încredere a cetăţenilor în a participa la decizia publică nu este numai o caracteristică a românilor. Se regăseşte deopotrivă şi în modelul istoric european continental în care abordarea paternalistă a statului a condus la pierderea comunicării eficiente între decidenţi şi populaţie. Cetăţenii au fost mobilizaţi să-şi exercite dreptul de liberă alegere, doar prin vot sau referendum, fără etape intermediare de intervenţie.
În prezent, europenii, implicit românii caută şi experimentează mecanisme de consultare publică pentru a reînnoda comunicarea cu părţile afectate ale societăţii civile.
S-au experimentat întâlnirile publice, mesele rotunde, dezbaterile publice, comunicarea prin sisteme virtuale, cu ajutorul internetului, dar toate acestea au trezit foarte puţin interesul cetăţeanului, fără să-i crească încrederea contribuţiei sale la decizia publică. Cea mai vizibilă explicaţie este lipsa de feed-back, lipsa evidenţierii rezultatului metodei utilizate, măcar prin elaborarea unui rezumat public al respectivei acţiuni. Participanţii s-au regăsit limitat sau deloc în reglementarea rezultată. Nu se simt beneficiari ai reglementării, ci parte opresată a acesteia.
European Transparency Initiative propune Planul D (democraţie, dialog, dezbatere) pentru a creşte transparenţa instituţiilor europene sperând în soluţia-miracol de recâştigare rapidă a încrederii cetăţenilor în Europa şi în structurile sale. Se discută frenetic despre comunicarea valorilor democratice ale Uniunii Europene, se organizează consultări şi dezbateri publice naţionale privind viitorul Europei, se solicită reacţii din partea societăţii civile pentru construirea agendei publice europene. Şi totuşi, sondajele arată că 53% din cetăţenii europeni consideră că vocea şi opinia lor nu contează în luarea deciziilor europene.
Depăşirea crizei majore de legitimitate politică îşi află soluţia în mâinile cetăţenilor europeni, în identificarea mecanismelor eficiente de consultare publică. În acest sens, europenii invită orice persoană în formularea unei opinii pertinente pentru identificarea standardelor minime de consultare publică, până în data de 31 august 2006. Premergător, în 11 iulie, Comitetul Economic şi Social European a organizat la cererea Comisiei Europene o audiere publică la Bruxelles pe tema creării unui sistem de înregistrare a grupurilor de interese europene şi a codului de conduită al lobby-iştilor.
Dar ce este audierea publică? Este o procedură de consultare publică riguroasă şi eficientă, care sprijină decidenţii politici în luarea unei decizii publice, cu expertiza culeasă voluntar din spaţiul societăţii civile. Avantajele aplicării acestei proceduri sunt următoarele:
A. Avantajele decidenţilor politici:
* transparenţa deciziei publice prin audiere publică susţine direct programul anticorupţie;
* decidenţii politici sunt în contact direct cu alegătorii, prin audierea publică a principalelor proiecte de legi;
* decidenţii politici beneficiază de expertiză voluntară, studii de caz provenite din societatea civilă;
* decidenţii politici pot prelua direct gradul de asimilare şi de acceptare al societăţii civile cu privire la proiecte de acte normative mai puţin prietenoase;
* prin acest mecanism de consultare publică, procesul legislativ şi executiv va fi puternic mediatizat, conducând la îmbunătăţirea imaginii structurii parlamentare şi a executivului;
* diminuarea traficului de influenţă prin exprimarea publică a intereselor diferitelor părţi interesate;
* cetăţeanul va avea convingerea că participă direct la procesul legislativ, conducând la un capital de imagine pentru decidenţii politici.
B. Avantajele societăţii civile:
* mecanismele de consultare publică structurată (audierea publică) oferă posibilitatea grupurilor afectate de proiectul de lege să-şi exprime susţinerea, amendamentele şi să argumenteze în mod expert opiniile;
* societatea civilă se va simţi parte a procesului legislativ şi va accepta mult mai uşor compromisul;
* societatea civilă nu-şi va mai putea exprima nemulţumirea faţă de un proiect de lege aprobat dacă a avut şansa să-şi exprime punctul de vedere anterior;
* societatea civilă se va responsabiliza cu privire la procesul legislativ, fără a mai căuta posibilităţi opace de influenţare a proiectelor de legi;
C. Avantajele procedurii de audiere publică:
* oferă o platformă transparentă de exprimare a opiniilor oricărui cetăţean interesat de un proiect de act normativ, având nevoie doar de acces la căsuţa electronică de mesaje;
* asigură implicarea largă a experţilor privaţi şi publici în a-şi aduce contribuţia profesională pe domeniul proiectului de lege;
* oferă colecţionarea largă şi voluntară a opiniilor legate de un proiect de act normativ, ca bază de analiză pentru experţii legiuitorului;
* oferă posibilitatea mass-media să-şi ridice standardele emisiunilor economico-politice, cu resurse informaţionale consistente;
* oferă resurse informaţionale consistente cercetătorilor, experţi pe diverse domenii;
* asigură acumularea unui număr larg de opinii în timp scurt şi operativ.
* asigură sinteze experte pentru comisiile de specialitate din Parlament, Executiv şi alte structuri interesate, inclusiv cele internaţionale.
Audierea publică este un instrument care implică resurse consistente umane, financiare, logistice şi de timp, dar ele sunt la îndemâna noastră şi pot reprezenta o investiţie în reglementări stabile şi asumate de beneficiarii acestora.
Academia de Advocacy promovează acest mecanism de consultare publică, eliminând în primul rând obstacolele geografice în exprimarea unui punct de vedere. Responsabilizează deopotrivă atât decidenţii politici, cât şi cetăţenii, determinându-i să se încadreze în termene, într-un format riguros de exprimare în scris, în prezentarea publică a opiniilor colectate şi a rezultatului sinteză efectuat de comisia de experţi a audierii publice.
La nivel naţional, Academia de Advocacy a organizat 6 audieri publice pe marginea unor proiecte de legi de interes larg pornind de la propunerile de reglementare a lobby-ului (2003), până la proiectul de lege al societăţilor comerciale (2006) alături de Ministerul Justiţiei. Toate rezultatele obţinute au determinat legiuitorii fie în a reanaliza oportunitatea reglementărilor, fie în a efectua modificări de substanţă în corpul legii.
La iniţiativa preşedintelui Camerei Deputaţilor, domnul Bogdan Olteanu, de a transparentiza procesul decizional din Parlamentul României, Academia de Advocacy, alături de Asociaţia ProDemocraţia şi Societatea Jurnaliştilor Profesionişti, a organizat recent două audieri publice pe teme sensibile şi cu impact major asupra democraţiei româneşti: Lustraţia – principiu sau instrument? şi Libertatea individuală versus securitatea naţională. La ambele evenimente s-a constatat o participare mai aplicată a oficialilor politici şi o prezenţă scăzută a reprezentanţilor societăţii civile. Totuşi opiniile înregistrate au oferit aspecte pertinente, perspective care sprijină decidenţii în a analiza şi reformula aceste proiecte de legi.
În context european, procesul de consultare publică este un drum fără întoarcere. Noi, românii, avem un ascendent, avem legislaţie care permite societăţii civile să intervină în procesul de elaborare a politicilor publice (HG 775/2005), să intervină în influenţarea deciziei publice (L 52/2003), să-şi susţină poziţia cu date statistice publice (L 544/2001). Avem şi mecanisme funcţionale, care şi-au dovedit eficienţa dincolo de formalismul solicitat de lege. Mai rămâne să învăţăm să ne formulăm opiniile profesional, riguros, susţinute prin argumente legitime şi reprezentative, dar mai ales să exersăm prin participare.
Corina Dragomirescu este Senior Consultant alAcademiei de Advocacy
