Ce sunt dioxinele
Termenul de “dioxine” se referă la un grup de câteve sute de substanţe cu structură chimică şi proprietăţi biologice asemănătoare. Toate aceste substanţe au potenţial toxic şi cancerigen. Cea mai toxică şi cea mai studiată este 2,3,7,8 tetraclorodibenzo-p-dioxin (TCDD). O singură substanţă din grup poate fi sintetizată artificial, difenil policlorinat (PCBs). Din cauza riscului toxic şi cancerigen mare pe care-l presupune manipularea sa, în prezent această substanţă nu mai este produsă industrial.
Majoritatea dioxinelor sunt obţinute prin procese naturale,în cele mai multe cazuri apărând ca o consecinţă a activităţilor umane obişnuite. Aceste substanţe rezultă din procese de combustie, cum ar fi arderea deşeurilor menajere sau a combustibililor (lemn, cărbune, petrol), ca şi din incendierea naturală a pădurilor. Fumul de ţigară conţine şi el dioxine. Toxicul poate rezulta şi din procesul de înnălbire prin clorinare a hârtiei simple sau a celei de ziar, ca şi din alte procese industriale.
Cercetările realizate până acum arată că dioxina provenită din surse antropologice o depăşeşte mult cantitativ pe cea din surse naturale.
Efectele dioxinelor
Rezultatele diverselor studii au evidenţiat efectele adverse ale dozelor mari de dioxină asupra sănătăţii omului.
Toate fiinţele de pe planetă, inclusiv omul, sunt expuse la dioxină, deoarece aceasta, prin activităţile specific umane, este larg răspândită în mediul înconjurător. De aceea efectele nocive asupra organismului depind de mai mulţi factori, printre care nivelul expunerii, adică doza de toxic, durata şi frecvenţa contactelor organismului cu substanţa.
Efectul caracteristiceste cloracneea. În afara acesteia, dioxinele mai pot produce asupra pielii rush (înroşirea pielii pe zone limitate), decolorare zonală şi creşterea excesivă a părului în special pe faţă şi în partea superioară a corpului.
Un alt organ afectat de aceste substanţe este ficatul, dar intensitatea reacţiilor la acest nivel este moderată.
Principalul pericol al expunerii la acest toxic îl reprezintă riscul cancerigen la adulţi.
Studiile au arătat că expunerea la doze mari de dioxină sau la doze mici, dar pe perioade îndelungate creşte considerabil riscul de cancer. De asemenea, cercetările efectuate pe animale de laborator au evidenţiat efecte nedorite pe creştere şi dezvoltare.
Dioxinele şi mediul
Eliberarea dioxinelor în aer permite transportul lor la distanţe mari. De aceea aceste substanţe se găsesc oriunde în lume.
În apă, dioxinele tind să se sedimenteze. În felul acesta ele pot fi transportate mai departe sau ingerate de peşti ori alte organisme acvatice. Descompunerea dioxinelor în mediu necesită foarte mult timp. De aceea ele se pot concentra în lanţul alimentar, animalele ajungând să aibă în corp concentraţii mult mai mari decât plantele, apa, solul sau sedimentele.
Tendinţa toxicului este de a se acumulaîn ţesutul adipos. Astfel, deşi tot mediul înconjurător este contaminat cu dioxine, cele mai multe astfel de substanţe sunt preluate din alimentaţie, peste 95% provenind din ingerarea grăsimilor de origine animală.
