Foarte frecvent vehiculată în ultimele luni în mediul politic românesc, noţiunea de grup de interes, grup de presiune continuă să suscite discuţii în contradictoriu. În fapt, despre grupul de interes, la modul general, nu se poate discuta în termeni maniheişti, de bun sau rău. La fel cum în cazul democraţiei, nu putem aprecia dacă acest tip de sistem politic este bun sau rău.
Cum se ştie, eficienţa unui sistem democratic poate fi cuantificată în funcţie de foarte mulţi indicatori. La fel în cazul grupurilor de interese. Acţiunea lor poate fi apreciată în funcţie de mai mulţi factori, respectiv eficienţa instituţională, gradul de maturizare a partidelor politice, nivelul participativ al cetăţenilor, sistemul legislativ etc. De regulă, în statele cu o democraţie consolidată, aceste grupuri de interese reprezintă, alături de partide, ONG-uri sau alte organizaţii profesionale, actori importanţi în jocul socio-politic. Rolul lor este cunoscut şi apreciat ca unul care ţine de funcţionalitatea unui sistem democratic. Grupurile de interese activează într-un anumit cadru instituţional, după reguli bine stabilite sau în virtutea unor cutume verificate în timp. Dacă sistemul in integrum funcţionează în mod defectuos, se poate ca şi anumite componente ale sale să producă efecte negative. În mod firesc, democraţia presupune participare. Aşadar, funcţionarea unor grupuri de interese reprezintă o regulă, dar eficienţa ei depinde de gradul său de reglementare. Evident, există şi derapaje, dar nu în aşa măsură încât să determine o eliminare a acestor actori din schema structurală a democraţiei participative. O democraţie consolidată ştie să controleze şi să corijeze principalele sale derapaje sistemice. Statuarea rolului grupurilor de interese sau presiune în democraţiile consolidate s-a produs în timp, în urma unui îndelung proces de maturizare legislativă şi instituţională.
Modelul european
Este ştiut faptul că grupurile de interese şi de presiune funcţionează pe lângă instituţiile UE, iar rolul lor în procesul decizional este unul instituţionalizat. La Bruxelles există zeci de mii de lobby-şti profesionişti, între care 15.000 numai pentru marea industrie, care îşi desfăşoară activitatea pe lângă principalele instituţii europene. Grupurile de lobby sunt recunoscute şi acreditate, dar nu sunt obligate să se înregistreze. Din acest motiv, neexistând o evidenţă, fondurile şi cheltuielile lor nu pot fi cunoscute. În ultimii ani însă, activitatea acestor organizaţii de lobby a fost subiect de critici care acuzau supradimensionarea influenţei acestora şi cereau mai multă transparenţă în ceea ce priveşte modul lor de acţiune. Activitatea grupurilor de interese este privită cu multă reticenţă în unele ţări din Uniunea Europeană. În Franţa bunăoară, termenul are o semnificaţie, în mare parte, peiorativă, desemnând un grup de presiune secret care doreşte să impună deciziile politice într-o manieră nedemocratică.
Modelul american
În Statele Unite, în schimb, grupurile de presiune sunt instituţionalizate şi reglementate de mai multe legi. Diferenţa de percepţie şi de acţiune a acestor grupuri se datorează, în bună măsură, sistemului politic american care funcţionează după alte reguli decât cele din Europa. În fond, democraţia americană s-a născut pe alte fundamente decât cea europeană. În urma acţiunii acestor grupuri, anumite legi sunt rescrise sau chiar retrase, sau, dimpotrivă, promulgate. Sistemul politic american este construit, însă, astfel încât să dispună de un cadru instituţional şi legislativ care să permită o acţiune eficientă şi transparentă a acestor grupări. Putem aprecia că percepţia americană asupra noţiunii de grup de interes se datorează, în mare parte, unui anumit tip de cultură politică şi civică.
Cum este în România
În România termenul este asociat, la nivelul opiniei publice, cu cel ce presupune diverse interese obscure, mafiote chiar. Este dificil de apreciat o cauză precisă a acestei percepţii. Pe de o parte nivelul încă scăzut al unei culturi a democraţiei, pe de alta, discreditarea clasei politice, în ansamblul său, din ultimii ani. Probabil cauza rezidă într-o îmbinare a celor două aspecte. Opinia publică receptează difuz acţiunea acestor structuri, de regulă ea gândeşte în termenii de “toţi sunt la fel”,ba chiar o surprinde – în mod inconştient – spunând că politicienii se sprijină reciproc, fără a ţine cont de la ce partide sunt. Ca şi în cazul partidelor politice, grupurile care transcend politica, economia, mass-media, presupuse a reprezenta grupuri de interese, sunt percepute per ansamblu în mod negativ de către cetăţeni. Este greu de crezut că o modificare de percepţie a noţiunii de grup de interes se va produce foarte curând. Ea depinde în mare măsură şi este legatăîn mod inevitabil de percepţia asupra clasei politice în general. Profesionalizarea clasei politice, dar şi transparentizarea mediului economic vor atrage şi o nouă accepţiune a termenului de grup de interes, cea pe care i-o atribuie, în mod firesc, normele democratice. Aceasta se va opera în timp, dar şi prin reglementări care să susţină o funcţionare eficientă şi transparentă a acestor structuri.
