, scrie Michael McFall, profesor al Universitatea Stanford, analist al Fondului Carnegie pentru pace pe plan international, într-un articol publicat în cotidianul rusesc “Nezavisimaia Gazeta”. Iar previziunea lui McFall facuta înaintea alegerilor din 7 decembrie a fost confirmata pe deplin de rezultatele alegerilor din Federatia Rusa si mai ales de practicile folosite pentru atingerea scopului vizat de Vladimir Putin.
, scrie Michael McFall, profesor al Universitatea Stanford, analist al Fondului Carnegie pentru pace pe plan international, într-un articol publicat în cotidianul rusesc “Nezavisimaia Gazeta”. Iar previziunea lui McFall facuta înaintea alegerilor din 7 decembrie a fost confirmata pe deplin de rezultatele alegerilor din Federatia Rusa si mai ales de practicile folosite pentru atingerea scopului vizat de Vladimir Putin.
Partidul Rusia Unita, dirijat de Kremlin, a obtinut aproape 40 la suta din sufragiile electoratului într-un vot controlat si dirijat de stat prin toate mijloacele ceea ce a dus si la victoria formatiunii politice dirijate din umbra de Putin, în încercarea reusita de altfel de a-si subordona si ultima institutie care nu îi facea toate voile – Parlamentul de la Moscova. Iar partidele democratice, de dreapta, Iabloko si Uniunea Fortelor de Dreapta nu au reusit sa treaca de pragul electoral de cinci la suta. Una din cauzele acestui esec al partidelor sustinute de Hodorovski este si faptul ca acestea nu au gasit o solutie pentru o alianta si o unificare.
Concluzia este asadar evidenta : Rusia a redevenit o dictatura, fie ea chiar si una de catifea.
Toate partidele care au intrat în cursa în aceste alegeri trebuiau sa primeasca “blagoslovirea” Kremlinului, pentru ca oligarhii sa le dea bani si pentru ca ele sa-si poata cumpara timp de emisie si nu doar pentru clipuri publicitare, ci si pentru oglindirea campaniilor lor electorale în jurnalele de stiri.(…) Aceste alegeri au devenit, într-adevar, unele “dirijate” si chiar în mod foarte abil. În concluzie,presedintele rus a slabit si a distrus tot ce putea sa reprezinte o contrapondere la puterea sa.
Atunci când Putin a venit la putere, doar trei posturi de televiziune – ORT, RTR si NTV – aveau o audienta cu adevarat nationala, din punctul de vedere al influentei politice asupra cetatenilor. Înlaturându-l de pe scena politica pe Boris Berezovski, Putin a impus un control cu adevarat eficient asupra ORT, postul de televiziune cu cea mai mare audienta nationala. RTR apartinea statului în proportie de suta la suta, astfel ca el a putut fi “îmblânzit” si mai usor. Impunerea controlului asupra NTV s-a dovedit o problema ceva mai dificila, deoarece acest post de televiziune era unul privat (…) În final, împotriva principalului proprietar al postului NTV, Vladimir Gusinski, au fost formulate mai multe acuzatii, în urma carora acesta si-a pierdut proprietatea. A urmat apoi arestarea lui Mihail Hodorkovski care avea, mai degraba, menirea de a încerca sa-l distruga pe magnatul rus în calitate de forta economica si politica din interiorul Rusiei, pentru a pune punct unui alt capitol din planul strategic pe termen lung al lui Putin, menit sa impuna un regim politic care sa nu se supuna poporului si care nu se limiteaza la fortele politice autonome.
Urmeaza nationalizari si demiterea premierului?
Actiunea în forta întreprinsa împotriva companiei Iukos, care era pe punctul de a intra în rândul corporatiilor transnationale, ramâne un subiect la ordinea zilei. Dar presa de la Moscova merge mai departe si crede ca, de fapt, este vorba de faptul ca Putin doreste sa-si subordoneze si partea economica. Kremlinul are nevoie cu orice pret de bani pentru realizarea viitoarelor obiective de stat. Dupa cum se considera astazi în anturajul imediat al presedintelui rus, “partea leului” din veniturile provenite din sectorul petrolier si al gazului trebuie sa intre în visteria statului. Gazprom, Lukoil si Iukos trebuie sa fie, de azi înainte, promotorii intereselor de stat si nu ale companiilor respective, mai ales în planul politicii externe.
Deocamdata în cercurile influente de la Moscova se vorbeste de iminenta debarcare a premierului Mihail Kasianov, cel care nu a avut “linia” Kremlinului în scandalul Iukos. “Planul” nu prevedere o debarcare a acestuia de catre Putin ci din partea noii Dume, supuse însa fostului agent KGB în Germania-. Adica, crearea unui scenariu de aparenta democratie. Numai ca în mod evidentPutin a devenit noul stapân al Rusiei.
Cum va reactiona Occidentul?
Ce reactie va avea Occidentul la refacerea dictaturii în Rusia nu este deloc clar în acest moment. Presedintele Bush nu s-a aratat prea hotarât sa avertizeze Rusia cu toate ca Washingtonul a reactionat dur la arestarea lui Hodorovski. Probabil ca America încearca cumva sa îndulceasca tonul dupa ce Rusia a înghitit galusca cu schimbarea lui Şevarnadze. Dar în mod evident pe termen mediu si lung, Washingtonul si celelalte cancelarii occidentale trebuie sa tina Rusia sub presiune caci semnalele care vin de la Moscova nu sunt încurajatoare. Deja în jurul lui Putin s-a strâns toata crema fostelor KGB si GRU, serviciile de informatii ale Securitatii si respectiv Armatei. Iar recent, Putin l-a numit în functia de coordonator al tuturor serviciilor secrete pe Anatoli Kvasnin, sef al Statului Major al Armatei si fost sef al GRU, generalul care ne amintim a ocupat Pristina prin surprindere în urma cu mai multi ani.
Deocamdata însa putem vorbi doar de reactia presei ocidentala. Cea europeana, nu se sfieste sa vorbeascanumai despre o “fraudare fara furturi” a alegerilor din Rusia ci si despre planuita modificare constitutionala care i-ar permite, în anul 2008, lui Vladimir Putin sa ramâna în functie si de-a lungul unui al treilea mandat prezidential. “Neue Osnabrucker Zeitung” aminteste de sistemul personal creat de Putin :” comunistii sunt la pamânt, televiziunea subordonata, Consiliul Federatiei (Camera Superioara a Parlamentului) afunctionala (prin derogarea de prerogative, bine ticluita în timp de Kremlin), la fel cum lipsiti de puteri sunt si guvernatorii guberniilor. Lumea economica nu zace sub presiune doar de când cu afacerea Yukos; cecenii cu pornirile lor teroriste legitimeaza politica violenta a presedintelui; în fine, Constitutia Rusiei îi ofera liderului de la Kremlin atributiuni la care omologii de la Casa Alba sau Palatul Elysee ai lui Putin nici nu îndraznesc sa viseze”.
“Siloviki” revin în forta
Dupa ce Vladimir Putin s-a instalat la Putere în 2000, fostii agenti ai KGB-ului au revenit în forta. Liberalii spun chiar ca politia de stat a renascut astfel în Rusia. Iar “siloviki” (greii puterii) sunt cei care acum fac cartile. Ei sunt fosti ofiteri KGB,din militia sovietica sau militari.
Olga Kristanovskaia, un reputat sociolog de la Moscova, care I-a urmarit pe acesti siloviki spune ca în fruntea listei ei se afla doua figuri importante de la Kremlin : Viktor Ivanov si Igor Sechin, ambii fosti agenti KGB. Alti siloviki fac parte din Consiliul de Securitate al lui Putin. În fapt, se spune ca acestia ar forma noul “politburo” de la Kremlin si ca ar controla multe segmente ale societatii ruse. Printre acestea sunt guberniile, create de Putin la mijlocul mandatului sau de presedinte. Cinci din cele sapte gubernii create sunt conduse de siloviki, care la rândul lor si-au ales subordonatii din aceeasi categorie. Silovikii sunt prezenti si în functii importante în ministere, de cele mai multe în postul de adjuncti ai ministrului.
Silovikii nu actioneaza numai în sânul Puterii. Kristanovskaia spune ca acestia prefera si companiile private, unde actioneaza ca “celule latente” si în momentele importante, ca ,de pilda, în campaniile electorale, scot capul si fac ceea ce trebuie. Adica, strâng date compromitatoare despre adversarii politici. “Daca în trecut aveam un stat socialist totalitarist acum avem unul capitalist totalitarist”, concluzioneaza situatia din Rusia sociologul citat.
Generalii lui Putin
Primul mandat al lui Vladimir Putin a fost marcat de o ampla militarizare a structurilor de putere din Rusia. Astfel, numirea la nivel înalta unor generali în functii de ministrii sau de reprezentanti prezidentiali în 5 din cele 6 state federale a atras atentia si îngrijorarea publica, însa se pare ca situatia este mult mai dramaticaîn ceea ce priveste esalonul imediat inferior (secretari de stat si sefi de departament). Mai mult de 35% din secretarii de stat numiti din 2000 pâna în 2003 au facut parte din structurile militare sau de securitate.
În 2003, mai mult de 25% din elita politica rusa era formata din reprezentanti ai securitatii si armatei. Acestia sunt mult mai numerosi decât oamenii de afaceri (doar 11%). Numarului ofiterilor care fac parte din elita politica rusa în timpul regimului Putin este mult superior regimurilor precedente:
Regimul Gorbaciov: 4%
Eltân: 11% în primul mandat
17% în cel de-al doilea
Putin: 25%
Proportia ofiterilor în Duma de stat este de 9%, în Consiliul Federal 15%, în Guvern 33% si în Consiliul de Securitate 58%.
Publicat în : Politica externa de la numărul 10
